COMMUNAUTÉ GENEVOISE D'ACTION SYNDICALE (CGAS) c. SUISSE

Comunicat la 11 septembrie 2020 Publicat la 28 septembrie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 21881/20/EUFORIE GENEVIE D Recurenta este o asociație care are ca scop statutar apărarea intereselor lucrătorilor activi și inactivi și ale organizațiilor sale membre, în special în domeniul libertăților sindicale și democratice și pretinde că organizează și participă la zeci de evenimente anuale în cantonul Geneva. La 13 martie 2020, Consiliul Federal Elvețian a adoptat o (a doua) ordonanță privind măsurile de combatere a coronavirusului (OCOVID-19 2) în temeiul Legii federale privind epidemiile. Scopul acestui text este de a reduce riscul de transmitere a Coronavirusului (Covid-19) și de a lupta împotriva acestuia (art. 1 al.

1 OCovid-192), la art. 6 al. 1 OCovid-19 2 prevedea următoarele: Toate manifestările publice sau private, inclusiv manifestările sportive și activitățile asociative, sunt interzise. Această dispoziție a fost abrogată la 6 iulie 2020. Doar manifestările a peste 300 de persoane rămân interzise [art. 6 al. 2 OCovid-19]. 1 OCovid-19 2 prevede că este pedepsit cu o pedeapsă privativă de libertate de maximum trei ani sau cu o pedeapsă pecuniară, cu excepția cazului în care a comis o infracțiune mai gravă în sensul codului penal, oricine, intenționat, organizează sau realizează o manifestare interzisă în sensul art. 6. Recurenta nu a sesizat instanțele naționale care susțin că în Elveția, ordonanțele Consiliului Federal sunt acte cu caracter general care nu pot face obiectul unei acțiuni în fața unei instanțe interne.

În acest sens, Comisia face trimitere la o acțiune formulată împotriva mai multor persoane (fără nicio legătură cu reclamanta) prin hotărârea din 15 aprilie 2020 (2C_280/2020). În fața Curții, reclamanta, invocând art. 11 din Convenție, susține că a fost văzută constrânsă, în urma adoptării de către Comisie a OCOVid-19 2, să renunțe la organizarea unei manifestări prevăzute la 1 Mai 2020, prin retragerea cererii de autorizare, nu a mai putut organiza, nu a mai putut participa la nicio reuniune publică, ci a raportat mai multe cazuri de demonstranți care au făcut obiectul unei urmăriri penale pentru încălcarea articolului 6 al.

1 OCovid-19 Întrebări adresate părților Recurenta poate pretinde că este victima încălcării prevăzute la art. 11 din Convenția A epuizat căile de atac interne în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenția 3.1 Recurenta a suferit o interferență în libertatea sa de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 alineatul (1) din Convenție 3.2? În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a fost necesară într-o societate democratică, în conformitate cu alineatul (2) din art. 11 3.3, în special interzicerea generală a oricărei manifestări publice sau private, sub amenințarea urmăririi penale, era ea proporțională cu obiectivele legitime vizate?

? Măsurile mai puțin stricte ar fi permis să se obțină un rezultat identic sau comparabil

Communiquée le 11 septembre 2020 Publié le 28 septembre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 21881/20

COMMUNAUTE GENEVOISE D’ACTION SYNDICALE (CGAS)

contre la Suisse introduite le 26 mai 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les mesures de lutte contre le coronavirus (Covid ‑ 19) prises par le gouvernement suisse. La requérante est une association ayant pour but statutaire de défendre les intérêts des travailleurs actifs et non actifs et de ses organisations membres, notamment dans le domaine des libertés syndicales et démocratiques. Elle prétend organiser et participer à des dizaines de manifestations annuelles dans le canton de Genève. Le 13 mars 2020, le Conseil fédéral suisse adopta une (deuxième) ordonnance sur les mesures destinées à lutter contre le coronavirus (OCovid-19 2) fondée sur la loi fédérale sur les épidémies. Le but de ce texte est de « diminuer le risque de transmission du coronavirus (Covid-19) et de lutter contre lui » (article 1 al.

1 OCovid-19 2). L’article 6 al. 1 OCovid-19 2 prévoyait ce qui suit : « Toutes les manifestations publiques ou privées, y compris les manifestations sportives et les activités associatives, sont interdites ». Cette disposition fut abrogée le 6 juillet 2020. Seules les manifestations de plus de 300 personnes demeurent interdites (article 6 al. 2 OCovid-19 2). Sous le titre « Dispositions pénales », l’article 10f al. 1 OCovid-19 2 prévoit qu’est puni d’une peine privative de liberté de trois ans maximum ou d’une peine pécuniaire, à moins qu’il n’ait commis une infraction plus grave au sens du code pénal, quiconque, intentionnellement, organise ou réalise une manifestation interdite au sens de l’article 6. La requérante n’a pas saisi les instances nationales prétendant qu’en Suisse, les ordonnances du Conseil fédéral sont des actes de portée générale qui ne peuvent faire l’objet d’un recours devant une instance interne.

Elle se réfère à cet égard à un recours déposé contre l’OCovid-19 2 par un particulier (sans aucun lien avec la requérante) ayant été déclaré irrecevable devant le Tribunal fédéral, par arrêt du 15 avril 2020 (2C_280/2020). Devant la Cour, la requérante, invoquant l’article 11 de la Convention, prétend s’être vue contrainte, suite à l’adoption de l’OCovid-19 2, de renoncer à l’organisation d’une manifestation prévue le 1 er mai 2020, en retirant sa demande d’autorisation. De manière générale, elle n’a plus pu organiser, ni prendre part à aucune réunion publique. Elle fait état de plusieurs cas de manifestants ayant fait l’objet de poursuites pénales pour avoir contrevenu à l’article 6 al. 1 OCovid-19 2.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante peut-elle se prétendre victime de la violation alléguée de l’article 11 de la Convention ? 2. A-t-elle épuisé les voies de recours internes conformément à l’article 35 § 1 de la Convention ? 3.1 La requérante a-t-elle subi une ingérence dans sa liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? 3.2 Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire dans une société démocratique, conformément au paragraphe 2 de l’article 11 ? 3.3 En particulier, l’interdiction générale de toutes manifestations publiques ou privées, sous menace de poursuites pénales, était-elle proportionnée aux buts légitimes visés ? Des mesures moins strictes auraient-elles permis d’obtenir un résultat identique ou comparable ?