ÖLMEZ AND OTHERS v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA HUKUMAR DECIZIE DECIZIE nr.: 42235/19 Muzaffer ÖLMEZ și alții / Türkiye Bașkan , Valeriu Grițco, Hâkimler , Arnfinn Bårdsen, Peeter Roosma, și cu participarea Directorului Adjunct al Departamentului de Afaceri Literare Hasan Bakırcı, pe baza datei de 22 septembrie 2020 a Comitetului de date convenit în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (KINCI Bölümü), 23 iulie 2019 a fost pronunțată prima hotărâre în istoria istoriei istorice a oricărui caz de toxicitate organică și toxicologie: 1. OLAYARİK ÖLMEZ a fost examinată în urma unor cereri de urgență biologică, 5. OLAYARİK ÖLMEZ a fost examinată în urma unor cereri de urgență fiziologică, 5. OLAYARİK ÖLMİK ÖLMİK ÖLİK 1. OLAYARİK ÖLİK ÖLMİK 1. OLAYARİK ÖLİK ÖLİK 1. OLAYARİK ÖLİK ÖLİK 1. OLAYAR 1. OLAYARİK ÖL ÖLİK ÖLİK 1. OLAYAR ÖLİK ÖLİK 5. OLAYAR ÖL ÖLİK ÖLİK ÖLİK 5. OLAYAR ÖL ÖLİK ÖL 5. OLAYAR ÖL ÖLİK ÖL 5. OLAYAR ÖL 5. OLAYAR ÖL 5. OLAYAR ÖL 5. OLAYAR ÖL 5. OLAYAR ÖL 5. OLAYÖL 5. OLAYÖL 5. OLAYÖL 5. OLAYÖL 5. OLAYÖL 5. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. OLAY 4. O

În aceeași direcție, Curtea de Infecții, la 26 februarie 1996, a declarat că este de acord cu aceste constatări și că, deoarece ilaveten Ölmezpın nu a prezentat niciun simptom la momentul arestării sale, moartea sa a fost cauzată de otrăvire și că moartea sa nu este medical adecvată. 9. În acest sens, în hotărârea instanței de judecată a fost acordată autorizația pentru efectuarea unui alt test histopatic pentru a stabili cauza morții tatălui reclamantului. Cu toate acestea, datorită deteriorării stării sale, nu a fost posibilă efectuarea unui test biologic în cauză.

În urma unui congres al societății civile, în 2003, au fost emise înregistrări penale pentru mai multe anchete cinayetine, în care se susținea că dosarul a rămas necunoscut. Această listă a inclus, de asemenea, moartea tatălui reclamantelor. 14. potrivit documentelor din dosarul de dosar, intervenția organizației civile în cauză în procesele penale ale reclamantelor în legătură cu moartea tatălui a dus la o nouă amenințare a procesului. 15. această nouă procedură a dus, de asemenea, la achitarea tuturor reclamantelor în cauză pe motiv că moartea tatălui reclamantelor nu a putut fi stabilită în mod clar și, prin urmare, nu a fost posibilă identificarea și identificarea unei greșeli. 16.

În acest sens, au depus plângeri și cu privire la lipsa de eficacitate a investigațiilor penale deschise ulterior. Reclamanții au susținut că au fost obligați să emigreze în același mod și au fost expuși consecințelor pe termen lung ale evenimentului. 21.Curtea va evalua în primul rând dacă reclamanții au depus plângerea în conformitate cu regula de 6 luni. 22.Curtea a constatat că tatăl reclamanților a fost tratat rău și a murit în timpul detenției, pe baza articolelor 2, 3 și 5.Curtea a constatat că tatăl reclamanților a murit în timpul detenției, pe 10 noiembrie 1994.Curtea a constatat că persoanele implicate au murit cu peste 25 de ani în urmă, la data de 23 aprilie 2019.Curtea a constatat că persoanele implicate au murit cu peste 25 de ani în urmă. 23.Curtea a constatat că persoanele implicate au fost obligate să emigreze în același mod și au fost expuse consecințelor pe termen lung ale evenimentului.

În cazurile legate de moarte, dacă nu există o cale de atac sau dacă aceste căi nu sunt eficiente, perioada de 6 luni începe în mod obișnuit de la data la care a fost depusă plângerea în cauză. O cerere a beneficiat inițial de o cale de atac și numai în etapele ulterioare a realizat sau a trebuit să fie observată că circumstanțele au anulat această cale de atac. În acest caz, în decurs de 6 luni, investigațiile privind cauzele de atac pot fi oprite de la momentul în care reclamantul a realizat sau a trebuit să fie observat aceste condiții (ex. în cazul în care nu există o cale de atac sau dacă aceste căi nu sunt eficiente), în cazul în care nu există o cale de atac în cauză, în cazul în care nu este valabilă, în cazul în care nu este valabilă. (ex. în cazul în care nu există o cale de atac în cauză, în cazul în care nu este valabilă, în cazul în care nu este valabilă). (ex. în cazul în care nu există o cale de atac în cauză, în cazul în care nu a fost verificată de către autoritățile locale, în cazul în care nu a fost verificată de către procurorul de la Curtea Națională din San Salvador, în cazul în care nu a fost efectuată o cerere de investigare a cazului de asasinat, în cazul în care nu a fost verificată o cauză de omor în cauză, în cazul în care nu a fost verificată în mod oficial, în cazul în care nu a fost efectuat un caz de asasinat.

În conformitate cu cele de mai sus, Curtea Iliriei Bitlis a decis să nu permită desfășurarea unei convoșturări în privința lui S.Ç. În decizia sa finală din 19 decembrie 2000, Consiliul a ajuns la concluzia că cazul a fost pus la punct. 28.Cercetătorii trebuie să fi inițiat o acțiune legală la nivel local împotriva deciziei și nu au început imediat o acțiune în instanță.Cercetările au fost inițiate ca noi acțiuni în legătură cu moartea tatălui lor, în baza plângerilor la care au fost implicate o terță parte.Încercarea a fost limitată la cercetările privind plângerile și, în prezent, în cazul persoanelor individuale, în cazul persoanelor responsabile pentru moartea tatălui lor, în cazul persoanelor responsabile pentru moartea acestoraș.29Cercetările de către instanța de judecată trebuie să fi fost evaluate, în lumina informațiilor privind nu funcționarea anchetei, și nu trebuie să fi fost respinsă înainte de data inițierii acesteiații.31art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea de la judecată, art. 6 din Legea, art. 6 din Legea de la 30 din 30 din 30 din 30 decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, art. 6 din decembrie, din decembrie, din decembrie, din decembrie, din decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie, decembrie,

Curtea reamintește că, în condiții normale, dovezile în cauză, pe care instanțele naționale trebuie să le examineze, nu sunt în mod public, cum ar fi că aceste fapte sunt considerate a fi greutăți ale unor acte de acțiune, cum ar fi evaluarea de către instanțele naționale a unor fapte sau erori în ceea ce privește constatările judiciare, în cazul în care nu au fost încălcate drepturile și libertățile naționale prin convenție (vezi, de exemplu, García Ruiz/Spania [BD], nr. 30544/96 , § 28, AİHM 1999-I; Oktar/Türkiye (k.k.), no. 59040/08, 30 ianuarie 2018).În condiții normale, dovezile în cauză, pe care instanțele naționale trebuie să le examineze, nu sunt în mod public, cum ar fi că aceste fapte sau erori în ceea ce privește constatările judiciare pretinse să fi fost comise de instanțele naționale, cu excepția cazului în care nu au fost încălcate de convenție.Într-adevăr, Curtea nu este în mod public în ceea ce privește evaluarea acțiunilor de acțiune, cum ar fi că aceste fapte sau erori în ceea ce privește constatările judiciare au fost făcute de către instanțele naționale.Într-adevăr, Curtea a fost în mod direct în cea de-a patra treia de grad și a fost în mod special în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în primul rând în

6 Mezher ÖLMEZ 15.07.1973 T.C. Istanbul 7 İkram TOPCU 01.01.1970 T.C. Istanbul

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru no: 42235/19

Muzaffer ÖLMEZ ve Diğerleri / Türkiye

Bașkan

,

Valeriu Grițco,

Hâkimler

,

Arnfinn Bårdsen,

Peeter Roosma,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 22 Eylül 2020 tarihinde Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

23 Temmuz 2019 tarihinde yapılan yukarıda anılan bașvuruyu göz önüne alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR

1.

Bașvuranlar, 10 Nisan 1994 tarihinde ölen Galip Ölmez’in çocuklarıdır. Bașvuranların listesi ekte yer almaktadır.

2.

Türk Hükümeti (“Hükümet”), kendi görevlisi tarafından temsil edilmiștir.

