CASE OF DMYTRENKO AND BEZDOROZHNIY v. UKRAINE

Primul reclamant s-a născut în 1943 și locuiește în Donetsk. Al doilea reclamant s-a născut în 1936. La 5 noiembrie 2019, domnul Yuriy Mikhaylovich Bezdorozhniy, fiul și moștenitorul celui de-al doilea reclamant, a informat Curtea că acesta a murit în 2015 și și-a exprimat dorința de a continua cererea.

Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, domnul I. Lishchyna.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Primul reclamant are, iar al doilea reclamant a avut, statutul special de copil de război (o persoană care la 2 septembrie 1945 nu avea mai mult de 18 ani) în temeiul Legii privind protecția socială a copiilor de război din 1 ianuarie 2006 ( suma minimă a pensiunii pentru copiii de război) încheiată cu 30%, iar între 6 aprilie 2006 și 31 decembrie 2006 a fost instituită o pensie suplimentară specială pentru aceștia care solicită, între altele,

Prin hotărâri finale pronunțate la 13 mai și 18 august 2011, respectiv, Curtea Administrativă Supremă din Ucraina și Curtea Administrativă de Apel din Donetsk au respins cererile reclamantelor. Curțile au stabilit că, în virtutea modificărilor aduse Legii bugetului de stat din 2006, cu efect de la 2 aprilie 2006, suplimentul de pensii de mai sus urma să fie introdus treptat în 2006, în conformitate cu o procedură elaborată de Cabinetul de Miniștri. Cu toate acestea, deoarece în 2006 o astfel de procedură nu fusese elaborată, nu exista niciun motiv pentru a permite cererile. 8 Mai mult, la 31 decembrie 2010, Curtea Administrativă de Apel din Kuybyshevsky din Donetsk a ordonat Fondului de Pensii să calculeze și să plătească celui de-al doilea reclamant suplimentul de pensii pentru perioadele dintre 9 iulie și 31 decembrie 2007 și între 22 mai 2008 și 31 decembrie 2010. În absența oricăror alte observații din partea Guvernului cu privire la poziția sa de a continua cererea, și fără a se plânge în continuare că cazul se referă la un drept de proprietate care este, în principiu, transferat moștenitorilor celui decedat (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din februarie 2005 în favoarea copiilor din Ucraina, nr. 3507/02, SUPPLEMENT NO. 1 din Protocolul nr. 6 din 12 februarie 2005 privind statul membru în cauză), Curtea consideră că, în continuare, cererea continuă să fie supusă dispozițiilor articolului 1 din Actul nr. 1 din 2006 privind statul membru în cauză. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale decât în interesul public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile precedente nu vor afecta în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata taxelor sau a altor contribuții sau sancțiuni. Admisibilitate 15. Curtea observă, de asemenea, că plângerile reclamantelor nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție și nu sunt inadmisibile pe niciun alt temei. Acestea trebuie, prin urmare, declarate admisibile. 18 .Curtea reiterează că, în cazul sus-menționat Sukhanov și Ilchenko , care a fost considerat o problemă de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală, a constatat că nu a fost identificată nicio intervenție a reclamantelor, care a constituit o neîndeplinire a drepturilor lor, în conformitate cu dispoziția prezentului protocol nr. 1 din acest articol. După examinarea tuturor materialelor prezentate Curții, aceasta nu a găsit niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că ingerința în drepturile reclamantelor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în perioada relevantă din 2006 a fost nejustificată.20 Prin urmare, a existat o încălcare a dispoziției de mai sus.ALEGATĂ VIOLĂRI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLULULUI nr. 1 CONTRA NENFORMAREA SUPREMIERII 21.Al doilea reclamant s-a plâns, de asemenea, de nerespectarea hotărârii din 31 decembrie 2010 (a se vedea §8).El a făcut trimitere la art. 1 din Protocolul nr. 1 de mai sus.22 octombrie 2017 Curtea constată că această parte a cererii este o urmărire generală a hotărârii nr. 404 din 22 octombrie 2009 privind Burchnoi și Ivan Kruciucnoi și alții și va fi tratată în conformitate cu hotărârea nr. 41 din 23 octombrie 2009 (a se vedea Hotărârea nr. 41 v. 272 din 23 octombrie 2009), precum și cu hotărârea nr. 41 din 23 decretul Consiliului Consiliului Ucrainei și al Ministerelor Ucrainei (a se vedea art. 4 din 14 octombrie 2009), nr. 41 