- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 septembrie 2020
- Stat pârât
- UKR
Batkivska Turbota Foundation împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU BATKIVSKA TURBOTA FOUNDATION v. UKRAINE (depunerea nr. 5876/15) JUGGMENTUL (Satisfacție echitabilă) Art. 41 • Just satisfacție • Retragerea cererilor reclamanților pentru prejudicii pecuniare și morale în continuare la revizuirea cazului său la nivel intern • Costuri și cheltuieli în fața Curții • Achiziții STRASBOURG 3 septembrie 2020 FINAL 03/12/2020 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Fundației Batkivska Turbota c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o Cameră compusă din: Siofra O’Leary, Președintele, Ganna Yudkivska, Mārtiδš Mits, Ltif Hüseynov, Lado Chanturia, Anja Seibert-Fohr, Mattias Guyomar, judecători, și Victor Soloveytchik, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 30 iunie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 5876/15) împotriva Ucrainei depusă la Curte la 23 În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către Fundația pentru Caritatea Civică Batkivska Turbota („reclamantul”) din Ucraina, o fundație de caritate înregistrată în Ucraina în 1999. Într-o hotărâre pronunțată la 9 octombrie 2018 („Hotărârea principală”), Curtea a afirmat că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția din cauza anulării titlului reclamantului către un proprietar în cadrul procedurii judiciare instituite împotriva acestuia de procuror (a se vedea Fundația Batkivska Turbota c. Ucraina) , nr. 5876/15, § 64 și punctul 2 din dispozițiile operative, 9 octombrie 2018). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat inițial prejudiciu material și moral,
costuri și cheltuieli suportate în cadrul procedurii interne și costul unui raport de experți pe care i-a furnizat Curții în sprijinul cererii sale pentru prejudiciu material. euro (EUR) pentru costurile juridice suportate în fața Curții, declarând că reprezentantul său, dl Kulchytskyy, și asistentul său, au petrecut cincizeci și șase ore și patruzeci și cinci de minute în acest caz (cum se reflectă în schema temporală relevantă) la rate orare de 150 EUR și, respectiv, 40 EUR. În temeiul contractului de asistență juridică încheiat între reclamant și reprezentantul său, plata a fost obligatorie după încheierea procedurii în fața Curții și în limitele sumei atribuite de Curte. Reclamantul a susținut, de asemenea, că în Ucraina exista o problemă sistemică în ceea ce privește chestiunea examinată în prezenta cauză și a solicitat Curții să indice, în temeiul articolului 46 din convenție, „mesure urgente” care urmează să fie adoptate de Ucraina.
În sfârșit, acesta a afirmat că ar fi posibil să se ajungă la un acord în cazul în care titlul său de proprietate a fost recunoscut de stat și dacă costurile sale juridice sunt plătite. De la întrebarea aplicării articolului 41 din Convenția nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat părțile să prezinte, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 72 și punctul 3 litera (b) din dispozițiile operative). Părțile au apoi furnizat informații cu privire la noi evoluții în acest caz și-au actualizat observațiile privind art. 41 din Convenția.
„Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite să fie făcută numai o reparație parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Noile evoluții și observațiile actualizate ale părților La 17 octombrie 2018, reclamantul a informat Guvernul că dacă Curtea Supremă a Ucrainei ar permite cererea de revizuire a cauzei la nivel intern în urma hotărârii principale a Curții și ar adopta o nouă hotărâre care respinge cererea procurorului împotriva acesteia, ar retrage cererile inițiale pentru prejudiciu material și moral și ar menține doar cererea de costuri și cheltuieli.
