DINÇER v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI BÖLÜM KAYITTAN DÜȘÜRÜLME KARARI VE KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 50306/08 Döndü DİNÇER / Türkiye Bașkan Egidijus Hukkiș, Hâkimler Ivana Jelić, Darian Pavli, ve Bölüm Mahkem Ya Müleri Ajutor al Hasan Bakırcıcı, cu ocazia încheierii procedurii de învinuire a acestuia, 22 septembrie 2020 în fața Comitetului European pentru Drepturile Omului (DÜȘÜRÜLME KARARI), 16 octombrie 2008 în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (European Human Rights Committee), după încheierea procedurii de învinuire a acestuia, 16 octombrie 2008 în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (European Human Rights Committee), după încheierea procedurii de învinuire a acestuia, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanței, în fața instanță în fața instanței, în fața instanță în fața instanță în fața instanță în fața instanță în fața instanță în fața, în fața instanță în fața instanță în fața instanță în fața instanță în fața, în fața instanță în fața instanță în fa

În urma hotărârilor judecătorilor judecători și a rapoartelor bilirkiși, la 13 decembrie 2007, instanța a acceptat cererea reclamantului în parte și a decis plata unei sume de 7.444,8 lire (TRY) în valoare de 7.444,8 lire (TRY) împreună cu dobânda de despăgubire legală aferentă începând cu data de 7 august 1997, data de despăgubire. În ceea ce privește cheltuielile de reprezentare a avocatului, instanța a decis plata sumei de 2.939,50 lire (TRY) judecătorească a reclamantului, pe baza sumei de 2.939,50 lire ale sumei de despăgubire a judecătorului judecătorului judecătorului judecătorului judecător, pe baza sumelor de despăgubire pe care el le-a cerut.

În urma eșecului încercărilor de soluționare amiabilă, Guvernul a anunțat, prin scrisoarea din 12 februarie 2020, Curții că intenționează să depună o declarație unilaterală în scopul soluționării problemei susținute în această parte a cererii sale de judecată. Guvernul a invitat, de asemenea, Curtea, în conformitate cu art. 37 din Convenție, să retragă din registru această parte a cererii. 11. Declarația este următoarea: Guvernul Republicii Turcia, printr-o scrisoare din 12 februarie 2020, a anunțat că, prin intermediul Tribunalului, a fost acceptată plata unei taxe de indemnizație pentru costurile de avocatură ale instanțelor locale, în termen de două luni de la data obținerii acesteia.

Această plată va constitui o soluție definitivă a cauzei în fața fiecărei instanțe locale, fie în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește onorariile de avocat aplicate de instanțele locale. 12. Reclamantul, în scrisoarea din 16 martie 2020, a declarat că nu este mulțumit de condițiile menționate în textul declarației de parte. 13. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 37 din Conventie, în orice etapă a procesului, condițiile litigiului se pot încheia cu o concluzie în care una dintre situațiile menționate la art. 1 punctul (a), (b) sau (c) nu este îndeplinită. 37. Reclamantul, în scrisoarea din 16 martie 2020, a declarat că nu este mulțumit de condițiile menționate în textul declarației de parte. 13. Curtea reamintește că, în orice etapă a procesului, condițiile litigiului care se află la punctul 1 punctul (a), (b) sau (c) nu sunt îndeplinite. 37.

În unele cazuri, inclusiv cele privind Turcia, Curtea a prezentat propria practică în ceea ce privește condamnarea părților interesate la plata cheltuielilor de reprezentare în legătură cu confiscarea (a se vedea, de exemplu, Musa Tarhan împotriva Turciei, nr. 12055/17, 23 octombrie 2018).17 Având în vedere caracterul privilegiilor și suma propusă ca despăgubire în declarația Guvernului - care se aplică celor plătite în cazuri similare - Curtea a prezentat o procedură în care există un motiv care să justifice continuarea confidențialității în această parte a reclamantului (a se vedea, de exemplu, art. 37. §1. f) din Convenție).18 Curtea a arătat, în lumina evaluărilor menționate mai sus, că în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, declarația Guvernului este în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și că în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, persoana care a făcut recurs la această parte a procesului poate fi înregistrată în continuare în justiție (a se vedea, de asemenea, Protocolul nr. 20.09/1999, punctul 18 din Convenție).

