CASE OF OLIMP PRODUCERS' COOPERATIVE v. ARMENIA

PRIMEI SECȚII CAUZE DE COOPERATIVUL PRODUCTORULUI OLIMP v. ARMENIA (Depunerea nr. 47012/15) HOTĂRÂREA Strasburg 30 iulie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cooperativei Producătorilor Olimp v. Armenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Armen Harutyunyan, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 9 iulie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Republicii Armenia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de Cooperativa Producătorilor Olimp („societatea reclamantă”), la 28 august 2015, guvernul armenian („ Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile și informațiile societății reclamante privind cererea sunt prezentate în tabelul anexat. Societatea reclamantă s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii în fața Curții administrative. DREPTUL GOVERNULUI solicită cererea de a fi respinsă în temeiul articolului 37 din convenție La 15 ianuarie 2019, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de prezenta cerere în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin scrisoarea din 15 martie 2019, societatea reclamantă și-a exprimat dezacordul cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că, în anumite circumstanțe, ar putea fi necesar să se încheie o cerere în temeiul articolului 37 § 1 pe baza unei declarații unilaterale ale Guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Dacă acest lucru este adecvat într-un anumit caz depinde de faptul că declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea acestui caz (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, ECHR 2003‐VI). Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și compensațiile propuse, Curtea constată că guvernul nu a furnizat o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului (a se vedea mutatis mutandis Magoch c. Polonia , nr. 29539/07, § 19, 2 februarie 2010, și Curții v. Ucraina [Comitetul], nr. 48956/06, § 8, 4 mai 2017). Prin urmare, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista cazurilor în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și meritelor cazului. Societatea reclamantă se plângea că durata procedurii în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” 11. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul societății reclamante și al autorităților competente și ceea ce era în joc pentru societatea reclamantă în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 12. În principalul caz de Fil LLC c. Armenia (n. 18526/13, 31 ianuarie 2019), Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. 13. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 14. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Fil LLC c. Armenia, nr. 18526/13, §§ 62 și 65, 31 ianuarie 2019), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat. 17. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. cererea este admisibilă; declară că dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 30 iulie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea societății reclamante Data înregistrării Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Valoarea acordată pentru prejudiciu moral (în euro) [1] 47012/15 28/08/2015 COOPERATIVĂ A PRODUCĂTORILOR OLIMP 23/05/1995 23/03/2010 în așteptare Mai mult de 10 ani, 2 luni și 17 zile 3 niveluri de jurisdicție 2400 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă.

FIRST SECTION

CASE OF OLIMP PRODUCERS’ COOPERATIVE v. ARMENIA

(Application no. 47012/15)

JUDGMENT

STRASBOURG

30 July 2020

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Olimp Producers’ Cooperative v. Armenia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek,

President,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Armen Harutyunyan,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 9 July 2020,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against the Republic of Armenia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Olimp Producers’ Cooperative (“the applicant company”), on 28 August 2015.

2.

The Armenian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant company’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant company complained of the excessive length of the proceedings before the Administrative Court.

THE LAW

THE GOVERNMENT’S REQUEST FOR THE APPLICATION TO BE STRUCK OUT UNDER ARTICLE 37 OF THE CONVENTION

5.

On 15 January 2019 the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the present application in accordance with Article 37 of the Convention.

6.

By a letter of 15 March 2019 the applicant company expressed its disagreement with the terms of the unilateral declaration.

7.

The Court recalls that it may be appropriate in certain circumstances to strike out an application under Article 37 § 1 on the basis of a unilateral declaration by the respondent Government even where the applicant wishes the examination of the case to be continued. Whether this is appropriate in a particular case depends on whether the unilateral declaration offers a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue) [GC], no. 26307/95, §

75, ECHR 2003‑VI).

8.

Considering the particular circumstances of the case and the compensation proposed, the Court finds that the Government have failed to provide a sufficient basis for concluding that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case (see,

mutatis mutandis

,

Magoch v. Poland

, no.

29539/07, § 19, 2 February 2010, and

Kurs v. Ukraine

[Committee], no.

48956/06, § 8, 4 May 2017).

9.

Therefore, the Court rejects the Government’s request to strike the application out of its list of cases under Article 37 of the Convention and will accordingly pursue its examination of the admissibility and merits of the case.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

10.

The applicant company complained that the length of the proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. It relied on Article

6 § 1 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his a rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

11.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant company and the relevant authorities and what was at stake for the applicant company in the dispute (see

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR 2000-VII).

12.

In the leading case of

Fil LLC v. Armenia

(no. 18526/13, 31 January 2019), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

13.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

14.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

15.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Fil LLC v. Armenia,

no. 18526/13, §§ 62 and 65, 31

January 2019), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

17.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that it discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant company, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 30 July 2020, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(excessive length of civil proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant company’s name

Date of registration

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Amount awarded for non-pecuniary damage

(in euros)

[1]

47012/15

28/08/2015

OLIMP PRODUCERS’ COOPERATIVE

23/05/1995

23/03/2010

pending

More than 10 years, 2

months and 17 days

3 levels of jurisdiction

2,400

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant company.