3.

Dava konusu olaylar, taraflarca ileri sürüldüğü șekliyle, așağıdaki gibi özetlenebilir:

4.

Bașvuranların babası, bir terör örgütü olan PKK’ya yardım ve yataklık ettiği șüphesiyle 4 Nisan 1994 tarihinde yakalanmıștır.

5.

10 Nisan 1994 tarihinde gözaltında tutulduğu sırada ölmüștür.

6.

Otopsi incelemesinde herhangi bir darp izine rastlanmazken dalak yırtılması tespit edilmiștir. 15 Haziran 1994 tarihinde yapılan ilk toksikoloji incelemesinde Galip Ölmez’in bedeninde organik sülfür ve fosfor tespit edilmiștir. Bu incelemeye dayanarak Adana Kimya İhtisas Dairesi, ölümün böcek ilacı zehirlenmesi sonucu gerçekleștiği sonucuna varmıștır.

7.

1994 Temmuz ve 1995 Mayıs tarihleri arasında Bitlis Cumhuriyet Savcısı ek toksikolojik ve histopatolojik tetkikler yapılmasını istemiștir.

8.

İstanbul Kimya İhtisas Dairesi, 29 Ocak 1996 tarihinde, elde ettiği bulguların böcek ilacı zehirlenmesi olduğunu gösteren önceki bulguları teyit etmediğini belirten bir rapor düzenlemiștir. Aynı Daire’nin 5. İhtisas Kurulu, 26 Șubat 1996 tarihinde, bu bulgularla mutabık olduğunu ve ilaveten Galip Ölmez’in yakalandığı sırada herhangi bir semptom göstermediği için zehirlenme kaynaklı ani ölümünün tıbben uygun olmadığını belirtmiștir.

9.

Bu doğrultuda, bașvuranların babasının ölümünün nedenini tespit etmek için bașka bir histopatolojik tetkik yapılmasına karar verilmiștir. Ancak, numunelerin durumu kötüleștiğinden dolayı bu tetkikin yapılması mümkün olmamıștır.

10.

Tutukluların ifadelerini almakla sorumlu olan S.Ç. isimli jandarma görevlisinin, 19 Nisan ve 18 Temmuz 1994 tarihlerindekilerin yanı sıra 10 Mart 1997 tarihinde savcının huzurunda ifadesi alınmıștır. Görevli herhangi bir sorumluluk kabul etmemiș ve Galip Ölmez’i hücrede ölü bulduğunu bildirmiștir.

11.

Bitlis İl İdare Kurulu, 12 Șubat 1998 tarihinde, S.Ç. hakkında kovușturma yürütülmesine izin vermemiștir. Kurul, bașvuranların babasının böcek ilacı zehirlenmesi sonucu öldüğünü ve söz konusu kamu görevlisinin bir kusuru olmadığını belirtmiștir.

12.

Danıștay, 19 Aralık 2000 tarihinde, söz konusu kararı bozarak sorușturma izni verilmemesine karar vermiștir. Söz konusu mahkeme, adam öldürme suçunun kovușturulmasında zaman așımı süresinin 5 yıl olduğunu ve bunun somut davada hâlihazırda așılmıș olduğuna hükmetmiștir.

13.

Bir sivil toplum kurulușu, 2003 yılında, faili meçhul kaldığını iddia ettiği birçok cinayetin sorușturulması için suç duyurularında bulunmuștur. Bu liste bașvuranların babasının ölümünü de içermekteydi.

14.

Dava dosyasındaki belgelere göre, söz konusu sivil toplum kurulușunun bașvuranların babasının ölümüyle ilgili ceza yargılamalarına müdahil olması davaya yeni bir ivme kazandırmıștır.

15.

Bu yeni prosedür yine de bașvuranların babasının ölümü açık bir șekilde belirlenemediği ve dolayısıyla bir kusur tespit etmenin mümkün olmadığı gerekçesiyle tüm davalıların beraat etmesiyle sonuçlanmıștır.

16.

Anayasa Mahkemesi, 25 Aralık 2018 tarihinde, davayı değerlendirmeye almıș ve bașvuranların davasını açıkça dayanaktan yoksun bularak reddetmiștir.

ȘİKÂYETLER

17.

Bașvuranlar, Sözleșme’nin 2. maddesi kapsamında, babalarının jandarma tarafından kötü muameleye maruz kaldığını ve öldürüldüğünü iddia etmișlerdir. Ayrıca, aynı madde kapsamında, yerel makamların babalarının ölümünü etkili bir șekilde sorușturmada görevlerini yerine getirmediklerini öne sürmüșlerdir.