și altele nr. 41 din 23 decretul Ministerului Ucrainei și al altor părți (a se prevede că în cadrul Convenției UE, în cazul Ucrainei și al altor părți, nr. 410), se va transmite în cadrul procedurii nr. 4104104104 din 23 octombrie 2017 (a se prevede că se va trimite în cadrul Convenției nr. 410410), nr. 410410 din 23 octombrie, nr. 42 (a se prevede că se va trimite în cadrul Convenției Ucrației Ucrainei și al altor părți, nr. 410), precum și în cazul celorlalte, nr. 410 din 12 octombrie și al Consiliului Ucrainei ( Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite doar o reparație parțială, Curtea acordă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.24 Primul reclamant nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă.Al doilea reclamant a cerut 1.746 de euro (EUR) pentru prejudicii materiale (această sumă reprezentând suplimentul de pensie care i se pretinde că i se datorează pentru perioada 2006-2015) și 30.000 de euro pentru daune morale.El a cerut, de asemenea, Curții să-i ramburseze costuri nespecificate legate de depunerea cererii sale.Guvernul a contestat cererile celui de-al doilea reclamant.26 În ceea ce privește primul reclamant, Curtea observă că nu a cerut o satisfacție echitabilă.Adin absența oricăror circumstanțe excepționale (GC Nagastov v. Rusia, 27.08.2018, p. În ceea ce privește al doilea reclamant și cererea sa de despăgubire pecuniară, Curtea observă că examinarea sa se limitează la plângerea sa cu privire la nerespectarea de către stat a obligației de a plăti suplimentul de pensie în perioada relevantă din 2006. mai mult, ea reiterează că nu este rolul său să se înlocuiască pe sine în locul autorităților naționale și să calculeze suma suplimentului de pensie plătit reclamantului în 2006, având în vedere că autoritățile naționale nu au adoptat nicio decizie în această privință. În consecință, consideră că ar fi mai potrivit ca această problemă să fie soluționată în etapa executării prezentei hotărâri (a se vedea Sukhanov și Ilchenko, citat mai sus, § 64, și Filozofenko împotriva Ucrainei [Comitetul], nr. 72954/11, 24, § 9 / 9 ianuarie 2020). pe de altă parte, ea acordă al doilea reclamant în ceea ce privește prejudiciul moral (a se vedea Decretul II din 2006 privind aplicarea de prejudiciu de la adresa reclamantului), având în vedere că autoritățile naționale nu au adoptat nicio decizie în această privință. în consecință, consideră că ar fi mai adecvat să se adauge în continuare la cererea sa, pe baza celor trei cereri de plată, care se referă la art. 28 din Decretul II din Decretul II din Decretul II din Decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II din decretul II al BCE privind angajarea și de a unei obligații (a securgarea de a unei rate de plată a fonduri) a fonduri de stat a fonduri a unei rate de stat a fonduri de stat a Uniunii Europene, pe care nu a fost depus în cazul unei creanței de stat a băncii; Curții Declară admisibilă cererea nr. 59552/11 și restul cererii nr. 7096/12; constată că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neplății de către stat a suplimentelor reclamantului în perioada relevantă din 2006; constată (a) că statul pârât trebuie să plătească domnului Bezdorozhovyovy în termen de trei luni o marjă de 900 EUR (nouă sute de euro) în ceea ce privește prejudiciul non-specific, plus orice taxă care poate fi impozabilă pe textul reclamantului, care trebuie convertită în suma sumelor de împrumut ale reclamantului la rata de plată a pensiunii în moneda engleză a perioadei de 2 luni, în conformitate cu Regula nr. 27 din august 2020; a notificat că a fost plătită o rată de plată a dobânzii în valoare de 77 puncte în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 77 din Marginală a Bancii Centrale Europene (nr. 27 din august 2020); a fost notificată Curții că se va plăti o rată de plată a dobânzii în valoare de trei luni în conformitate cu Legea nr. 2 din august 2020; a fost încheiată în data de 27 august 2020; a fost notificată Curții că se va plăti o rată de plată de trei puncte în valoare a dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii de trei puncte în valoare a dobânzii în valoarea dobânzii de trei puncte în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarei în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarei în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în valoarea dobânzii în

The case concerns the applicants’ complaints under Article 1 of Protocol No. 1 of the State’s failure to pay a supplement to their pensions. THE FACTS

The first applicant was born in 1943 and lives in Donetsk. The second applicant was born in 1936. On 5 November 2019 Mr Yuriy Mikhaylovich Bezdorozhniy, the son and the heir of the second applicant, informed the Court that the latter had died in 2015 and expressed his wish to pursue the application.

The Government were represented by their Agent, Mr I. Lishchyna.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The first applicant has, and the second applicant had, the special status of “child of war” (a person who on 2 September 1945 was no more than 18 years of age) under the Children of War Social Protection Act in force as of 1 January 2006 (“the Children of War Act”). Article 6 of the above Act entitled them to a special supplement to their pension in the amount of 30% of the minimum pension.

The applicants instituted court proceedings against the Pension Fund of Ukraine, claiming, inter alia , the above pension supplement for the period between 2 April and 31 December 2006.

By final decisions delivered on 13 May and 18 August 2011 respectively, the Higher Administrative Court of Ukraine and the Donetsk Administrative Court of Appeal rejected the applicants’ claims. The courts found that by virtue of the amendments to the State Budget Act 2006, with effect from 2 April 2006, the above pension supplement was to be introduced gradually in 2006, in accordance with a procedure elaborated by the Cabinet of Ministers. However, since in 2006 no such procedure had been elaborated, there was no ground for allowing the claims. 8 . Furthermore, on 31 December 2010 the Kuybyshevskyy District Court of Donetsk ordered the Pension Fund to calculate and pay to the second applicant the pension supplement for the periods between 9 July and 31 December 2007 and between 22 May 2008 and 31 December 2010. The above judgment, which became final on 18 August 2011, remains unenforced.

The Court notes that, following the Registry’s request, Mr Bezdorozhniy provided documents confirming his status as the second applicant’s son and only heir. Those documents were also forwarded to the Government for information.

The Court thus considers that Mr Bezdorozhniy has duly confirmed his status as the second applicant’s son and only heir. In the absence of any other submissions from the Government as regards his standing to pursue the application, and noting further that the case concerns a property right which is, in principle, transferable to the heirs of the deceased (see, for instance, Sharenok v. Ukraine , no. 35087/02, § 12, 22 February 2005), the Court considers that Mr Bezdorozhniy has standing to continue the present proceedings in the second applicant’s stead. However, reference will still be made to the second applicant throughout the remainder of the judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 ON ACCOUNT OF THE STATE’S FAILURE TO PAY THE PENSION SUPPLEMENT 14 . The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the State’s failure to pay the supplement to their pensions in the relevant period in 2006 pursuant to Article 6 of the Children of War Act. The above provision reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” Admissibility

The Government submitted that, even assuming that the applicants had been unlawfully deprived of their possessions, the pension supplement claimed by them had been negligible and should not raise any issue under the Convention. According to them, the total amount due for the relevant period had been 159 euros (EUR). Referring to Svystun v. Ukraine ((dec.), no. 25250/16 and 2 other applications, 3 November 2016), they submitted that the amount, which was less than EUR 200 and had not constituted the primary source of income for any applicant, showed that the applicants had not suffered a significant disadvantage.

The Court notes that it was for the Cabinet of Ministers to determine in 2006 the size of the pension supplement claimed by the applicants (see Sukhanov and Ilchenko , cited above, §§ 54-55). However, no relevant decision was eventually made by it (ibid.). In such circumstances, the Court cannot speculate on the exact amount of the pension supplement for the relevant period in 2006 which the applicants should have received and, accordingly, on the losses sustained by them as a result of the alleged violation (ibid., § 64). It therefore dismisses the Government’s above objection.

The Court further notes that the applicants’ complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention and not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. Merits 18 . The Court reiterates that in the aforementioned case of Sukhanov and Ilchenko , which concerned an identical issue to the present one, it found that the failure of the State to act, that is to say to determine the amount of the pension supplement to be paid to the applicants in the relevant period in 2006, constituted an interference with their rights under Article 1 of Protocol No. 1. No arguments were provided by the Government to explain this inactivity which had kept the applicants in uncertainty. The Court thus did not see any reason why the authorities failed to take any steps to determine the amount of the supplement to the applicants’ pension and considered that interference unjustified, in breach of the above provision (ibid., §§ 55-56).

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the interference with the applicants’ rights under Article 1 of Protocol No. 1 in the relevant period in 2006 has been unjustified. 20 . There has accordingly been a breach of the above provision. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 ON ACCOUNT OF THE NON-ENFORCEMENT OF THE JUDGMENT

The second applicant also complained of the non-enforcement of the judgment of 31 December 2010 (see paragraph 8 above). He referred to Article 1 of Protocol No. 1.

The Court finds that this part of the application is a follow-up to the Burmych and Others judgment and shall be dealt with in accordance with the procedure envisaged therein (see Burmych and Others v. Ukraine (striking out) [GC], nos. 46852/13 et al, § 221, 12 October 2017), that is to say struck out and transmitted to the Committee of Ministers of the Council of Europe in order for it to be dealt with in the framework of the general measures of execution of the pilot judgment in the case of Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine (no. 40450/04, 15 October 2009; see, similarly, Kruchko and Others v. Ukraine [Committee], nos. 52227/10 and 3 others, § 12, 4 October 2018).

The first applicant did not submit any claims for just satisfaction. The second applicant claimed 1,746 euros (EUR) in respect of pecuniary damage (this sum representing the pension supplement allegedly due to him for the period between 2006 and 2015) and EUR 30,000 in respect of non ‑ pecuniary damage. He also asked the Court to reimburse him unspecified costs relating to the submission of his application.

The Government contested the second applicant’s claims.

As to the first applicant, the Court notes that he did not submit a claim for just satisfaction. In the absence of any exceptional circumstances (contrast Nagmetov v. Russia [GC], no. 35589/08, § 92, 30 March 2017) the Court therefore makes no award to him.

As regards the second applicant and his claim for pecuniary damage, the Court notes that its examination is limited to his complaint about the State’s failure to pay the pension supplement in the relevant period in 2006. Furthermore, it reiterates that it is not its role to substitute itself for the national authorities and to calculate the amount of the pension supplement payable to the applicant in 2006, given the failure of the national authorities to adopt any decision on the matter. Accordingly, it considers that it would be more appropriate for this issue to be addressed at the stage of enforcement of the present judgment (see Sukhanov and Ilchenko , cited above, § 64, and Filozofenko v. Ukraine [Committee], no. 72954/11, § 24, 9 January 2020). On the other hand, it awards the second applicant EUR 900 in respect of non-pecuniary damage (see Sukhanov and Ilchenko , cited above, § 65). Lastly, the Court rejects the second applicant’s claim for costs relating to the submission of his application as it is unsubstantiated.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Holds that Mr Bezdorozhniy has standing to continue the present proceedings in the second applicant’s stead; Decides to strike the part of application no. 7096/12 concerning the non ‑ enforcement of the judgment of 31 December 2010 out of the Court’s list of cases pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention and transmit it to the Committee of Ministers of the Council of Europe in order for it to be dealt with in the framework of the general measures of execution of the above-mentioned Ivanov pilot judgment; Declares application no. 59552/11 and the remainder of application no. 7096/12 admissible; Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 on account of the State’s failure to pay to the applicants pension supplements in the relevant period in 2006; Holds (a) the respondent State is to pay Mr Bezdorozhniy, within three months, EUR 900 (nine hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on the above amount, which is to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the second applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 2 July 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Anne-Marie Dougin Mārtiņš Mits Acting Deputy Registrar President [1] Rectified on 27 August 2020: the text was Mykolayovych [2] Rectified on 27 August 2020: the text was Garasymovych