PAGO v. GERMANY

Comunicat la 7 septembrie 2020 Publicat la 28 septembrie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 46766/18 Delphine PAGO împotriva Germaniei depusă la 24 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la dreptul reclamantului de a contacta cu copilul ei și la durata procedurii în acest sens. Reclamantul, un național francez, a lucrat în Republica Democrată Congo. La 3 aprilie 2004, copilul ei s-a născut din căsătorie în Franța, dar a trăit în Republica Democrată Congo de atunci. Copilul are cetățenia franceză a reclamantului și cetățenia germană a tatălui său, un național german născut în Republica Democrată Congo, care este un rezident permanent din Kinshasa și are custodia exclusivă a copilului. În 2010 reclamantul a părăsit Africa, s-a întors în Franța și a inițiat proceduri de contact în Germania. August 2014 Curtea de Familie (Berlin) Schöneberg a ordonat, printre altele , ca reclamantul să poată vizita copilul ei în Africa în timpul vacanțelor școlare și să aibă contact supravegheat o dată pe an în Germania. Curtea a susținut că este competentă din cauza cetățeniei germane a copilului și a absenței unui acord în temeiul dreptului internațional între Germania și Republica Democrată Congo. La 8 decembrie 2017, Curtea de Apel din Berlin a susținut decizia privind vizitele din Africa, dar a susținut că reclamantul are, de asemenea, dreptul de a avea două zile de contact supravegheat în Germania în 2018 și că contactul ar trebui să fie crescut treptat și acordat fără supraveghere între 2019 și 2021. La 22 martie 2018, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită plângerea constituțională a reclamantului pentru judecată, fără a furniza motive (1 BvR 105/18). În plus, nu a fost disponibil niciun remediu eficace pentru această plângere până la intrarea în vigoare a Legii privind procedurile Curții Protrase în materie de familie. În plus, restricțiile pe care le-a acordat dreptul de a vedea copilul ei au fost în încălcarea articolului 8 din Convenție. Relația mamă-fiil ar suferi ireparabil de a avea doar contacte supravegheate în Germania în câteva ocazii pe an. De asemenea, este important ca copilul ei să cunoască mediul său de viață în Belgia. În ceea ce privește vizitele în Republica Democratică Congo, instanțele interne nu au luat în considerare riscul ei de a fi arestat în țara respectivă. Având în vedere circumstanțele transfrontaliere specifice ale cauzei, au avut loc faptele în care reclamantul se plânge în acest caz în cadrul jurisdicției germane în sensul articolului 1 din Convenție? A existat, de asemenea, o încălcare a articolului 8 din Convenție, având în vedere faptul că autoritățile germane nu au luat măsuri eficiente și rapide, în temeiul dreptului intern și/sau internațional, pentru a permite reclamantului să aibă contact cu copilul ei? Având în vedere hotărârea Curții în cauza Kuppinger (Cuppinger c. Germania) , nr. 62198/11, 15 ianuarie 2015), reclamantul dispune de un recurs intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolelor 1 și 8 cu privire la durata procedurii, conform articolului 13 din Convenție? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerea ei în ceea ce privește durata procedurii, conform articolului 35 § 1 din Convenție? În special, care era legea internă privind aplicabilitatea tranzitorie a Legii privind procedurile Curții Protrase în materie de familie pentru procedurile care erau deja în așteptare la intrarea în vigoare a Actului respectiv? A existat un incumpriment de către stat în ceea ce privește obligațiile sale pozitive de a asigura dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie în temeiul articolului 8 din Convenție din cauza restricțiilor la drepturile de contact ale reclamantului? Guvernul este invitat să precizeze ce instrumente procedurale specifice au fost disponibile în legislația internă și internațională care vizează facilitarea soluționarii litigiului transfrontalier cu privire la drepturile de contact ale reclamantului. Guvernul este, de asemenea, invitat să furnizeze Curții scrisoarea avocatului tatălui din 22 septembrie 2017, care a fost depusă Curții de Apel.

Communicated on 7 September 2020

Published on 28 September 2020

FIFTH SECTION

Application no. 46766/18

Delphine PAGO

against Germany

lodged on 24 September 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s right to contact with her child and the length of the proceedings in this regard.

The applicant, a French national, had been working in the Democratic Republic of the Congo. On 3 April 2004 her child was born out of wedlock in France but has lived in the Democratic Republic of the Congo ever since. The child has the French citizenship of the applicant and the German citizenship of her father, a German national born in the Democratic Republic of the Congo who is a permanent resident of Kinshasa and has sole custody of the child.

In 2010 the applicant left Africa, returned to France and initiated contact rights proceedings in Germany. Subsequently she moved to Brussels. On 18

August 2014 the (Berlin) Schöneberg Family Court ordered,

inter alia

, that the applicant be allowed to visit her child in Africa during the school holidays and to have supervised contact once a year in Germany. The court held that it had jurisdiction because of the child’s German citizenship and the absence of any agreement under international law between Germany and the Democratic Republic of the Congo. On 8 December 2017 the Berlin Court of Appeal upheld the decision regarding the visits in Africa, but held that the applicant was also entitled to have two days of supervised contact in Germany in 2018 and that the contact was to be gradually increased and granted without supervision between 2019 and 2021. On 22 March 2018 the Federal Constitutional Court declined to admit the applicant’s constitutional complaint for adjudication, without providing reasons (1 BvR 105/18).

The applicant complains that the length of the proceedings has been incompatible with the “reasonable time” requirement laid down in Article

6

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the facts of which the applicant complains in the present case occur within the jurisdiction of Germany within the meaning of Article 1 of the Convention?

2.

Was the length of the proceedings concerning the applicant’s contact rights in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, given the particular cross-border circumstances of the case? Has there also been a breach of Article 8 of the Convention on account of the German authorities’ failure to take effective and expeditious measures, under the domestic and/or international law, with a view to enabling the applicant to have contact with her child?

3.

In the light of the Court’s judgment in the Kuppinger case (

Kuppinger v. Germany

, no. 62198/11, 15 January 2015), did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Articles

6

§

1 and 8 about the length of the proceedings, as required by Article 13 of the Convention?

4.

Has the applicant exhausted all effective domestic remedies in respect of her complaint regarding length of proceedings, as required by Article

35 § 1 of the Convention? In particular, what was the domestic law on the transitory applicability of the Act on Protracted Court Proceedings in Family Matters for proceedings that were already pending when the said Act entered into force?

5.

Has there been a failure by the State to comply with its positive obligations to secure the applicant’s right to respect for her family life under Article 8 of the Convention on account of the restrictions to the applicant’s contact rights?

6.

The Government is requested to specify what specific procedural tools were available in domestic and international law aimed at facilitating the resolution of the cross-border dispute about the applicant’s contact rights.

7.

The Government is also invited to provide the Court with the letter from the father’s lawyer of 22 September 2017, which was submitted to the Court of Appeal.