Comunicat la 8 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 56138/16 Daniel JARRAND împotriva Franței introdusă la 22 septembrie 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Daniel Jarrand, este un resortisant francez născut în 1954 și rezident în Fontaine. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Maubleu, avocat care își desfășoară activitatea în Grenoble. Faptele cauzei, așa cum reiese din scrierile reclamantului și din piesele pe care le-a produs, pot fi rezumate după cum urmează. Evenimentele din 12 iulie 2010 Reclamantul locuia cu mama sa, născută în 1920. Un medic de la centrul spitalicesc din Grenoble, unde fusese spitalizată la noiembrie 2009 a informat procurorul că este într-o stare de sănătate și mentală foarte degradată. La cererea acestuia din urmă, la 21 decembrie 2009 și la 13 ianuarie 2010, judecătorul tutelă a ordonat plasarea sa sub protecție a justiției și a desemnat o asociație familială locală ca mandatar special, în special în scopul de a o face admis într-un loc de cazare diferit de domiciliul său. Din hotărârea din 8 aprilie 2015 (denumită în continuare) a camerei de l'ingine a Tribunalului din Grenoble reiese că a fost deschisă o anchetă împotriva reclamantului pentru neglijarea persoanelor vulnerabile. La 11 iulie 2010, reclamantul a refuzat să recucerească după ce a petrecut după-amiaza la domiciliu. La 12 iulie 2010, în jurul orei 12 și în jurul orei 13.15, angajații asociației fiduciare s-au deplasat de două ori la fața locului în jurul orei 13.15 și au constatat refuzul persistent al reclamantului și au informat judecătorul cu privire la tutelă și serviciile de poliție. În aceeași zi, în jurul orei 17:00, la ordinul procurorului general al Republicii Grenoble, aproximativ 20 de polițiști s-au dus la locul faptei pentru a o susține pe mama reclamantului. Purtând veste antiglonț, căști, scuturi și arme, au decăzut și au intrat în casa reclamantului. Acesta din urmă arată că au ridicat armele asupra lui, că a fost arestat, încătușat, percheziționat, brutalizat și condus cu forța la hotelul de poliție din Grenoble, unde a fost ținut câteva ore. Raportul întocmit în cadrul comisiei de recurs în cadrul anchetei de către inspecția generală a poliției naționale ( De Lyon (de mai jos) arată că polițiștii fuseseră informați că reclamantul era înarmat și că își ținea mama acasă. A fost eliberat în noapte, reclamantul a trebuit să se întoarcă cu taxiul. Locuința sa fusese percheziționată din adânc în jos în timp ce era reținut la hotelul de poliție, iar mama sa fusese dusă înapoi în unitatea de specialitate în care fusese plasată. Reclamantul prezintă certificate medicale întocmite la 12 februarie 2010 (la ora 22:46), 14 martie, 22 septembrie 3 octombrie 2011 și 25 mai și 4 octombrie 2012, care menționează evenimentele din 12 iulie 2010 și indică faptul că La 15 iulie 2010, reclamantul a depus o plângere în fața poliției din Grenoble. Plângerea a fost clasată fără întârziere la 3 martie 2011 de către procurorul Republicii, motiv luat din lipsă de culpă, intervenția forțelor de ordine care au fost solicitate de el pentru a permite executarea hotărârilor judecătorului cu tutela menționată anterior. Plângerea cu constituirea unei părți civile La 21 ianuarie 2011, reclamantul și mama sa au depus o plângere împotriva lui X cu constituirea unei părți civile pe lângă decanul judecătorilor de la Grenoble, al șefului infracțiunii de domiciliu, al violenței, amenințări cu arma, arestări ilegale, sechestrare, furt și degradări ale bunurilor. La sfârșitul lunii martie 2013, a fost desemnat un judecător de judecată care l-a ascultat pe reclamant la 28 mai 2013. La o dată nespecificată, la data de 22 iulie 2014 a fost sesizată comisia de recurs, iar la data de 22 iulie 2014 s-a întors comisia de recurs, iar la data de 18 septembrie 2014 s-a emis o ordonanță prin care s-a ajuns la un acord cu privire la regulament. La 18 decembrie 2014, instanța judecătorească a luat o hotărâre de nejudiciare, reținând că nu putea fi reproșat oricui de a fi comis faptele menționate în plângere, actele care au avut loc nu fiind în mod vădit ilegale și fiind comandate de autoritatea legitimă. Recurentul a răspuns la cererea din 8 aprilie 2015, în fața camerei de l'inginerie a tribunalului din Grenoble, care a confirmat acest lucru printr-o hotărâre din 8 aprilie 2015. Camera de l'inginerie a judecat în special următoarele: Din documentele procedurii reiese că procurorul general al Republicii Grenoble a dat ordinul de a intra în locuința reclamantului după ce poliția a încercat să discute cu el pentru a deschide ușa propriei sale locuințe. Prin urmare, nu este necesar să se retrimite dosarul de informare pentru a-i interoga pe polițiști cu privire la identitatea procurorului general al Republicii și nici pentru a-l interoga pe procurorul general al Republicii pentru a afla dacă acesta a dat ordinul de arestare, violare, amenințare și sechestrare [reclamantul] De asemenea, este cunoscut faptul că este vorba despre domnul B., un substitut al permanentității, ale cărui instrucțiuni figurează la dosar. Scopul operațiunii a fost de a permite executarea hotărârii judecătorului de tutelă și de a aduce [mama reclamantului] la azil, astfel încât aceasta să poată beneficia de îngrijiri adecvate stării sale de sănătate. În conformitate cu art. 122-4 din Codul penal nu este răspunzător penal pentru persoana care face obiectul unui act prescris sau autorizat prin acte cu putere de lege sau acte administrative. În acest caz, forțele de ordine au acționat la ordinul procurorului general al Republicii Grenoble învestit cu competența de a executa, dacă este necesar, o hotărâre. Forțele de ordine au pus în aplicare, pentru îndeplinirea acestor instrucțiuni, mijloacele necesare și adecvate, proporționale cu circumstanțele, pentru a obliga [reclamantul], care a împiedicat decizia judecătorului de tutelă și, astfel, a pus în pericol viața mamei sale. De asemenea, s-a stabilit că o persoană a avut o armă la el acasă și că această informație, atașată de mutismul său în timpul întrebărilor care i-au fost adresate deschizând accesul la domiciliul său, ar fi putut justifica folosirea unui berbec pentru a forța ușa, și punerea sa la sol în timpul interpelării sale, în timp ce mâinile sale erau ascunse în vederea forțelor de ordine. Prin urmare, trebuie să fie respinsă și cererea de examinare a [membrului de poliție responsabil de tranzacție], care nu poate fi prezentată, de altfel, de către o parte civilă, de examinare constând în atribuirea unui statut (...) L Reclamantul a depus o cerere de asistență judiciară în scopul casării. Aceaceasta a fost respinsă de către biroul de asistență judiciară stabilit în apropierea Curții de Casație și apoi de către primul președinte al Curții de Casație pe motiv în cazul în care nu se poate ridica un motiv serios de casare pe baza neconformității deciziei atacate cu normele de drept; La 31 martie 2016, Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre motivată prin: (...) Așteptându-se ca tribunalele din cauza hotărârii atacate să pună Curtea de Casație în măsură să se asigure că, pentru a confirma ordinul de nejudiciare în cauză, camera de judecată, după ce a analizat toate faptele denunțate în plângere și a răspuns articulațiilor esențiale ale memoriului produs de partea civilă apelantă, a prezentat, prin motive care nu sunt suficiente ca contradicții, că informația era completă și că, având în vedere că actele vizate în plângere au fost realizate în executarea unui ordin dat de procurorul republicii, autoritatea legitimă și că nu au fost în mod vădit ilegale, acestea nu puteau să cuprindă niciun fel de urmări penale, în conformitate cu art. 122-4 din Codul penal (...) GRIFS Invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că arestarea sa și privarea de libertate urmată de aceasta erau lipsite de temei juridic. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul denunță o intruziune ilegală în domiciliul său de către forțele de ordine. Reclamantul, prin depunerea unei plângeri împotriva X, cu constituirea unei părți civile, a epuizat căile de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție, în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 5 alineatul (1) și art. 8 din Convenția La arestarea reclamantului și privarea de libertate pe care a urmat-o, au fost acestea conforme cu cerințele articolului 5 alineatul (1) din convenție? În special, s-au desfășurat în conformitate cu căile legale, așa cum se cere această dispoziție A existat o încălcare a art. 8 din Convenție ca urmare a inadvertenței forțelor de ordine în domiciliul reclamantului? În special, această încălcare a fost prevăzută de lege mai exact, în sensul celui de-al doilea paragraf al acestei dispoziții Guvernul este invitat să prezinte o copie a instrucțiunilor procurorului general, care a fost în permanență la 12 iulie 2010, menționate în hotărârea din 8 aprilie 2015 a camerei de recurs a tribunalului din Grenoble (p. 7) ca fiind depuse la dosarul de apel (cota D27).
Communiquée le 8 juillet 2020
Publié le 27 juillet 2020
Requête n
o
56138/16
Daniel JARRAND
contre la France
introduite le 22 septembre 2016
Le requérant, M. Daniel Jarrand, est un ressortissant français né en 1954 et résidant à Fontaine. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ressortent des écrits du requérant et des pièces qu’il a produites, peuvent se résumer comme suit.
Les événements du 12 juillet 2010
Le requérant habitait avec sa mère, née en 1920. Un médecin du centre hospitalier universitaire de Grenoble où elle avait été hospitalisée le
19
novembre 2009 signala au Procureur qu’elle était dans un état sanitaire et mental très dégradé. À la demande de ce dernier, les 21 décembre 2009 et 13 janvier 2010, le juge des tutelles ordonna son placement sous sauvegarde de justice et désigna une association familiale locale comme mandataire spécial aux fins notamment de la faire admettre dans un lieu d’hébergement autre que son domicile.
Il ressort de l’arrêt de la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Grenoble du 8 avril 2015 (ci-dessous) qu’une enquête avait été ouverte contre le requérant pour délaissement de personne vulnérable. L’arrêt ne précise pas à quelle date.
La mère du requérant fut placée par l’association mandataire dans un établissement spécialisé en mai 2010. Le 11 juillet 2010, le requérant refusa de l’y reconduire après qu’elle eût passé l’après-midi à leur domicile.
Des employés de l’association mandataire se rendirent sur place à deux reprises le 12 juillet 2010, vers 12 heures et vers 13 heures 15. Ayant constaté le refus persistant du requérant, ils avertirent le juge des tutelles et les services de police.
Le même jour, vers 17 heures, sur ordre du procureur de la République de Grenoble, une vingtaine de policiers se rendirent sur les lieux afin de prendre en charge la mère du requérant. Portant gilets pare-balles, casques, boucliers et armes, ils défoncèrent la verrière du domicile du requérant et y entrèrent. Ce dernier indique qu’ils braquèrent leurs armes sur lui, qu’il fut arrêté, menotté, fouillé, brutalisé et conduit de force à l’hôtel de police de Grenoble où il fut retenu plusieurs heures. Le rapport établi sur commission rogatoire dans le cadre de l’instruction par l’inspection générale de la Police nationale («
IGPN
») de Lyon (ci-dessous) indique que les policiers avaient été informés que le requérant était armé et séquestrait sa mère chez lui.
Relâché dans la nuit, le requérant dut rentrer en taxi. Son domicile avait été fouillé de fond en comble alors qu’il était retenu à l’hôtel de police, et sa mère avait été ramenée dans l’établissement spécialisé où elle avait été placée.
Le requérant produit des certificats médicaux établis les 12 février 2010 (à 22 heures 46), 14 mars, 22 septembre 3 octobre 2011, et 25 mai et 4
octobre 2012, qui mentionnent les événements du 12 juillet 2010 et indiquent qu’il présente un état dépressif. Le certificat du 12 février 2010 fait également état d’un hématome et d’un œdème circulaire des deux poignets.
La plainte simple
Le 15 juillet 2010, le requérant déposa plainte devant les services de police de Grenoble.
La plainte fut classée sans suite le 3 mars 2011 par le procureur de la République, motif pris de l’absence d’infraction, l’intervention des forces de l’ordre ayant été requise par lui pour permettre l’exécution des ordonnances du juge des tutelles précitées.
La plainte avec constitution de partie civile
Le 21 janvier 2011, le requérant et sa mère déposèrent plainte contre X avec constitution de partie civile auprès du doyen des juges d’instruction de Grenoble, du chef de violation de domicile, violences, menaces avec arme, arrestation illégale, séquestration, vol et dégradations de biens.
Un juge d’instruction fut désigné fin mars 2013. Il entendit le requérant le 28 mai 2013.
À une date non précisée, l’IGPN de Lyon fut saisie sur commission rogatoire. La commission rogatoire fut retournée le 22 juillet 2014.
Les avis de fin d’information et l’ordonnance de soit-communiqué au règlement furent rendus le 22 juillet 2014.
Le ministère public rendit son réquisitoire définitif le 18 septembre 2014.
L’ordonnance de non-lieu du 18 décembre 2014
Le 18 décembre 2014, le juge d’instruction prit une ordonnance de non-lieu, retenant qu’il ne pouvait être reproché à quiconque d’avoir commis les faits visés dans la plainte, les acte accomplis n’étant pas manifestement illégaux et ayant été commandés par l’autorité légitime.
L’arrêt de la chambre d’instruction de la cour d’appel de Grenoble du 8 avril 2015
Le requérant interjeta appel de l’ordonnance de non-lieu devant la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Grenoble, qui la confirma par un arrêt du 8 avril 2015.
La chambre de l’instruction jugea notamment ce qui suit :
«
(...) Il ressort des pièces de la procédure que le procureur de la République de Grenoble a donné l’ordre de pénétrer dans l’habitation [du requérant] après que les services de police aient tenté de parlementer avec lui pour qu’il ouvre la porte de son domicile.
Il n’y a donc pas lieu de renvoyer le dossier d’information pour faire interroger les policiers sur l’identité du procureur de la République ni pour procéder à l’audition de ce dernier pour savoir s’il avait donné l’ordre «
d’arrêter, violenter, menacer et séquestrer [le requérant]
», dès lors que le procureur de la République n’a pu donner l’ordre de commettre des infractions pénales, telles qu’elles sont qualifiées par le demandeur, mais seulement d’user de la force publique pour pénétrer au domicile [du requérant]. L’identité de l’intervenant est d’ailleurs connue, il s’agit de M.
B., substitut de permanence, dont les instructions figurent [au] dossier.
Le but de l’opération était de permettre l’exécution de la décision du juge des tutelles et de ramener [la mère du requérant] à la maison de retraite afin qu’elle puisse bénéficier des soins appropriés à son état de santé.
Aux termes de l’article 122-4 du code pénal «
n’est pas pénalement responsable la personne qui accomplit un acte prescrit ou autorisé par des dispositions législatives ou réglementaires. N’est pas pénalement responsable la personne qui accomplit un acte commandé par l’autorité légitime, sauf si cet acte est manifestement illégal
».
En l’espèce, les forces de l’ordre ont agi sur ordre du procureur de la République de Grenoble investi du pouvoir de faire exécuter, au besoin par la force, une décision de justice.
Les forces de l’ordre ont mis en œuvre, pour l’accomplissement de ces instructions, les moyens nécessaires et appropriés, proportionnés aux circonstances, pour contraindre [le requérant], qui faisait obstacle à la décision du juge des tutelles et mettait ainsi en danger la vie de sa mère.
Il était par ailleurs établi que l’intéressé avait eu chez lui une arme et que cette information, jointe à son mutisme lors des sollicitations qui lui avaient été faites d’ouvrir l’accès à son domicile, avait pu justifier l’emploi d’un bélier pour forcer la porte, et sa mise au sol lors de son interpellation, alors que ses mains étaient dissimulées à la vue des forces de l’ordre.
En conséquence, doit être également rejetée la demande de mise en examen de [la commissaire de police responsable de l’opération], qui ne peut d’ailleurs être présentée par une partie civile, la mise en examen consistant en l’attribution d’un statut (...)
».
L’arrêt de la Cour de cassation du 31 mai 2016
Le requérant déposa une demande d’aide juridictionnelle aux fins de se pourvoir en cassation. Elle fut rejetée par le bureau d’aide juridictionnelle établi près la Cour de cassation puis par le premier président de la Cour de cassation au motif «
qu’il n’apparai[ssait] pas de l’examen des pièces de la procédure qu’un moyen sérieux de cassation fondé sur la non-conformité de la décision attaquée aux règles de droit puisse être relevé
».
Le requérant forma lui-même son pourvoi en cassation. Soutenant notamment que son arrestation, sa détention et l’intrusion dans son domicile ne reposaient sur aucune base légale, il invoquait en particulier l’article
5
§§
1 et 5 et l’article 8 de la Convention.
Le 31 mars 2016, la Cour de cassation rejeta le pourvoi par un arrêt ainsi motivé :
«
(...) Attendu que les énonciations de l’arrêt attaqué mettent la Cour de cassation en mesure de s’assurer que, pour confirmer l’ordonnance de non-lieu entreprise, la chambre de l’instruction, après avoir analysé l’ensemble des faits dénoncés dans la plainte et répondu aux articulations essentielles du mémoire produit par la partie civile appelante, a exposé, par des motifs exempts d’insuffisance comme de contradiction, que l’information était complète et que, les actes visés dans la plainte ayant été accomplis en exécution d’un ordre donné par le procureur de la République, autorité légitime, et n’étant pas manifestement illégaux, ils ne pouvaient comporter aucune suite pénale, en application de l’article 122-4 du code pénal (...)
».
Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du fait que son arrestation et la privation de liberté qui s’en est suivie étaient dépourvues de base légale.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant dénonce une intrusion illégale dans son domicile par les forces de l’ordre.
1.
Le requérant a-t-il, en déposant une plainte contre X avec constitution de partie civile, épuisé les voies du recours internes, au sens de l’article 35 § 1 de la Convention, s’agissant des griefs tirés des articles 5 § 1 et 8 de la Convention
?
2.
L’arrestation du requérant et la privation de liberté qui l’a suivie étaient-elles conformes aux exigences de l’article 5 § 1 de la Convention
? En particulier, se sont-elles déroulées selon les voies légales, comme l’exige cette disposition
?
3.
Y a-t-il eu violation de l’article 8 de la Convention du fait de l’intrusion des forces de l’ordre dans le domicile du requérant
? En particulier, cette intrusion était-elle «
prévue par la loi
», au sens du second paragraphe de cette disposition
?
Le Gouvernement est invité à produire une copie des instructions du substitut du procureur qui était de permanence le 12 juillet 2010, mentionnées dans l’arrêt de la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Grenoble du 8 avril 2015 (p. 7) comme ayant été versées au dossier d’appel (cotte D27).