22 Guvernul, printre alte obiecții, susține că recursul la neconsumarea căilor de drept interne nu este admisibil pe motiv că reclamantul trebuie să se adreseze Comisiei de evaluare a drepturilor omului, pe baza Legii nr. 6384 și Curții, pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept interne trebuie să fie recurs la Comisia de evaluare a drepturilor omului, pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept interne nu este admisibil pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept interne trebuie să fie recurs la Comisia de evaluare a drepturilor omului, pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept intern este inadmisibil pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept intern este admisibil pe motiv că recursul la lege nr. 6384 și Curtea susține că recursul la neconsumarea căilor de drept intern este inadmisibil pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept intern este admisibil pe motiv că recursul la neconsumarea căilor de drept intern este admis și căile de drept interne nu sunt admisibil pe motiv căile recursului la neconsumare a drepturilor omului pe baza căilor de drepturi omului omului, pe baza căilor de drepturi, pe baza căilor de drepturi, pe care recursul nr. 6384 și Curtea de judecată nr. 6384 au fost recurs la neconsumări pe baza căilor de drepturi omului omului omului omului, pe baza căile omului de drept intern, pe baza căile de drepturi om de drepturi, pe baza căile om de drepturi, pe baza căile de drepturi, care se pot recurs să fie recurs laudate în cauză nu pot fi consumat pe baza pe căile de drepturile omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului omului, și căruit pe baza căruit să fie admis, și că nu au fost recursul de drepturi de drepturi de drepturi de drepturi de drepturi de drepturi,

În consecință, Curtea ajunge la concluzia că reclamantul va susține că este victima pentru comportamentul pretins în sensul articolului 34 din Convenție.28 În consecință, această parte a cererii nu este compatibilă cu prevederile Convenției în privința persoanei (ratione personae) și trebuie respinsă în temeiul paragrafului 35. al treilea paragraf (a) și al patrulea paragraf din Convenție.29 În cele din urmă, Curtea se plânge de suma cererii, de condițiile de plată a cheltuielilor de judecată, de condițiile de judecată ale hotărârilor de judecată.30 În consecință, această parte a cererii nu poate fi completată în temeiul declarațiilor de judecată ale reclamantului în ceea ce privește comportamentul pretins, și nu poate fi respinsă în temeiul articolului 37. al Convenției, din cauza faptului că nu este necesară o reprezentare personală.35 În consecință, se consideră că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul paragrafului 35. al treilea paragraf (a) și al patrulea paragraf (b) din Convenție.

Această decizie a fost transpusă în limba franțuzoaica și a fost comunicată în scris la data de 15 octombrie 2020.Hasan Bakırcı Egidijus Kūris, director adjunct al biroului de publicitate Bașkan

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KAYITTAN DÜȘÜRÜLME KARARI VE KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 50306/08

Döndü DİNÇER / Türkiye

Bașkan

Egidijus

Kūris,

Hâkimler

Ivana

Jelić,

Darian

Pavli,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla, 22 Eylül 2020 tarihinde Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm), 16 Ekim 2008 tarihinde sunulan, yukarıda belirtilen bașvuruyu, davalı Hükümet tarafından sunulan görüșleri ve bașvuran tarafından bu görüșlere verilen cevapları, davalı Hükümet tarafından 12 Șubat 2020 tarihinde sunulan ve Mahkemeyi bașvuruyu kayıttan düșürmeye davet eden deklarasyonu ve bașvuran tarafça bu deklarasyona verilen cevabı dikkate alarak gerçekleștirilen müzakerelerin ardından așağıdaki kararı vermiștir:

OLAY VE USUL

1.

Bașvuran Döndü Dinçer, Türk vatandașı olup, 1943 doğumludur ve Osmaniye’de ikamet etmektedir. Bașvuran, Mahkeme önünde Mersin Barosuna bağlı Avukatlar A. Aktay, F. İrișik ve Ö. Yıldız tarafından temsil edilmiștir.

2.

Türk Hükümeti (“

Hükümet

”) kendi görevlisi tarafından temsil edilmiștir.

3.

Davanın kendine özgü koșulları, taraflarca ifade edildiği șekliyle, așağıdaki gibi özetlenebilir.

4.

Karayolları Genel Müdürlüğü (“

İdare

”), 1997 yılında, bașvuranın tașınmazını (1286 no.lu ada, 12 no.lu parsel) kamulaștırmıș ve ilgiliye bir bilirkiși heyeti tarafından belirlenen kamulaștırma bedelini ödemiștir.

5.

Bașvuran, 29 Ağustos 1997 tarihinde, İdare tarafından ödenen meblağa itiraz ederek, Osmaniye Asliye Hukuk Mahkemesine (“

mahkeme

”) bașvurmuș ve kamulaștırma bedelinin artırılmasına yönelik bir dava açmıștır.

6.

Söz konusu mahkeme, bozma kararlarının ve bilirkiși raporlarının ardından, 13 Aralık 2007 tarihinde, bașvuranın talebini kısmen kabul etmiș ve ilgiliye, kamulaștırma tarihi olan 7 Ağustos 1997 tarihinden itibaren yasal gecikme faiziyle birlikte, 7.444,8 Türk lirası (TRY) tutarında ek kamulaștırma bedelinin ödenmesine karar vermiștir.

7.

Avukat tarafından temsil edilmeye ilișkin masraflar bağlamında, söz konusu mahkeme, bașvuranın, kendisi tarafından talep edilen meblağın mahkeme tarafından reddedilen kısmına dayanarak hesaplanan 2.939,50 TRY tutarını İdareye ödemesine karar vermiștir.

8.

Diğer yargılama masraflarına ilișkin olarak, söz konusu mahkeme, İdarenin bașvurana 369,56 TRY ödemesine karar vermiștir. Yargılama masraflarının geri kalan kısmı olan 228 TRY tutarı, bașvuran tarafından ödenecektir.

hukuki değerlendirme

Bașvuranın İdarenin Temsil Masraflarını Ödemeye Mahkûm Edilmesine İlișkin Șikâyeti Hakkında

9.

Bașvuran, Sözleșme’nin 6. maddesine dayanarak, İdarenin avukat tarafından temsil edilmesine ilișkin masrafları ödemeye mahkûm edilmesinden șikâyet etmektedir.

10.

Dostane çözüm amacıyla yapılan girișimlerin bașarısızlıkla sonuçlanmasının ardından, Hükümet, 12 Șubat 2020 tarihli yazıyla, Mahkemeye, bașvurunun bu kısmında ileri sürülen sorunun çözüme kavușturulması amacıyla tek taraflı bir deklarasyon metni sunmayı öngördüğünü bildirmiștir. Hükümet ayrıca, Mahkemeyi, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca, bașvurunun bu kısmını kayıttan düșürmeye davet etmiștir.

11.

Deklarasyon metni șu șekildedir:

“

Türkiye Cumhuriyeti Hükümeti, somut davada, yerel mahkemelerin avukatlık masraflarına ilișkin olarak karșı tarafa bir meblağ ödenmesi kararı nedeniyle 1 No.lu Protokol’ün 1. maddesinin ihlal edildiğini kabul etmektedir (bk., Musa Tarhan/Türkiye, No. 12055/17, 23 Ekim 2018).

Dolayısıyla, Mahkeme, bașvurana, yansıtılabilecek her türlü vergiden muaf tutulmak üzere, her türlü maddi ve manevi zarar, masraf ve giderler karșılığında, 1.200 avro (bin iki yüz avro) ödemeyi teklif etmektedir. Bu meblağ, ödeme tarihindeki döviz kuru üzerinden Türk lirasına çevrilecek olup, yansıtılabilecek her türlü vergiden muaf tutulacaktır. Bu meblağ, Avrupa İnsan Hakları Sözleșmesi’nin 37 § 1. maddesi uyarınca Mahkemenin kararının tebliğ edildiği tarihten itibaren üç ay içerisinde ödenecektir. Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda, Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, yukarıda bahsedilen miktara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmektedir.