18.

Bașvuranlar, Sözleșme’nin 3. maddesine dayanarak babalarının ölümünün ardından tabi tutuldukları muameleden șikâyet etmișlerdir.

19.

Bașvuranlar ayrıca, Sözleșme’nin 6. maddesi kapsamında, Anayasa Mahkemesi nezdindeki yargılamaların adil yürütülmediği hususunda șikâyette bulunmușlardır.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Sözleșme’nin 2, 3 ve 5. maddeleri kapsamındaki șikâyetler

20.

Bașvuranlar, Sözleșme’nin 2, 3 ve 5. maddelerine dayanarak babalarının gözaltında tutulduğu sırada kötü muamele görmesi ve ölmesi hususunda șikâyette bulunmușlardır. Bu doğrultuda, sonradan açılan ceza sorușturmalarının etkili olmamasından da șikâyet etmișlerdir. Bașvuranlar aynı șekilde göç etmeye zorlandıklarını ve olayın uzun süreli sonuçlarına maruz kaldıklarını iddia etmișlerdir.

21.

Mahkeme ilk olarak bașvuranların 6 ay kuralına uygun olarak șikâyette bulunup bulunmadıklarını değerlendirecektir.

22.

Mahkeme, bașvuranların babasının 10 Nisan 1994 tarihinde yani bașvuranların Mahkeme’ye bașvuruda bulundukları 23 Temmuz 2019 tarihinden 25 yılı așkın bir süre önce öldüğü gerçeğini kaydetmektedir.

23.

Mahkeme, 6 ay kuralının amacının hukukun güvence altına alınmasını teșvik etmek ve Sözleșme kapsamında ortaya çıkan meselelere ilișkin davaların makul bir zamanda ele alınmasını sağlamak olduğunu yinelemektedir. Dahası, bu kural uzun süreli bir belirsizlikle ilgilenen yetkilileri ve ilgili diğer kișileri de korumalıdır (bk.

Torlak ve Diğerleri / Türkiye

(k.k.), no. 48176/11, 13669/12, § 40, 29 Mayıs 2018;

Bulut ve Yavuz / Türkiye

(k.k.), no. 73065/01, 28 Mayıs 2002 ve

Bayram ve Yıldırım / Türkiye

(k.k.), no. 38587/97, AİHM 2002-III).

24.

Bir kural olarak 6 aylık süre, iç hukuk yollarının tüketilmesi sürecindeki kararın kesinleștiği tarihten itibaren bașlamaktadır. Ölümle ilgili davalarda, bir hukuk yolu mevcut değilse veya söz konusu hukuk yolları etkili değilse, 6 aylık süre ilkesel olarak söz konusu fiilin șikâyet edildiği tarihten itibaren bașlamaktadır. Bir bașvuranın ilk olarak bir iç hukuk yolundan yararlandığı ve sadece daha sonraki așamada koșulların söz konusu hukuk yolunu etkisiz hale getirdiğini fark ettiği veya fark ettirilmesi gerektiği istisnai durumlarda özel değerlendirmeler uygulanabilir. Bu tür bir durumda, 6 aylık süre, bașvuranın bu koșulları fark ettiği veya fark ettirilmesi gerektiği zamandan itibaren hesaplanabilir (bk.

Han / Türkiye

(k.k.), no. 31248/09, 15 Ocak 2013).

25.

Bașvuranların davasında, babalarının ölümüyle ilgili olarak Bitlis Savcısı tarafından re’sen bir sorușturma bașlatılmıștır. Dava dosyasındaki belgelere göre, Bitlis Savcısı ölümün nedenini tespit etmek için kayda değer çabalar sarf etmiștir. Șayet bașarılı olsaydı, bașvuranların babalarının gözaltındayken ölmesine ilișkin olarak bilinmeyen koșulları açıklığa kavușturmuș olacaktı.

26.

Mahkeme ancak Bitlis Savcısının bu çabaları 1996 yılından sonra durdurduğunu gözlemlemektedir. Bu așamada, aksi yöndeki bilimsel bulgulara rağmen bașvuranların babasının ölümü böcek ilacı zehirlenmesi olarak değerlendirilmiștir. Dolayısıyla, bașvuranların babalarının kötü muamele gördüğü ve kamu görevlileri tarafından öldürüldüğü iddiasının sorușturulması yerel makamlar tarafından artık dikkate alınmamıștır.

27.

Yukarıda anlatılanlara uygun olarak, Bitlis İl İdare Kurulu 12 Șubat 1998 tarihinde S.Ç. hakkında kovușturma yürütülmesine izin vermemeye karar vermiștir. Danıștay, 19 Aralık 2000 tarihinde verdiği nihai kararında, davanın zamanașımına uğradığı sonucuna varmıștır.

28.

Bașvuranlar karara karșı yerel düzeyde yasal ișlem bașlatamadıkları gibi Mahkeme nezdinde de derhal bir ișlem bașlatamamıșlardır. Davalarına üçüncü bir taraf dâhil olmuș ve babalarının ölümüne ilișkin olarak yeni yargılamalar bașlatılmıștır. Söz konusu yargılamalar sorușturmadaki eksiklikler ile lekelenmiș ve nihayetinde, șayet mevcutsa, babalarının ölümünden sorumlu olan kișiler tespit edilememiș ve cezalandırılamamıștır.

29.

Yukarıda anlatılanlar ıșığında, bașvuranlar, sorușturmanın etkili olmamasından uzun bir süre önce haberdar edilmiș olmalıydılar. Yerel düzeydeki yargılamaların uygulamada sona erdiği tarih olan 19 Aralık 2000 tarihinden itibaren 6 ay içerisinde Mahkeme’ye bașvuru yapmıș olmalıydılar.

30.

Yukarıdaki hususlar ıșığında, bașvurunun bu kısmındaki șikâyetler 6 aylık süre sınırının dıșında kaldığından dolayı reddedilmelidir.

Sözleșme’nin 6. maddesi kapsamındaki șikâyetler

31.

Bașvuranlar Sözleșme’nin 6. maddesine dayanmıșlar ve bireysel bașvurularındaki olayların Anayasa Mahkemesi tarafından değerlendirilmesine ilișkin olarak șikâyette bulunmușlar ve dolayısıyla bașvurularının sonucuna itiraz etmișlerdir.

32.

Mahkeme, Sözleșme tarafından korunan hak ve özgürlükleri ihlal etmediği sürece, ulusal mahkemeler tarafından yapıldığı iddia edilen olay ya da hukuki tespitlere ilișkin hataları değerlendirmenin kendi görevi olmadığını hatırlatmaktadır (bk. örneğin

García Ruiz / İspanya

[BD], no.

30544/96

, § 28, AİHM

1999-I;

Oktar / Türkiye

(k.k.), no. 59040/08, 30 Ocak 2018). Normal șartlarda, ulusal mahkemelerin incelenmek üzere ellerinde bulunan söz konusu delillere, bulgulara ya da değerlendirmelere atfettiği ağırlık gibi konular Mahkeme’nin değerlendirmesinin kapsamında değildir. Mahkeme dördüncü derece mahkemesi olarak hareket etmemelidir ve dolayısıyla özellikle bașvuranların davasının titizlikle incelemesini göz önüne alarak Anayasa Mahkemesinin kararını Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamında sorgulamayacaktır. Bu yüzden, mahkemenin bulguları keyfi veya açıkça gayri makul olarak değerlendirilemez (bk.

Bochan / Ukrayna (no. 2)

[BD], no. 22251/08, § 61, AİHM 2015).

33.

Yukarıda anlatılanlar doğrultusunda, Mahkeme, bașvurunun bu kısmının, Sözleșme’nin 35 §§ 3 ve 4. maddesi uyarınca, açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle reddedilmesi gerektiğine karar vermektedir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna karar vermiștir.

Hasan Bakırcı

Valeriu Grițco

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan

Ek

Sırano.

Bașvuranın Adı

Doğum tarihi

Uyruğu

İkamet Adresi

1

Muzaffer ÖLMEZ

10.01.1983

T.C.

İstanbul

2

Șirin BAYKAL

10.05.1979

T.C.

İstanbul

3

Nurten BEDİRHAN

21.05.1968

T.C.

İstanbul

4

Ayten KARDOĞAN

01.01.1969

T.C.

Bitlis

5

Kamuran ÖLMEZ

01.01.1981

T.C.

İstanbul

6

Mezher ÖLMEZ

15.07.1973

T.C.

İstanbul

7

İkram TOPCU

01.01.1970

T.C.

İstanbul