La 26 martie 2019, reclamantul a informat Curtea că a solicitat Curtea Supremă o revizuire a cazului său în funcție de concluziile Curții formulate în hotărârea principală și a declarat că posibilitatea de a ajunge la un acord privind art. 41 depinde de rezultatul revizuirii cazului său de către Curtea Supremă. La 19 iulie 2019, Guvernul a informat Curtea că la 2 iulie 2019 Curtea Supremă a permis cererea de revizuire a cazului și a adoptat o nouă hotărâre, anulând hotărârile anterioare împotriva reclamantului și respingând cererea procurorului împotriva acestuia. Guvernul a susținut astfel că problema prejudiciilor pecuniare și morale a fost rezolvată. Acestea au solicitat Curtea să respingă, ca fiind nefondată sau irelevantă, cererea inițială a reclamantului în părțile referitoare la recuperarea taxelor și cheltuielilor de instanță internă și a costului raportului de experți.
În ceea ce privește cererea reclamantului pentru costurile juridice suportate în fața Curții, Guvernul a lăsat această chestiune pentru discreția Curții. 10. În răspuns, la 4 septembrie 2019 reclamantul a declarat că, având în vedere că drepturile sale de proprietate au fost restaurate la nivel intern, nu va solicita compensații pentru prejudiciu material și moral. De asemenea, acesta și-a retras cererile de recuperare a costurilor și cheltuielilor interne, ci a menținut cererea de recuperare a costurilor juridice suportate în fața Curții, care urmează să fie plătite în contul bancar al reprezentantului său. Evaluarea Curții Daune 11. Curtea constată că, în urma revizuirii cazului său la nivel intern, reclamantul și-a retras cererile inițiale în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și recuperarea costurilor și cheltuielilor interne și nu a menținut reclamația inițială de recuperare a costurilor raportului de experți.
Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel la atribuire în acest sens. Costuri și cheltuieli 12. În ceea ce privește cererea reclamantului de recuperare a costurilor juridice suportate în fața Curții – singura afirmație pe care reclamantul a menținut-o în temeiul articolului 41 din Convenție –, Curtea constată că, în conformitate cu jurisprudența sa, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să atribuie reclamantului suma de 3,500 EUR pentru costul asistenței juridice suportate în fața Curții.
Aprobarea trebuie plătită în contul bancar al reprezentantului reclamantului (de exemplu, Belousov c. Ucraina , nr. 4494/07, §§ 116-17, 7 noiembrie 2013). Curtea constată, de asemenea, că, în urma revizuirii cazului său la nivel intern, reclamantul nu a menținut susținerea inițială a acesteia că, în temeiul articolului 46 din convenție, Curtea ar trebui să indice, în conformitate cu art. 46 din Convenția, „mediile urgente” care urmează să fie adoptate de Ucraina. În consecință, consideră că reclamantul a renunțat implicit la această afirmație și că, prin urmare, nu este necesar să ia nicio decizie în acest sens. Dobânzile implicite 14. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, 3 500 EUR (3 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile juridice suportate în fața Curții, plătite contului bancar al reprezentantului său, dl Kulchytskyy, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzile simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire, plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 septembrie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Victor Soloveytchik Síofra O’Leary Adjunct Grefier Președinte
FIFTH SECTION
CASE OF BATKIVSKA TURBOTA FOUNDATION v. UKRAINE (Application no. 5876/15) JUDGMENT (Just satisfaction) Art 41 • Just satisfaction • Withdrawal of applicant´s claims for pecuniary and non-pecuniary damage further to review of his case at domestic level • Costs and expenses before the Court • Award STRASBOURG 3 September 2020 FINAL 03/12/2020 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Batkivska Turbota Foundation v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Síofra O’Leary, President, Ganna Yudkivska, Mārtiņš Mits, Lәtif Hüseynov, Lado Chanturia, Anja Seibert-Fohr, Mattias Guyomar, judges, and Victor Soloveytchik, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 30 June 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 5876/15) against Ukraine lodged with the Court on 23 January 2015 under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the Ukraine-wide Civic Charity Foundation Batkivska Turbota (“the applicant”), a charity foundation registered in Ukraine in 1999.
In a judgment delivered on 9 October 2018 (“the principal judgment”) the Court held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the annulment of the applicant’s title to a property in the court proceedings instituted against it by the prosecutor (see Batkivska Turbota Foundation v. Ukraine , no. 5876/15, § 64 and point 2 of the operative provisions, 9 October 2018).
Under Article 41 of the Convention the applicant initially claimed pecuniary and non-pecuniary damage, costs and expenses incurred in the domestic proceedings and the cost of an expert report it had provided to the Court in support of its claim for pecuniary damage. It also claimed 7,850 euros (EUR) for legal costs incurred before the Court, stating that its representative, Mr Kulchytskyy, and his assistant had spent fifty-six hours and forty-five minutes on the case (as reflected in the relevant timesheet) at hourly rates of EUR 150 and EUR 40, respectively. Under the contract of legal assistance concluded between the applicant and its representative, payment was due after the completion of the proceedings before the Court and within the limits of the sum awarded by the Court. The applicant further submitted that there was a systemic problem in Ukraine concerning the issue examined in the present case and asked the Court to indicate, under Article 46 of the Convention, “urgent measures” to be adopted by Ukraine. Lastly, it stated that it would be possible to reach an agreement in the case if its title to property was recognised by the State and if its legal costs were paid.
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the parties to submit, within three months from the date on which the judgment became final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 72, and point 3(b) of the operative provisions).
The parties then provided information about new developments in the case and updated their observations on Article 41. THE LAW
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
6. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” New developments and the parties’ updated observations
On 17 October 2018 the applicant informed the Government that if the Supreme Court of Ukraine were to allow its application for a review of the case at the domestic level following the Court’s principal judgment and adopt a new judgment rejecting the prosecutor’s claim against it, it would withdraw its initial claims for pecuniary and non-pecuniary damage and would only maintain its claim for costs and expenses.
On 26 March 2019 the applicant informed the Court that it had applied to the Supreme Court for a review of its case in the light of the Court’s findings made in the principal judgment. It stated that the possibility of reaching an agreement on Article 41 depended on the outcome of the review of its case by the Supreme Court.
On 19 July 2019 the Government informed the Court that on 2 July 2019 the Supreme Court had allowed the application for a review of the case and had adopted a new judgment, quashing the earlier court decisions against the applicant and rejecting the prosecutor’s claim against it. The Government thus submitted that the issue of pecuniary and non-pecuniary damage had been settled. They asked the Court to reject, as unsubstantiated or irrelevant, the applicant’s initial claim in the parts concerning recovery of the domestic court fees and expenses, and of the cost of the expert report. As to the applicant’s claim for legal costs incurred before the Court, the Government left that issue for the Court’s discretion.
In reply, on 4 September 2019 the applicant stated that since its property rights had been restored at the domestic level, it would not seek compensation for pecuniary and non-pecuniary damage. It also withdrew its claims for the recovery of the domestic costs and expenses, but maintained its claim for the recovery of legal costs incurred before the Court, to be paid into its representative’s bank account. The Court’s assessment Damage
The Court notes that following the review of its case at the domestic level, the applicant withdrew its initial claims in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and for recovery of the domestic costs and expenses, and did not maintain its initial claim for recovery of the cost of the expert report. Accordingly, the Court considers that there is no call for an award in this respect. Costs and expenses
As to the applicant’s claim for the recovery of legal costs incurred before the Court – the only claim which the applicant has maintained under Article 41 of the Convention – the Court notes that, according to its case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the documents in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award the applicant the sum of EUR 3,500 for the cost of legal assistance incurred before the Court. The award is to be paid into the bank account of the applicant’s representative (see, for instance, Belousov v. Ukraine , no. 4494/07, §§ 116-17, 7 November 2013). Other measures
The Court also notes that, following the review of its case at domestic level, the applicant did not maintain its initial submission that that Court should indicate, under Article 46 of the Convention, “urgent measures” to be adopted by Ukraine. Accordingly, it considers that the applicant has implicitly renounced that submission and that it is not therefore necessary to take any decision in this respect. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 3,500 (three thousand five hundred euros) in respect of the legal costs incurred before the Court, payable to the bank account of its representative, Mr Kulchytskyy, plus any tax that may be chargeable to the applicant, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement, simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 3 September 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Victor Soloveytchik Síofra O’Leary Deputy Registrar President