Bu ödeme, yerel mahkemeler tarafından bașvurana uygulanan avukatlık ücretiyle ilgili olarak, hem yerel mahkemeler hem de Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi nezdinde davanın nihai çözümünü teșkil edecektir.”

12.

Bașvuran, 16 Mart 2020 tarihli yazıyla, tek taraflı deklarasyon metninde belirtilen șartlardan memnun olmadığını belirtmiștir.

13.

Mahkeme, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca, yargılamanın her așamasında dava koșullarının bu maddenin 1. fıkrasının (a), (b) veya (c) bentlerinde yer alan durumlardan biri ile sonuçlanması halinde, bașvurunun kayıttan düșürülmesine karar verebileceğini hatırlatmaktadır. Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının (c) bendi özellikle, davanın kayıttan düșürülmesine șu durumda imkân vermektedir:

“

(...) Mahkemenin saptadığı herhangi bir bașka nedenden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden görülmezse.”

14.

Mahkeme ayrıca, bașvuran, davanın incelenmesinin sürdürülmesini talep etse bile, davalı Hükümetin tek taraflı deklarasyonuna dayanılarak Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının (c) bendi uyarınca, bazı koșullarda, bașvurunun kayıttan düșürülebileceğini hatırlatmaktadır.

15.

Mahkeme bu amaçla, deklarasyon metnini, özellikle

Tahsin Acar

kararında ortaya konulan içtihadında yer alan ilkeler ıșığında incelemiștir (

Tahsin Acar/Türkiye

(öncelikli sorun) [BD], No. 26307/95, §§ 75-77, AİHM 2003-VI,

WAZA Sp. z o.o./Polonya

(k.k.), No. 11602/02, 26 Haziran 2007 ve

Sulwińska/Polonya

(k.k.), No. 28953/03, 18 Eylül 2007).

16.

Mahkeme, Türkiye hakkında açılanlar da dâhil olmak üzere bazı davalarda, ilgililerin kamulaștırmayla bağlantılı olarak temsil masraflarını ödemeye mahkûm edilmeleri konusunda kendi uygulamasını ortaya koymuștur (bk., örnek olarak,

Musa Tarhan/Türkiye,

No. 12055/17, 23 Ekim 2018).

17.

Mahkeme, Hükümetin deklarasyonunda yer alan imtiyazların niteliğini ve tazminat olarak önerilen meblağı - bu meblağ benzer davalarda ödenen meblağlara uygundur - göz önünde bulundurarak, bașvurunun bu kısmının incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir nedenin bulunmadığı kanaatine varmaktadır (Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının (c) bendi).

18.

Mahkeme ayrıca, yukarıda belirtilen değerlendirmeler ıșığında ve bilhassa bu konudaki açık ve çok sayıdaki içtihadını göz önünde bulundurarak, Sözleșme ve Protokolleri tarafından güvence altına alınan insan haklarına saygının, bașvurunun bu kısmının incelenmesinin sürdürülmesini gerektirmediği kanısına varmaktadır (Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının son cümlesi (

in fine

)).

19.

Mahkeme son olarak, Hükümetin tek taraflı deklarasyonundaki șartları yerine getirmemesi halinde, Sözleșme’nin 37. maddesinin 2. fıkrası uyarınca bașvurunun yeniden kayıt altına alınabileceğinin altını çizmektedir (

Josipović/Sırbistan

, (k.k.) No. 18369/07, 4 Mart 2008).

20.

Sonuç olarak, yukarıda belirtilen șikâyete ilișkin olarak davanın kayıttan düșürülmesi uygundur.

Ek Kamulaștırma Bedelinin Değer Kaybetmesine ve Yargılama Süresinin Uzunluğuna İlișkin Șikâyetler Hakkında

21.

