HRVATIN v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
HRVATIN v. CROATIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 8 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 15655/19 Milena HRVATIN împotriva Croației depusă la 15 martie 2019 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, funcționar, a fost directorul unei case de îngrijire socială pentru adulți cu tulburări mentale. O inspecție efectuată în 2010 a stabilit mai multe nereguli în funcționarea instituției. Ministerul Afacerilor Sociale a ordonat măsuri care vizează eliminarea acestor nereguli. Reclamantul în capacitatea sa de director a luat o acțiune de revizuire judiciară, provocând decizia Ministerului și constatările inspecției pe motive de fapt și juridice. Între timp, Ministerul a îndepărtat reclamantul de la postul ei și a numit un nou director care a retras acțiunea de reexaminare judiciară adresată de solicitant. În consecință, procedurile au fost întrerupte. În același timp, reclamantul a solicitat, de asemenea, revizuirea judiciară a deciziei privind înlăturarea ei de la post într-un set separat de proceduri, provocând din nou concluziile inspecției care au constituit baza pentru înlăturarea ei. Curtea Administrativă Înaltă a respins afirmația reclamantului constatând că Ministerul a acționat în conformitate cu competența sa și a refuzat să recunoască orice dovezi propuse de solicitant. Acesta a refuzat, de asemenea, să adreseze reclamațiile reclamantului cu privire la concluziile inspecției, deoarece acestea au fost subiectate de examinarea în cadrul setului de procedură conexe menționat mai sus, în cazul în care decizia finală a fost eliberată. Reclamantul se plânge, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, că, în acțiunea privind eliminarea sa din post, nu a avut beneficiul unei reexaminări de către un organism judiciar cu competență deplină, că nu s-a observat principiul egalității armelor în ceea ce privește admiterea probelor, că nu a primit o audiere orală și că hotărârea Curții Înalte Administrative nu a avut raționament. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: (a) Domeniul de aplicare al revizuirii exercitate de Înaltul Tribunal Administrativ a fost suficient pentru a respecta garanțiile articolului 6 § 1 din Convenția în circumstanțele specifice ale cazului reclamantului? (b) S-a plâns de o procedură echitabilă având în vedere faptul că Curtea Înaltă Administrativă a refuzat să examineze orice probă propusă de reclamant? (c) Există vreo circumstanță excepțională care să justifice acordarea unei audieri orale în cadrul procedurii în cauză? (d) Hotărârea Înaltului Tribunal Administrativ a fost suficient de motivată conform articolului 6 § 1 din Convenție?