CtEDO 15.09.2020 Auto

NEBIERIDZE v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
15.09.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NEBIERIDZE v. RUSSIA (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

PRIMEI DECIZIE DECIZIE 20076/09 Gulnara NEBIERIDZE împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 februarie 2009, având în vedere decizia din 24 februarie 2009, August 2011 pentru a anunța cererea către Guvernul Rus („Guvernul”) pentru informații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Gulnara Nebieridze, este un național georgian, născut în 1951 și trăiește în Tbilisi. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl B. Botchorishvili și dl I. Khatiashvili, avocați practicanți în Tbilisi. Reclamantul a prezentat diverse plângeri în contextul evenimentelor legate de conflict în august 2008 (a se vedea Dzhioyeva și alții c. Georgia (dec.), nos. 24964/09, 20548/09 și 22469/09, § 14, 20 noiembrie 2018). 3 și 5 din Convenție, reclamantul, presupus rezident al satului Kekhvi, s-a plâns de demolarea acelui sat și de detenția ei la Tskhinvali. De asemenea, s-a plâns în temeiul art. 8 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția de distrugere a proprietăților ei și incapacitatea ei de a se întoarce în satul ei. În baza articolelor 13 și 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns de absența unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile ei și de a fi suferit discriminări în exercitarea drepturilor sale pe baza naționalității. Pentru a susține afirmațiile sale, reclamantul a prezentat Curtea o notă medicală din 2 februarie 2009 eliberată de un medic bazat pe Tbilisi, care se pare a fi angajată de Organizația reprezentând-o. Acest document se referă la propriul raport al reclamantului privind evenimentele din cauza cărora a fost diagnosticată cu tulburare de stres post-traumatică. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o scrisoare primită de la Biroul Procurorului șef al Georgiei la 6 februarie 2009 în care se afirmă, în general, că o anchetă asupra crimelor presupuse comise în ceea ce privește reclamantul a fost în curs de desfășurare și alte documente referitoare în general la evenimentele din august 2008. Curtea a abordat deja plângeri similare și a formulat constatări cu privire la chestiunea neepuizării recoursurilor interne în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și a unei obligații obligatorii reclamanților de a susține plângerile prin furnizarea de dovezi în sprijinul cererilor lor în cazurile anterioare împotriva Georgiei care au avut legătură cu evenimentele legate de conflictul din august 2008 (a se vedea Dzhioyeva și alții Georgia (dec.), nos. 24964/09, 20548/09 și 22469/09, §§ 23-30, 20 noiembrie 2018; Naniyeva și Bagayev v. Georgia (dec.), nos. 2256/09 și 2260/09, §§§ 26, 20 noiembrie 2018; și Kudukhova v. Georgia (dec.), nos. 8274/09 și 8275/09, §§ 21-28, 20 noiembrie 2018). Aceste considerații se aplică și în acest caz. În special, Curtea ar reitera faptul că nu este un tribunal de fapte și nu poate, fără asistență adecvată din partea reclamanților, să stabilească conturile de fapt ale evenimentelor complexe, cum ar fi situațiile de conflict armat (a se vedea Naniyeva și Bagayev, citate mai sus, 39). Acuzațiile sunt de natură gravă. Cu toate acestea, în sprijinul plângerii sale cu privire la degetul satului său și la presupusa detenție în Tskhinvali, reclamantul a prezentat un document medical emis de un medic bazat pe Tbilisi, aparent angajat de Organizație, reprezentând interesele sale în fața Curții. A fost eliberat la câteva luni de la presupusele evenimente și a repetat contul reclamantului, fără ca medicul să fi avut posibilitatea de a confirma în mod obiectiv dacă reclamantul a fost prezent la locul evenimentelor conflictului în momentul material. O notă generică eliberată de un procuror georgian în sensul că o anchetă penală asupra crimelor presupuse comise în favoarea reclamantului nu poate compensa faptul că reclamantul nu a prezentat dovezi prima facie în ceea ce privește locul ei în timpul conflictului. Reclamantul nu a furnizat Curtei dovezi prima facie convingătoare că ostilitățile au avut loc în apropierea ei cu o astfel de intensitate și într-un mod care ar ridica o chestiune de tratament interzisă de art. 3 sau pune în pericol direct libertatea și securitatea ei. În plus, nu există indiciu suficient că diagnosticul descris în nota medicală relevantă a fost legat de evenimentele conflictului. Astfel, Curtea constată că plângerile în temeiul art. 3 și a art. 5 din Convenție sunt nefondate. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în mod manifest nefondat, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și cu art. 4 din Convenție. 8 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție privind presupusa distrugere a proprietăților și incapacitatea ei de a se întoarce în satul ei în contextul evenimentelor legate de conflict. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio dovadă care să demonstreze proprietatea proprietății, distrugerea acesteia sau orice legătură cu satul respectiv. 11. Curtea acceptă faptul că situațiile care rezultă dintr-un conflict armat implică circumstanțe specifice care pot crea obstacole pentru a adăuga dovezi. Cu toate acestea, este conștient că numeroase reclamante dinaintea Curții, ale căror plângeri provin din contextul specific al ostilităților din regiunea Tskhinvali în aceeași perioadă și care ridică chestiuni similare, au fost capabile să prezinte diverse elemente de dovezi documentare, inclusiv documentele din partea autorităților locale care atestă șederea lor în satele relevante, daunele suferite și amploarea acesteia. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea nu poate decât să noteze că reclamantul nu a furnizat nici o explicație specifică a motivului pentru care nu ar putea fi aduse nici o documentare (a se vedea, mutatis mutandis, Lisnyy și alții c. Ucraina și Rusia (dec.), nr. 5355/15, 44913/15 și 50853/15, §§ 27-30, 5 iulie 2016; și Dzhioyeva și alții, citate mai sus, § 30). Prin urmare, Curtea constată că aceste plângeri nu sunt justificate și trebuie respinse ca fiind vădit nefondat în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. 72, CEDO 2013 (extracte) și concluzia că plângerile de mai sus în temeiul articolelor 5 și 8 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție sunt vădit nefondate (a se vedea punctele 9 și 12 de mai sus), afirmațiile reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenție sunt, de asemenea, întemeiate în mod manifest nepotrivit. 14. 13 din Convenție, această dispoziție se aplică numai plângerilor „argumentabile” (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 157, CEDH 2000 XI). 15. Rezultatul cererii este întemeiat în mod evident bolnav și trebuie respins în temeiul articolului 35 §§§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 octombrie 2020. Președintele adjunct al grefierului Renata Degener Aleš Pejchal

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă