CASE OF AVELLONE AND OTHERS v. ITALY

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

09.07.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF AVELLONE AND OTHERS v. ITALY (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

Prima secțiune CAUZĂ DE AVELLONE ȘI ALȚII v. ITALY (Declarația nr. 6561/10) HOTĂRÂREA Strasburg 9 iulie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Avellone și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Pere Pastor Vilanova, Președintele, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători, și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 6561/10) împotriva Republicii Italiene depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de treizeci de resortisanți italieni („reclamanții”), a căror detalii sunt prezentate în anexa la prezenta hotărâre; hotărârea de a anunța guvernului italian („Guvernul”) plângerea referitoare la art. 6 § 1 din convenție; observațiile guvernului; decizia de a respinge obiecția guvernului de a examina cererile de către un comitet; după deliberarea privată la 16 iunie 2020, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: INTRODUCȚIE Reclamanții au plâns că art. 6 din Legea nr. 140 din 15 aprilie 1985 („Legea nr. 140/1985”), interpretat prin Legea nr. 244 din 24 decembrie 2007 („Legea nr. 244/2007”), a constituit o interferență legislativă cu procedurile care au încălcat dreptul lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție. Reclamanții au fost reprezentați de dl G. Stramandinoli, avocat practicant la Turin. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dl L. D’Ascia, procuror de stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Toate reclamanții intră în una dintre categoriile enumerate în Legea nr. 336 din 24 mai 1970 („Legea nr. 336/1970”) (veterani, veterani de război cu handicap, văduve de război, victime civile de război), fie direct, fie pentru că sunt moștenitori ai persoanelor îndreptate. În temeiul articolului 6 din Legea nr. 140/1985, statul a introdus o creștere lunară a pensiilor persoanelor care aparțin la una dintre categoriile prevăzute de Legea nr. 336/1970, o creștere a sumei de 30.000 de lire italiene (ITL – 15.49 euro (EUR)). – INPS) a recunoscut că toate acestea au dreptul la creșterea pensiilor de la data în care au fost eligibile să își ceară pensiile. Între 4 februarie 2002 și 1 martie 2006, reclamanții au introdus mai multe acțiuni administrative împotriva INPS pentru a avea ajustarea automată a creșterii în conformitate cu costul de viață (perequazione automatica ) calculată de la anul în care a intrat în vigoare Legea (1985), mai degrabă decât de la data în care au devenit eligibile pentru a-și cere pensiile. INPS a respins toate acțiunile reclamanților. 2005 și 30 martie 2007, prin intermediul cererilor individuale, reclamanții au inițiat proceduri judiciare în fața Tribunalului Turin. Până la sfârșitul anului 2007, Tribunalul Turin și Curtea de Apel din Turin au stat întotdeauna în favoarea reclamanților, obligand INPS să calculeze ajustarea cu privire la creșterea din anul de intrare în vigoare a Legii. O astfel de interpretare a fost, de asemenea, confirmată de Curtea de Cassare în hotărârea sa nr. 14285/2005 din 4 mai 2005 („Jurisprudența nr. La 1 ianuarie 2008, Legea nr. 244/2007 a intrat în vigoare. 2(505) din legea respectivă prevede o interpretare autentică a art. 6 alin. (3) din Legea nr. 140/1985, stabilind că aceasta din urmă a trebuit interpretată în sensul că majorarea prevăzută la art. 6 alin. (1) a trebuit ajustată de la momentul în care a fost acordată persoanelor cu drepturi (pentru pensionarea lor). 12. La 5 decembrie 2008, prin hotărârea sa 401 („Juramento nr. 401/2008”), Curtea Constituțională a declarat chestiunea constituționalității Legii nr. 244/2007 nefondată. Potrivit Curții Constituționale, Legea a fost în conformitate cu principiul egalității și rezonabilității. Următoarele instanțe interne au aplicat noua lege sau au aprobat interpretarea dată de Curtea Constituțională și au respins cererile tuturor reclamanților: Curtea de Apel din Turin în cazul dlui T. Maggio la 19 februarie 2009; și Curtea de Cassare în ceea ce privește restul reclamanților, prin mai multe hotărâri emise între 9 iunie 2009 și 19 iulie 2011. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1970, ... au dreptul, la cerere, la o creștere reversabilă a pensiilor respective care a fost stabilită în conformitate cu normele ordinare, până la o limită de 30.000 de lire italiene pe lună. ... 3. Creșterea prevăzută în subsecțiunea anterioară este supusă normelor privind ajustarea automată. ...” Legea n. 244 din 24 decembrie 2007 15. Secțiunea 2(505) din Legea nr. 244/2007 se citește după cum urmează: Interpretarea autentică a dispozițiilor privind creșterea drepturilor de pensie pentru veterani „Secțiunea 6 alineatul (3) din Legea nr. 140 din 15 aprilie 1985 trebuie interpretată în sensul că creșterea prevăzută la secțiunea 6 alineatul (1) trebuie ajustată de la momentul în care această creștere este acordată persoanelor cu dreptul la aceasta.” Hotărârea Curții de Casare din 4 mai 2005, n. 142885 Evidenția hotărârii nr. 14285/2005 a Curții de Casare poate fi rezumată după cum urmează. 17. Interpretarea din INPS la punctul 6 din Legea nr. 140/1985 – conform căreia ajustarea creșterii în conformitate cu costul de viață ar trebui să înceapă de la momentul în care pensia a fost acordată și nu de la intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1985 – nu a fost acceptabilă. Într-adevăr, nu există o justificare rezonabilă pentru aplicarea unei astfel de interpretații, care impune în mod clar principiul egalității, astfel cum este consemnat la art. 3 din Constituție, deoarece aceasta ar crea o diferență irezonabilă de tratament între pensionari. Hotărârea Curții Constituționale din 5 decembrie 2008, n. 401 Hotărârea nr. 401/2008 a Curții Constituționale, în principal, a susținut după cum urmează. 19. Presupunerea reclamanților că dreptul la creșterea pensiilor trebuie să fie independent de dreptul la pensie în sine nu a fost justificată de normele care reglementează creșterea în cauză. Până când persoanele în cauză au devenit eligibile să își ceară pensiile, nu ar putea apărea niciun drept pentru acestea, chiar dacă aparțin la una dintre categoriile prevăzute de Lege. Potrivit Curții Constituționale, dacă legislatorul ar fi vrut să recunoască un drept independent, ar fi ordonat alocarea imediată a sumelor relevante, pe o bază periodică, tuturor celor care intră în cadrul categoriilor, indiferent de statutul lor de securitate socială. Hotărârile Curții de Casezare n. 27786/2009, 27798/2009, 27800/2009 și 27812/2009 din 30 decembrie 2009 După intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2007 și a hotărârii nr. 401/2008 a Curții Constituționale au devenit executive, mai multe hotărâri au respins plângerile reclamanților, inclusiv hotărârile Curții de Cassare din 30 decembrie 2009, nr. 27786, 27798, 27800 și 27812 (în ceea ce privește dl Filli, dna Castro, dna Delton și dna Caenazzo). Aceste hotărâri deținute după cum urmează. 21. Interpretarea prezentată anterior de Curtea de cassare în hotărârea sa nr. 14285/05 (a se vedea punctul 16 de mai sus) nu a respectat formularea și justificarea literală a Legii nr. 140/1985. În special, astfel cum se prevede în hotărârea nr. 401/2008 a Curții Constituționale, legislatorul a avut intenția de a crește în cauză o creștere a pensiilor și nu o beneficiune independentă. Prin urmare, nu a fost posibil să se prevadă ajustarea acesteia în conformitate cu costul de viață de la momentul în care pensia relevantă nu exista încă (de la data intrării în vigoare a Legii nr. 140/1985). Prin urmare, în ceea ce privește respingerea plângerilor reclamanților, Curtea de cassare a susținut că problema legitimității constituționale ridicate de către reclamanți, precum și intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2007, era complet irelevantă. De fapt, litigiile au trebuit rezolvate pe baza faptului că majorarea a trebuit să fie ajustată în conformitate cu costul de trai la pensie și nu cu intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1985. Pedrazzini și dl Perilli au murit în diferite date, așa cum se indică în tabelul anexat 23. Avocatul reclamantului nu a prezentat nicio observație în răspunsul la observațiile Guvernului. 24. Curtea remarcă că, după moartea reclamanților menționați mai sus, niciun moștenitor sau membru al familiei apropiate nu a exprimat dorința de a continua procedurile în locul lor. Curtea consideră că nu există niciun interes general care ar necesita examinarea plângerilor formulate de reclamanții menționați mai sus. 25. În astfel de circumstanțe, Curtea constată că condițiile prevăzute la art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție sunt îndeplinite și că este necesar să se scoată din lista cazurilor partea cererii referitoare la reclamațiile depuse de dl Bosco, dl Castro, dl Devecchi, dl Durin, dl Filli, dl Pareti, dl Pedrazzini și dl Perilli. 26. Reclamanții se plângea că intervenția legislativă – și anume promulgarea Legii nr. 244/2007, care a schimbat jurisprudența bine stabilită în timp ce procedurile erau în așteptare – le-a refuzat dreptul la o audiere echitabilă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate Neepușire a remediilor interne 27. Guvernul a susținut că dl T. Maggio nu a epuizat corect căile de recurs interne, deoarece el nu a apelat la Curtea de casă împotriva hotărârii Curții de Apel de la Turin, care și-a anulat cererile după intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2007 (a se vedea punctul 13 de mai sus). 28. Reclamantul nu a contestat argumentele guvernului. 29. Curtea remarcă că reclamantul a atașat la cererea sa o hotărâre a Curții de cassare (n. 9249/2010) care se referă la o altă persoană, dl A. Maggio. 30. Cu toate acestea, chiar și acceptarea faptului că reclamantul nu a interzis Curtea de cassare împotriva Curții de Apel din Turin, Curtea remarcă că a afirmat în mod repetat că obligația prevăzută la art. 1 din Convenție necesită numai ca reclamantul să recurgă în mod normal la remediile care pot fi eficiente, adecvate și accesibile. În special, singurele remedii pe care Convenția le cere să le epuizeze sunt cele care se referă la încălcările presupuse și sunt disponibile în același timp și suficiente. Existența acestor remedii trebuie să fie suficient de sigure nu numai în teorie, ci și în practică, în lipsa acestora de accesibilitatea și eficacitatea necesare (a se vedea Scoppola c. Italia (nr. [GC], nr. 10249/03, § 70, 17 septembrie 2009, cu alte trimiteri la jurisprudența Curții). 31. Curtea constată că Guvernul nu a demonstrat că remediile pe care le-ar fi putut folosi reclamantul pentru a contesta aplicarea Legii nr. 244/2007 au avut perspective de succes. În plus, constată că judecătorii Curții de Apel și Curții de Cassare au fost obligați să aplice Legea nr. 244/2007 în procedura de față. Acest lucru a determinat substanța litigiului și a făcut inutil ca reclamantul să continue cu litigiul (a se vedea Maggio și alții c. Italia , nr. 46286/09 și altele 4 § 44, 31 mai 2011). 32. Rezultă că obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește dl T. Maggio din motive de neepuizare trebuie respinsă. Niciun dezavantaj semnificativ 33. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamanții nu au suferit un dezavantaj semnificativ, susținând că diferența dintre suma crescută care ar fi trebuit să fie primită în absența Legii nr. 244/2007 și suma primită de fapt este extrem de mică, chiar și zero în unele cazuri. 34. Reclamanții nu au prezentat nicio observație, argumente sau dovezi scrise pentru a contesta calculele guvernului. 35. Principiul general de minimis non curat praetor subliniază logica articolului 35 § 3 litera (b), care se străduiește să justifice luarea în considerare de către o instanță internațională a cazurilor în care încălcarea dreptului a atins un nivel minim de severitate. Violațiile care sunt pur tehnice și nesemnificative în afara unui cadru formalist nu merită supravegherea europeană. Evaluarea acestui nivel minim este, în natura lucrurilor, relativă și depinde de toate circumstanțele cazului (a se vedea, printre multe alte autorități, Shefer v. Russia (dec.), nr. 45175/04, § 18, 13 martie 2012). 36. Având în vedere sumele indicate în tabelul anexat și calculele guvernului, care au luat în considerare diferența dintre ceea ce ar fi trebuit să fie plătit reclamanților ca pensie în absența Legii nr. 244/2007 și suma primită efectiv, Curtea constată că dna Ariella Bassanese, dna Bussio, dna Genti, dna Grabar, dna Sorgini și dna Usilla nu au suferit niciun dezavantaj semnificativ. 37. Curtea remarcă, de asemenea, că „respectul drepturilor omului”, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, nu necesită examinarea prezentei plângeri cu privire la fondul în ceea ce privește reclamanții menționați anterior, deoarece problema interferenței legislative cu procedurile în așteptare a fost deja abordată în mai multe dintre hotărârile Curții împotriva Italiei (a se vedea, printre multe alte autorități, Maggio și alții v. Italia , citat mai sus §§ 43-50, și Stefanetti și alții v. Italia (merit), nr. 21838/10 și altele 7 §§ 38-44, 15 aprilie 2014), și în orice caz va fi abordat în această hotărâre în ceea ce privește celelalte solicitante. 38. În sfârșit, al treilea criteriu în temeiul articolului 35 § 3 litera (b) nu permite respingerea unei cereri în cazul în care cazul nu a fost „doiment considerat de către un tribunal intern”. Scopul acestui criteriu este să se asigure că fiecare caz primește un examen judiciar, fie la nivel național, fie la nivel european, cu alte cuvinte, pentru a evita negarea justiției (a se vedea Korolev c. Rusia) (dec.), nr. 25551/05, CEHR 2010). 39. În ceea ce privește reclamanții menționați mai sus, Curtea remarcă că presupusa încălcare, și anume interferența în cadrul procedurii în curs, a avut loc în instanță finală în cadrul sistemului juridic intern, adică, în fața Curții de Cassare. Atunci când se examinează dacă criteriul de admisibilitate „desvantaj semnificativ” a fost îndeplinit în cazurile în care reclamanții afirmă că o infracțiune a Convenției de către o autoritate judiciară din ultima instanță a sistemului juridic intern, Curtea poate exclude cerința prevăzută la art. 35 alineatul (3) litera (b) din convenție prin care nu poate fi respinsă în acest motiv, cu excepția cazului în care nu a fost „considerată în mod corespunzător de către un tribunal intern”. Convenția contrară ar împiedica Curtea să respingă orice afirmație, indiferent de nesemnificativă, referitoare la presupusele încălcări imputabile unei autorități judiciare naționale din ultima instanță. O astfel de abordare nu ar fi nici adecvată, nici în concordanță cu obiectul și scopul articolului 35 § 3 litera (b) din Convenție (a se vedea Çelik c. Țările de Jos , 12810/13, § 40, 27 august 2013). 40. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea constată că partea cererii referitoare la reclamațiile depuse de dna Ariella Bassanese, dna Bussio, dna Genti, dna Grabar, dna Sorgini și dna Usilla trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (b) și al articolului 4 din Convenție. 41. În ceea ce privește celelalte reclamante, Curtea constată că diferențele dintre sumele majorate care ar fi trebuit să fie primite de către solicitanți în absența legii nr. 244/2007 și sumele primite efectiv se situează între 434 EUR și 2.189 EUR. 42. Având în vedere impactul financiar asupra reclamanților și, în special, situația specifică a reclamanților, care erau toți pensionari de o anumită vârstă care se încadrează într-una dintre categoriile de persoane vulnerabile prevăzute de Legea nr. 336/1970, fie în mod direct, fie în calitate de moștenitori (a se vedea alineatul (1)) Curtea nu acceptă faptul că reclamanții nu au suferit niciun dezavantaj semnificativ ca urmare a presupusei încălcări a Convenției. 43. Curtea respinge, în consecință, obiecția Guvernului în ceea ce privește reclamanții rămase. Curtea constată că plângerea nu este inadmisibilă din alte motive; prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. În cererea lor, reclamanții au susținut că prin adoptarea legii nr. 244/2007, Guvernul a intervenit în favoarea unei părți în cadrul procedurii în curs de desfășurare. Legea nr. 244/2007 a introdus, de fapt, o interpretare a dispozițiilor juridice relevante care se opune diametralmente la sensul dat lor de jurisprudența stabilită a instanțelor interne, în special după hotărârea nr. 14285/2005 a Curții de cassare (a se vedea punctul 16 mai sus). În primul rând, Guvernul a susținut că legea interpretării autentice (art. 2 alineatul (505) din Legea nr. 244/2007, a se vedea punctul 10 de mai sus) nu a avut niciun impact asupra procedurii referitoare la mai multe dintre celelalte reclamante (denumite dna Sossich, dna M. Sina, dna Alida Bassanese, dna Avellone, dna R. Sina, dna G. Sina, dna Bruna Maisani, dl Bassanese, Xillovich, Delton, Mitton, Caenazzo, Bruno Maisani și Rizzello), deoarece Curtea de casă a declarat în mod clar că problema legitimității constituționale ridicate de reclamanți și intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2007 au fost complet irelevantă. Potrivit Curții de Cassare, litigiile au trebuit rezolvate pe baza faptului că majorarea a trebuit să fie ajustată la pensie și nu de la intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1985 (a se vedea punctul 20 de mai sus). 46. Într-un mod mai general, Guvernul a menținut această Lege nr. 244/2007 s-a bazat pe motive convingătoare de interes general și nu a invadat principiul de securitate juridică. În special, scopul intervenției legislative în adoptarea Legii nr. 244/2007 a fost de a asigura respectarea voinței inițiale a legislatorului. Guvernul a considerat că nu a existat nici o interferență nejustificată în privința deciziilor judiciare, nici o încălcare a certitudinii juridice, deoarece interpretarea legii nu a fost consecventă și de lungă durată. În special, ei au susținut că doar o hotărâre a Curții de casă nr. 14285/2005 (a se vedea punctul 16 de mai sus) a stat împotriva practicii INPS. 47. Curtea a susținut în mod repetat că, deși legislatorul nu este împiedicat să reglementeze, prin noi dispoziții retrospective, drepturile derivate din legile în vigoare, prin principiul statului de drept și prin noțiunea unui proces echitabil consacrat la art. 6 se exclude, cu excepția motivelor de interes public convingătoare, interferența legislativă cu administrarea justiției destinate influenței determinării judiciare a unui litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Zielinski și Pradal și Gonzalez și alții c. Franța [GC], nos. 24846/94 și altele 9 , § 57, CEDH 1999 VII, și Stefanetti și alții c. Italia , citate mai sus § 38 . 48. Curtea nu este convinsă de argumentele depuse de Guvern că disputele nu au fost hotărâte pe baza legii interpretării autentice. Deși este adevărat că în hotărârile menționate de Guvern (a se vedea punctul 45 de mai sus) Curtea de cassare a susținut în mod expres că rezultatul ar fi fost același, întrucât litigiile trebuiau rezolvate pe baza noilor interpretări, Curtea constată că o astfel de interpretare a fost urmată de abordarea Curții Constituționale în hotărârea nr. 401/2008 (a se vedea punctul 18 mai sus), care se referă la constituționalitatea Legii nr. 244/2007. 49. Curtea constată că Guvernul nu a prezentat nici o hotărâre a Curții de cassare care a preconizat pronunțarea Legii care au aprobat poziția INPS. Dimpotrivă, Curtea constată că înainte de pronunțarea Legii nr. 244/2007 instanța internă a constatat în mod repetat în favoarea poziției reclamanților, iar interpretarea dispozițiilor juridice relevante a fost, de asemenea, aprobată de Curtea de casă într-o ocazie (a se vedea punctul 10 mai sus). Având în vedere că dispozițiile juridice au fost interpretate în principal în favoarea reclamanților în cursul decenii în care ajustarea creșterii în conformitate cu costul de viață a fost contestată în instanțele interne, rezultă că interferența legislativă (schimbarea soldului în favoarea unei părți) în acest caz nu a fost previzibilă. 50. În realitate, promulgarea Legii 244/2007, în cazul în care procedurile erau în curs, a determinat substanța litigiilor. Într-adevăr, Legea a avut ca efect modificarea definitivă a rezultatului litigiului pe care statul a fost parte, aproband poziția statului în detrimentul reclamanților. 51. În sfârșit, chiar și acceptarea faptului că statul încearcă să ajusteze o situație pe care nu a avut inițial intenția de a crea și de a asigura respectarea voinței inițiale a legislației, aceasta ar fi putut face acest lucru fără a recurge la aplicarea retrospectivă a legii (a se vedea, mutatis mutandis Stefanetti și alții c. Italia , citată mai sus § 43). 52. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că s-a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 53. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 54. Reclamanții nu au prezentat nicio reclamație pentru satisfacție sau costuri și cheltuieli, în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 60 din Regulamentul Curții. Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a le acorda sumă pe acest cont. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide de a lovi cererea în ceea ce privește reclamanții 6, 8, 10, 11, 12, 20, 21 și 22 din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție; declară cererea inadmisibilă în ceea ce privește reclamanții 2, 4, 13, 14, 27 și 29; declară cererea admisibilă în ceea ce privește reclamanții 1, 3, 5, 7, 9, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24, 25, 26, 28 și 30; Deține care a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 9 iulie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Renata Degener Pere Pastor Vilanova Președintele Registrul Adjunct APENDIX Lista reclamanților Nr. Denumirea reclamantului Data nașterii Data nașterii Naționalitate Locul de rezidență Data depunerii cererii Diferența dintre suma crescută care ar fi trebuit să fie primită în absența Legii nr. 244/2007 și suma primită efectiv (în EUR), în conformitate cu calculele INPS Leonardo AVELLONE 19/10/1943 Italian Turin 21/11/2009 1.215 Vanda Zoia BUSSIO 07/11/1926 Italian Turin 21/11/2009 Alida BASSANESE 08/04/1944 Italian Turin 21/11/2009 2.098 Ariella BASSANESE 04/07/1946 Italian Turin 21/11/2009 Ezio BASSANESE 27/11/1939 Italian Turin 21/11/2009 2.003 Giorgio BOSCO 22/01/1931 11/11/2011 Italian Turin 31/05/2010 1.308 Giustina CAENAZZO 02/11/1948 Italian Turin 31/05/2010 1.102 Remigio CASTRO 29/05/1946 13/01/2012 Italian Turin 31/05/2010 1.162 Laura DELTON 14/03/1939 Italian Turin 31/05/2010 2.189 Giuseppe DEVECCHI 19/11/1943 14/02/2013 Italian Lombardore (To) 21/11/2009 Assunta DURIN 13/08/1943 14/09/2012 Italian Turin 21/11/2009 1.357 Giovanni FILLI 19/05/1936 07/08/2016 Italian Turin 31/05/2010 1.089 Anna Maria GENTI 04/08/1943 Italian Turin 21/11/2009 Angela Maria GRABAR 01/11/1948 Italian Turin 21/11/2009 Nu. Data nașterii Reclamantului Data nașterii Naționalitate Locul de reședință Data depunerii cererii Diferența dintre suma crescută care ar fi trebuit primită în absența Legii nr. 244/2007 și suma primită efectiv (în EUR), potrivit calculelor INPS Teodoro MAGGIO 10/11/1938 Italian Turin 31/05/2010 1.408 Bruna MAISANI 15/10/1943 Italian Turin 21/11/2009 1.531 Bruno MAISANI 24/01/1942 Italian Turin 31/05/2010 898 Jolanda MELON 30/07/1946 Italian Turin 31/05/2010 1.160 Pierina MITON 16/04/1945 Italian Turin 31/05/2010 2.090 Sergio PARETI 04/11/1940 09/01/2012 Italian Turin 31/05/2010 221 Celestina PEDRAZZINI 02/04/1911 10/10/2012 Italian Turin 21/11/2009 949 Fioravante PERILLI 09/02/1939 13/08/2013 Italian Turin 21/11/2009 Claudio RIZZELLO 25/10/1948 Italian Turin 24/11/2011 907 Giuseppe SINA 18/02/1939 Italian Turin 21/11/2009 434 Margherita SINA 09/01/1942 Italian Rivoli (To) 21/11/2009 1.332 Renata SINA 05/07/1943 Italian Turin 21/11/2009 1,043 Teresa SORGINI 03/02/1943 Italian Turin 21/11/2009 Livia SOSSICH 14/09/1944 Italian Turin 21/11/2009 1,804 Marisa USILLA 26/12/1944 Italian Turin 21/11/2009 Aldo XILLOVICH 16/07/1937 Italian Turin 31/05/2010 1,945