Bașvuran, Sözleșme’nin 6. maddesini ve Sözleșme’ye Ek 1. No.lu Protokolün 1. maddesini ileri sürerek, ek kamulaștırma bedelinin enflasyonun etkisiyle değer kaybetmesinden șikâyet etmektedir. Bașvuran aynı zamanda, yargılamanın uzunluğundan da șikâyetçi olmaktadır.

22.

Hükümet, diğer itirazlarının yanı sıra, bașvuranın 6384 sayılı Kanun ile kurulan Tazminat Komisyonuna bașvurması gerektiği gerekçesiyle, iç hukuk yollarının tüketilmemesine ilișkin kabul edilemezlik itirazını ileri sürmektedir.

23.

Mahkeme daha önce, ilgililerin 6384 sayılı Kanun ile kurulan Tazminat Komisyonuna bașvurmaları gerektiği gerekçesiyle, kamulaștırma bedellerinin değer kaybetmesine ilișkin șikâyetlerin iç hukuk yollarının tüketilmemesi nedeniyle kabul edilemez olduğuna karar verdiğini hatırlatmaktadır (

Yıldız ve Yanak/Türkiye

(k.k.), No. 44013/07, 27 Mayıs 2014). Mahkeme, yargılamanın çok uzun sürmesine ilișkin șikâyetlere ilișkin olarak, aynı yönde bir karar vermiștir (

Turgut ve diğerleri/Türkiye

(k.k.), No. 4860/09, 26 Mart 2013).

24.

Mevcut davanın incelemesi çerçevesinde, farklı bir sonuca varılmasını sağlayabilecek özel bir koșul tespit edilmemektedir.

25.

Sonuç olarak bu șikâyetlerin, Sözleșme’nin 35. maddesinin 1 ve 4. fıkraları uyarınca, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle, reddedilmesi gerekmektedir.

Diğer Șikâyetler Hakkında

26.

Bașvuran, ilk bașvurusunda, aynı zamanda ek kamulaștırma bedelinin ödenmemesinden șikâyet etmiștir.

27.

Mahkeme, mevcut bașvurunun yapılmasının ardından, İdarenin bașvurana söz konusu mahkeme tarafından ödenmesine karar verilen ek tazminat bedelini ödediğini gözlemlemektedir.

mağdur”

olduğunu ileri süremeyeceği kanısına varmaktadır.

28.

Sonuç olarak, bașvurunun bu kısmı, Sözleșme hükümleriyle kiși yönünden (

ratione personae)

bağdașmamaktadır ve Sözleșme’nin 35. maddesinin 3. fıkrasının (a) bendi ve 4. fıkrası uyarınca reddedilmelidir.

29.

Bașvuran son olarak, Sözleșme’nin 6. maddesine dayanarak, yargılama masraflarının miktarından șikâyet etmektedir.

30.

Elinde bulunan unsurların tamamını dikkate alarak ve ileri sürülen iddiaları incelemeye yetkili olması nedeniyle, Mahkeme, Sözleșme veya Protokolleriyle güvence altına alınan hak ve özgürlüklerin ihlaline ilișkin herhangi bir belirti tespit etmemektedir.

31.

Sonuç olarak, bașvurunun bu kısmı açıkça dayanaktan yoksundur ve bu kısmın, Sözleșme’nin 35. maddesinin 3. fıkrasının (a) bendi ve 4. fıkrası uyarınca reddedilmesi gerekmektedir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvuranın İdarenin temsil masraflarını ödemeye mahkûm edilmesine ilișkin davalı Hükümetin deklarasyonunda yer alan șartları ve verilen taahhütlere riayet edilmesini sağlamak için öngörülen özel koșulları dikkate alarak;

Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının (c) bendi uyarınca, bașvurunun bu kısmının kayıttan düșürülmesine;

Bașvurunun geri kalan kısmının kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup, 15 Ekim 2020 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Hasan Bakırcı

Egidijus Kūris

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan