POLATER v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA KARAR Bașvuru no: 30247/10 Mehmet Ali POLATER / Türkiye Bașkan Egidijus Kūris, Hâkimler, Ivana Jelić, Darianli, și Asistentul Directorului Sectorului de Jurnalistice Hasan Bakırcı, cu participarea lui Hasan Bakırcı, 22 septembrie 2020 În cadrul unei reuniuni a Comitetului din fața Tribunalului European pentru Drepturile Omului (Case II), din data de 13 aprilie 2010, a fost convenit un proces de judecată în numele instanței de judecată din Kabul, în care a fost modificată situația în cauză, în vederea constatării că persoana respectivă a fost forțată să plece, în urma unui incident violent din data de 13 aprilie 2010, în care a fost trimisă în judecată de către Guvernul Turciei, în legătură cu o întrebare adresată de către persoana respectivă, în legătură cu o întrebare adresată de către persoana respectivă, în legătură cu o întrebare adresată de către persoana respectivă, în legătură cu o întrebare adresată de la adresa persoanei respective, în legătură cu o întrebare adresată de la adresa persoana respectivă, în legătură cu o întrebare, în legătură cu o întrebare, în legătură cu o întrebare, în legătură cu o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, cu privire la o întrebare, despre o întrebare, despre o întrebare, despre o întrebare, despre o între, despre o între, despre o între, despre o între, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre, despre,

În acest interval, reclamantul a început să primească pensia lunară la data de 1 februarie 2007.7. pentru a primi ajutor social special și despăgubiri din cauza decesului fiului său, a aplicat la Fondul de pensii la data de 18 ianuarie 1996.Consumul de pensii a răspuns că titlul fiului reclamantului a fost considerat funcție suspendată în temeiul Legii nr. 5434, prin urmare, reclamantul și soțul său pot primi pensie numai pe baza faptului că au împlinit vârsta de 65 de ani.7. pentru a primi pensia lunară pe 1 februarie 2007.7. pentru ca reclamantul să primească titlul de martir - cu alte cuvinte, pentru persoana care și-a pierdut viața în timpul mandatului - și pentru că, în conformitate cu Legea nr. 2330 din aprilie 2008, a fost acordată o asistență pentru viața fiului său.

Pe 15 octombrie 2008, în temeiul unei cereri de reziliere a deciziei Ministerului Apărării Naționale privind refuzul acordării titlului de martir fiului său și în temeiul unei cereri de remediere a drepturilor materiale în temeiul Legii nr. 2330, pe 15 octombrie 2008, a depus o cerere în fața Ministerului Apărării Naționale în fața Curții a Armatelor.

Există mai multe dispoziții diferite care reglementează asigurarea drepturilor materiale persoanelor în cauză în caz de deces sau invaliditate în timpul serviciului militar. De exemplu, Legea nr. 2330, care stabilește condițiile generale în care persoanele în viață au dreptul la o indemnizație de invaliditate de serviciu, prevede acordarea unei pensii lunare părinților și părinților de persoane în viață, dacă au împlinit vârsta de 65 de ani; sau în cazul în care au rămas în vârstă sau văduvi mai devreme. Pensii sociale sau ajutoare sociale sau ajutoare sociale sunt acordate în funcție de condițiile în care persoanele care au murit sau au fost rănite sau au pierdut persoanele lor în timpul serviciului militar. De exemplu, Legea nr. 2330 se aplică, pe lângă alte dispoziții, asigurării securității sau a pacificării, combaterii traficului de persoane, asigurării securității sau a condamnării de persoane în viață sau a condamnării de persoane în viață, asigurării securității sau a asigurării că persoanelor în viață sau în viață sunt în stare de muncă, în afară de persoanele care au fost omorâte sau rănite în timpul serviciului militar.

Regimul intern al Ministerului Apărării Naționale din 1987 specifică apoi anumite tipuri de decese care permit ca motivul să fie defăimat într-o martirie specială, rezervată martirilor, ca martir.14 În urma recunoașterii martirului, Ș. Sönmez a depus în fața Curții un document oficial care conține beneficiile sociale acordate în timpul recunoașterii de drepturi ale soților lui Sönmez și ale soților lor. Printre acestea se numără, în medie, 270.000.000 de dolari pentru plățile de ședere, 2.523.000.000 de dolari pentru plățile de electricitate anuale, asistență de educație, bursă pentru copiii orfani ai martirilor, iar în cazul în care au fost susținuți în justiție, următoarele sunt: bursă pentru supraviețuirea în caz de ședere în Anatolia, bursă pentru supraviețuirea în caz de ședere în Anatolia, bursă pentru supraviețuirea în caz de ședere în judecată, bursă pentru supraviețuirea în caz de ședere în judecată, bursă pentru supraviețuirea în caz de ședere în judecată, bursă pentru supraviețu în caz de ședere în judecată, bursă pentru supraviețu în caz de ședere în judecată, bursă în caz de ședere în judecată, bursă în caz de ședere în judecată, bursă în judecată, bursă în caz de ședere în judecată, bursă în judecată, bursă în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în judecată, în jude

Legea nr. 7103, emisă la 21 martie 2018 și publicată în Gazeta Oficială la 27 martie 2018, a modificat art. 23 din Legea nr. 7103 și Legea nr. 2577 privind judecata în justiție. În absența acestei modificări, toate cererile de despăgubire a vieții care au fost depuse în favoarea judecătorului judecătorului judecătorului judecătorului judecător al judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății judecății

20.Curtea, care este specializată în calificarea juridică a evenimentelor din cauza căreia se află (de exemplu, printre alte hotărâri, Radomilja și alții/Hırvatistan [BD], nr. 37685/10 și 22768/12, §§ 114 și 126, 20 martie 2018), a declarat că plângerile reclamantului trebuie să fie soluționate numai în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Guvernul a susținut, în primul rând, că ajutorul financiar solicitat de reclamant nu depinde de acordarea titlului de fiu de martir. Prin urmare, în acțiunea legală inițiată de reclamant la Curtea a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Curții a Cur

În acest context, guvernul a susținut că, în special, în temeiul Regulamentului nr. 2330 sau 3713, reclamantul nu a prezentat cererea de despăgubire financiară, deoarece nu a adus cererea în fața Tribunalului Askeri Yüksek İdare în mod deschis și corect.Beșvuran a susținut că nu a încercat să deschidă o acțiune de despăgubire pentru că fiul său a murit în timpul serviciului militar.24 În cele din urmă, guvernul a susținut că, întrucât nu există o modificare a dispozițiilor Regulamentului nr. 2330 sau 3713, în special, nu a fost necesară o aplicare imediată a unei cereri de despăgubire financiară, deoarece nu există o cerere de despăgubire financiară (a se vedea §17 de mai sus) și că cererea de despăgubire financiară a fost respinsă de Tribunalul General, prin hotărârea Tribunalului General, prin Hotărârea din 25 decembrie 2013 (a se vedea §25), de către Tribunalul General, prin Hotărârea din 26 decembrie 2013 (a se vedea §29), de către Hotărârea din 27 decembrie 2013 (a se vedea Hotărârea din 26 decembrie 2013), de către Hotărârea din 29 decembrie 2013 (a se vedea §29), de la Hotărârea din 27 decembrie 2013 (a se poate adopta o nouă decizie de despăgubire financiară, de mai târziu, în cazul în care nu este necesară o nouă decizie de despăgubire financiară).

Prin urmare, această regulă impune reclamantelor să folosească în primul rând căile de drept intern, astfel încât statele să poată folosi în mod normal căile de drept interne, înainte de a avea posibilitatea de a soluționa problemele în cadrul propriilor sisteme de drept, în ceea ce privește faptele lor, înainte de a avea posibilitatea de a le soluționa în cadrul propriilor sisteme de drepturi, în ceea ce privește faptele lor, în conformitate cu regulile Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește faptele lor, în mod legitim se încadrează în contul propriu (în cazul în care au fost depuse acțiuni în fața Curții în cauza Damjanović/Bosna-Hersek [BD], nr. 2312/08 și 3417/09/108, § 559), dar în cazul în care au fost depuse acțiuni în fața Curții în fața Curții în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței, în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanței în fața instanță de instanță de instanță (în cazul în care au fost depuse acțiuni în fața instanței în fața Curții în fața instanței în fața instanței în fața instanță de instanță de instanță, în fața instanță de instanță în fața instanță de instanță, în fața instanță de instanță de instanță, în față de instanță, în față de instanță de instanță de instanță, în față de instanță), în față de instanță de instanță de instanță, în față de instanță, în față de instanță, în față de instanță de instanță, în față de instanță (în față de instanță de instanță, în față de instanță), în față de instanță de instanță de instan

În consecință, în scopul de a asigura o reparație a plângerilor similare la nivel local și de a reduce numărul de cereri depuse în fața Curții, procesul a fost amânat la data de 16 aprilie 2017. În urma acestui lucru, la data de 21 martie 2018 și prin Legea nr. 7103, a fost acordat dreptul de a fi judecat din nou în fața unui tribunal civil pentru toți reclamanții care se află în prezent în fața Curții.

În consecință, Curtea Ankara İdare poate fi sesizată cu o cerere de reexaminare a cazurilor și poate apela la decizia Curții din Ankara împotriva deciziei Curții din Ankara. Bajurul va putea apela individual la Curtea Anhla, pe motiv că decizia Curții din Danemarca a fost consumată. Bajurul, în timp ce încă se află sub incidența unei cereri de despăgubire a lui Kūvurat în calitate de victimă a unei infracțiuni, în conformitate cu art. 34 din Constituție, va fi reclamat în favoarea unui nou procuror pentru Bajurul 33.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru no: 30247/10

Mehmet Ali POLATER / Türkiye

Bașkan

Egidijus Kūris,

Hâkimler,

Ivana

Jelić,

Darian Pavli,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla, 22 Eylül 2020 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

13 Nisan 2010 tarihinde yapılan yukarıda anılan bașvuruyu göz önüne alarak,

Davalı Hükümet tarafından ibraz edilen görüșleri ve bu görüșlere cevaben bașvuran tarafından ibraz edilen görüșleri dikkate alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR

1.

Bașvuran Mehmet Ali Polater, 1942 doğumlu bir Türk vatandașı olup, Van’da ikamet etmektedir. Bașvuran, Mahkeme önünde Van Barosuna kayıtlı Avukat I.

Güler tarafından temsil edilmiștir.

2.

Türk Hükümeti (“Hükümet”) kendi görevlisi tarafından temsil edilmiștir.

Davanın Koșulları

3.

Dava konusu olaylar, taraflarca ileri sürüldüğü șekliyle, așağıdaki gibi özetlenebilir:

4.

Bașvuranın oğlu Veysel Polater, zorunlu askerlik hizmetini yerine getirirken, 17 Ağustos 1993 yılında, nöbet değișimi esnasında bașka bir asker tarafından kazara vurulmuștur.

5.

Gaziantep Askeri Ceza Mahkemesi, söz konusu askeri, taksirle ölüme sebebiyet vermekten 4 Nisan 1995 tarihinde suçlu bulmuștur. Gaziantep Askeri Ceza Mahkemesi, söz konusu hususa ilișkin olarak bașvuranın oğluna atfedilecek bir kusur bulunmadığını kaydetmiștir.

6.

Bu süre içerisinde, bașvuran, oğlunun ölümü nedeniyle özel sosyal yardım ve tazminat almak amacıyla 18 Ocak 1996 tarihinde Emekli Sandığına bașvurmuștur. Emekli Sandığı, bașvuranın oğlunun unvanının, 5434 sayılı Kanun’a bağlı olarak vazife malulü olarak değerlendirildiği ve dolayısıyla, bașvuranın ve eșinin, 65 yașına ulașmıș olmalarına dayanarak yalnızca emeklilik maașı alabilecekleri yanıtını vermiștir. Bașvuranın, 1 Șubat 2007 tarihinde aylık emeklilik maașı almaya bașladığı görülmektedir.

7.

Bașvuran, oğluna, șehit unvanı -diğer bir deyișle, ülkesini korurken hayatını kaybeden kiși- verilmesi ve 2330 sayılı Kanun uyarınca oğlunun hayatta olan vârisi sıfatıyla kendisine ilgili maddi yardımların sağlanması talebiyle 11 Temmuz 2008 tarihinde, Milli Savunma Bakanlığına bașvuruda bulunmuștur. Bașvuran, bașvurusunu desteklemek adına, oğlu ile birebir aynı koșullar altında hayatını kaybeden Ș. Sönmez adlı bașka bir askere, șehit unvanı verildiğini ileri sürmüștür.

8.

Milli Savunma Bakanlığı, 20 Ağustos 2008 tarihli yanıtında, bașvuranın bașvurusunu, oğlunun ölümüne ilișkin koșulların, șehit olarak kabul edilmek için gereken șartları karșılamadığını belirterek reddetmiștir. Milli Savunma Bakanlığı özellikle, bu bağlamda, șehitlik unvanına ilișkin olarak iç yönetmeliklerin ilgili kısımlarına atıfta bulunarak, bașvuranın oğlunun görevini ifa ettiği Tugay Komutanlığının, iç güvenlik veya kamu düzenini sağlamakla görevlendirilmediği kanaatine varmıștır.

9.

Bașvuran, Milli Savunma Bakanlığının, oğluna șehit unvanı verilmemesine ilișkin kararının iptali istemiyle ve 2330 sayılı Kanun kapsamında maddi haklarının tazmini hususunda, 15 Ekim 2008 tarihinde, Milli Savunma Bakanlığı aleyhinde Askeri Yüksek İdare Mahkemesine bașvuruda bulunmuștur.

10.

Askeri Yüksek İdare Mahkemesi, 4 Eylül 2009 tarihinde, Milli Savunma Bakanlığının 20 Ağustos 2008 tarihli yanıtında belirtilen gerekçelere katılarak bașvuranın davasını reddetmiștir.

11.

Bașvuranın Askeri Yüksek İdare Mahkemesi nezdindeki karar düzeltme talebi, 24 Eylül 2009 tarihinde reddedilmiș ve söz konusu ret, 21 Ekim 2009 tarihinde bașvurana tebliğ edilmiștir.

İlgili iç hukuk ve uygulama

Vazife Maluliyeti ve Șehitlik

12.

Kamu veya askerlik hizmeti sırasında ölüm veya maluliyet olması hâlinde, ilgili kișilere maddi hakların sağlanmasını düzenleyen birçok farklı mevzuat bulunmaktadır. Hayatta olan vârislerin, vazife maluliyet aylığı almaya hak kazanmaları hususunda genel koșulları belirleyen mevzuat, 5434 sayılı Kanundur ve müteveffanın ebeveynlerine, 65 yașına ulașmaları hâlinde; veya engelli veya dul olmaları hâlinde daha erken yașta, aylık emeklilik maașı verilmesini öngörmektedir. İlave emeklilik maașları veya ek sosyal yardımlar, görevlerine veya görev yerlerine veya yaralandıkları veya hayatlarını kaybettikleri koșullara bağlı olarak verilebilmektedir. Örneğin, 2330 sayılı Kanun, diğerlerinin yanı sıra, barıșta kamu güvenliği veya düzenini korumakla, kaçakçılıkla mücadeleyle, trafik güvenliğini veya tutuklu veya hükümlülerin nakillerini sağlamakla görevli olanlardan veya patlayıcı maddelerin incelenmesi, muhafazası, nakli, imha edilmesi ișlemlerinde görevlendirilenlerden bu görevleri esnasında hayatlarını kaybeden veya engelli hâle gelen kișilere uygulanabilir. 3713 sayılı Kanun, yurt içinde ve yurt dıșında görevlerini ifa ederlerken terör eylemleri sonucunda yaralanan, engelli hâle gelen, ölen veya öldürülen kamu görevlilerine uygulanır. 3479 sayılı Kanun, görevleri, kara sınırlarını korumayı kapsayan kișilere uygulanmaktadır.

13.

Hükümet, Türkiye’de șehit unvanına ilișkin olarak bağlayıcı hiçbir yönetmeliğin bulunmadığını ileri sürmüștür. Milli Savunma Bakanlığının 1987 tarihli iç yönetmeliği, müteveffaların, șehit olarak, șehitler için tahsis edilen özel bir șehitliğe defnedilmesine olanak sağlayan belirli ölüm türlerini belirtmektedir.

14.

Bașvuran, müteveffanın (Ș.Sönmez) șehit olarak kabul edilmesi üzerine Ș. Sönmez’in vârislerine verilen ve vârislerinin hak kazandığı sosyal yardımları listeleyen resmi belgeyi Mahkemeye sunmuștur. Bunlar arasında, muaccel olan 270.000.000 TL tek seferlik ödeme, 2.523.000.000 TL yıllık ödeme, eğitim yardımı, șehidin yetim çocukları için burs ve hayatta kalan vârisleri için aylık emeklilik maașı bulunmaktadır. İlâveten, șehit, șehitler için tahsis edilen șehitliğe Türk bayrağıyla birlikte defnedilecek, zorunlu askerlik hizmetini yerine getirme zamanı gelen kardeși, bu hizmetten muaf tutulma talebinde bulunma hakkına sahip olacak ve hayatta olan vârisleri elektrik faturalarında indirimden yararlanacaklardı.

Askeri Yüksek İdare Mahkemesi

15.

Söz konusu zamanda yürürlükte olan iç hukuka ilișkin açıklama,

Tanıșma/Türkiye

(no. 32219/05, §§ 29-47, 17 Kasım 2015), ve

Yavuz/Türkiye

((k.k.), no. 29870/96, 25 Mayıs 2000) davalarında bulunabilir.

16.

16 Nisan 2017 tarihinde gerçekleștirilen referandumun ardından 6771 sayılı Kanun kabul edilmiștir. Bu yeni Kanun’a göre, Anayasa’nın 145 ve 157. maddeleri yürürlükten kaldırılmıș ve Askeri Yüksek İdare Mahkemesi ilga edilmiștir. Ek olarak, Anayasa’nın 142. maddesine așağıdaki paragraf eklenmiștir.

“...

Disiplin mahkemeleri dıșında askerî mahkemeler kurulamaz. Ancak savaș hâlinde, asker kișilerin görevleriyle ilgili olarak ișledikleri suçlara ait davalara bakmakla görevli askerî mahkemeler kurulabilir.”

17

.

7103 sayılı Kanun, 21 Mart 2018 tarihinde çıkarılmıș ve 27 Mart 2018 tarihinde Resmi Gazete’de yayımlanmıștır. 7103 sayılı Kanun’un 23. maddesi, İdari Yargılama Usulü Kanunu’nda (2577 sayılı Kanun) değișiklik yapmıștır. Bu değișikliğe göre, Askeri Yüksek İdare Mahkemesinin bağımsız ve tarafsız olmadığına ilișkin iddialara yönelik bașvuruları hâlihazırda Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi önünde derdest olan bütün bașvuranlar, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle Mahkemenin kabul edilemezlik kararının bildirilmesinin ardından üç ay içerisinde Ankara İdare Mahkemesi önünde tekrar yargılanmayı talep edebilirler.

ȘİKÂYETLER

18.

Bașvuran, söz konusu șehitlik unvanı, Türk hukuku bağlamında yeterli düzeyde tanımlanmadığından dolayı, Askeri Yüksek İdare Mahkemesi nezdinde yürütülen yargılamaların adil olmadığı hususunda, Sözleșme’nin 6 § 1 ve 14. maddesi kapsamında, șikâyette bulunmuștur. Bașvuran ayrıca, oğluyla birebir aynı koșullar altında hayatını kaybeden ve șehit unvanı verilen diğer askere (Ș. Sönmez) ilișkin temel savına Askeri Yüksek İdare Mahkemesi tarafından yanıt verilmemesinden șikâyetçi olmuștur. Bu bağlamda, bașvuran, hayatını kaybeden bir askerin șehit olarak kabul edilmesine ilișkin olarak kriterlerin uygulanmasında ortaya çıkan uyușmazlık sonucunda, kendi durumunda olan diğer kișilerden farklı muameleye maruz kaldığı hususunda șikâyette bulunmuștur.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

19.

Bașvuran, yargılamaların adilliğine, yerel mahkemeler tarafından, kendi argümanlarına cevaben sunulan iddia konusu yetersiz gerekçelere ve șehit unvanının belirlenmesine ilișkin kriterlerin uygulanmasında ortaya çıkan uyușmazlığa ilișkin șikâyette bulunmuștur.

20.

Nezdindeki dava konusu olayların hukuki açıdan vasıflandırılması hususunda uzman olan Mahkeme (bk, diğer kararlar arasında,

Radomilja ve Diğerleri/Hırvatistan

[BD], no. 37685/10 ve 22768/12, §§

114 ve 126, 20 Mart 2018), bașvuranın șikâyetlerinin, yalnızca Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamında incelenmesi gerektiği kanısındadır. Söz konusu maddenin ilgili kısımları șu șekildedir:

“Herkes davasının, medeni hak ve yükümlülükleriyle ilgili uyușmazlıklar ... konusunda karar verecek olan, ... bir mahkeme tarafından, adil bir șekilde ... görülmesini isteme hakkına sahiptir ...”

21.

Hükümet, öncelikle, bașvurunun, Sözleșme’nin 35. maddesi kapsamında, konu bakımından bağdașmadığı gerekçesiyle kabul edilemez olarak beyan edilmesi gerektiğini ileri sürmüștür. Hükümet, ilk olarak, hayatını kaybeden bir askere șehit unvanının verilmesi hâlinde, askerin özel bir șehitliğe defnedileceğini açıklamıștır. Hükümet, bașvuran tarafından talep edilen maddi yardımların, oğluna șehit unvanı verilmesine bağlı olmadığını ileri sürmüștür. Dolayısıyla Hükümet, bașvuran tarafından Askeri Yüksek İdare Mahkemesi nezdinde bașlatılan yasal ișlemin, bașvuranın maddi talepleri için doğrudan belirleyici olmadığı kanaatine varmıștır. İlâveten Hükümet, bașvuranın oğlunun, kendisine șehit unvanı atfedilmesine ilișkin bir hakka sahip olmadığı ve her halükârda, bu hususun, Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi anlamında “medeni” olarak tanımlanamayacağı kanısındadır.

22.

Ayrıca Hükümet, bașvuran, 2007 yılından beri aylık emeklilik maașı aldığından dolayı bașvuranın, șikâyete konu ihlalin mağduru olduğunu iddia edemeyeceği ve diğer oğullarının, tercihe bağlı olarak, kamu görevine atanma hakkından yararlandıkları kanaatine varmıștır.

23.

Hükümet, alternatif olarak, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle bașvurunun reddedilmesi gerektiğini ileri sürmüștür. Hükümet, bu bağlamda, bașvuran, 2330 veya 3713 sayılı Kanunlar kapsamında özellikle, maddi tazminat talebinde bulunmadığından dolayı bașvuranın, davasını, Askeri Yüksek İdare Mahkemesi önüne açık ve doğru bir șekilde getirmediğini ileri sürmüștür. Bașvuran, oğlunun askerlik hizmeti esnasında hayatını kaybetmesinden dolayı tam yargı davası açma girișiminde de bulunmamıștır.

24.

Son olarak Hükümet, İdari Yargılama Usulü Kanunu’nda (2577 sayılı Kanun) değișiklik yapan 7103 sayılı Kanun’un 23. maddesine (bk. yukarıda 17. paragraf) ve Mahkemenin,

Baysal/Türkiye

((k.k.), no.

29698/11, 22

Mayıs 2018) davasındaki kararına atıfta bulunarak, somut davanın, yeni bir iç hukuk yolunun getirilmesinden dolayı iç hukuk yollarını tüketmediği gerekçesiyle reddedilmesi gerektiğini ileri sürmüștür.

25.

Bașvuran iddialarını sürdürmüștür.

26.

Mahkeme, söz konusu șikâyetin, Sözleșme’nin 35 § 1 maddesinde belirtilen iç hukuk yollarının tüketilmesi kuralına uymaması nedeniyle, ikincillik ilkesi doğrultusunda her halükârda reddedilmesi gerektiği kanısındadır. Dolayısıyla Mahkeme, bașvurunun bu kısmının kabul edilebilirliğine ilișkin olarak Hükümet tarafından ileri sürülen itirazların her birini ayrıntılı bir șekilde ele almanın gerekli olmadığı kanaatine varmaktadır. (bk. bu davaya uygulanabildiği ölçüde,

Pawlak/Polonya

(k.k.), no.

29179/06, § 60, 19 Mart 2013).

27.

Mahkeme, bu bağlamda, Sözleșme’nin 35 § 1 maddesi kapsamındaki iç hukuk yollarının tüketilmesi kuralının amacının, Sözleșme’ye Taraf Devletlere, gerçekleștirdikleri iddia edilen ihlalleri, bu hususta Mahkemeye bașvuruda bulunulmadan önce önleme veya düzeltme fırsatı vermek olduğunu yinelemektedir. Dolayısıyla, bu kural, bașvuranların öncelikle iç hukuk yollarından faydalanmalarını gerektirmekte, böylece Devletlerin, meselelere kendi hukuk sistemleri içerisinde bir çözüm getirme fırsatına sahip olmadan önce, gerçekleștirmiș oldukları eylemlerle ilgili olarak Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi önünde hesap vermelerinin önüne geçmektedir

(

Maktouf ve Damjanović/Bosna-Hersek

[BD], no. 2312/08 ve 34179/08, § 58, AİHM

2013 (alıntılar)). Ancak, söz konusu kural, ileri sürülen ihlal ile ilgili olarak bașvurulabilecek etkili bir iç hukuk yolunun mevcut olduğu varsayımına dayanmaktadır (bk. yukarıda anılan

Radomilja ve Diğerleri,

Latak / Polonya

(k.k.), no. 52070/08, § 75, 12 Ekim 2010; ve

İçyer / Türkiye

(k.k.), no. 18888/02, 12 Ocak 2006).

28.

İç hukuk yollarının tüketilip tüketilmediğine ilișkin değerlendirme, normal șartlarda, Mahkemeye bașvurunun yapıldığı tarih esas alınarak gerçekleștirilmektedir. Ancak, Mahkemenin birçok kararında belirttiği üzere bu kural, her davanın kendine özgü koșullarıyla haklı kılınabilecek istisnalara tabidir (bk.

Baumann / Fransa

, no. 33592/96, § 47, 22 Mayıs 2001 ve yukarıda anılan,

İçyer

).

29.

Mahkeme, yukarıda anılan

Tanıșma

davasındaki kararında, söz konusu yasal problemi incelediğini ve Askeri Yüksek İdare Mahkemesinin, Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi anlamında, bağımsız ve tarafsız bir mahkeme olarak değerlendirilemeyeceğine karar verdiğini yinelemektedir. Sonuç olarak, yerel düzeyde benzer șikâyetlere ilișkin tazmin sağlamak ve Mahkeme nezdinde derdest olan bașvuru sayısını azaltmak amacıyla, Askeri Yüksek İdare Mahkemesi, 16 Nisan 2017 tarihinde ilga edilmiștir. Bunun ardından, 21 Mart 2018 tarih ve 7103 sayılı Kanun ile hâlihazırda Mahkeme önünde derdest olan bütün bașvurular için sivil bir idare mahkemesi önünde tekrar yargılanma hakkı sunulmuștur.

30.

Mahkeme, yukarıda anılan

Baysal

davasındaki kararında, bașvuran, iç hukuk yollarını, diğer bir deyișle yeni hukuk yolunu tüketmediğinden dolayı yeni bir bașvurunun kabul edilemez olduğuna karar vermiștir. Bu kararı verirken Mahkeme özellikle, bu yeni hukuk yolunun muhtemel surette

(a priori)

erișilebilir olduğunu ve yargılamanın adilliğine ilișkin șikâyetler için makul bir tazmin imkânı sunabildiğini değerlendirmiștir.

31.

Somut davada, Mahkeme

Baysal

(yukarıda anılan) davasında verdiği kararı yinelemektedir ve bașvuranın, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle Mahkemenin kabul edilemezlik kararının bildirilmesinin ardından üç ay içerisinde Ankara İdare Mahkemesi önünde tekrar yargılanmayı talep edebilme imkânı olduğunu gözlemlemektedir. Sonuç olarak, Ankara İdare Mahkemesine davaların yeniden incelenmesi istemiyle bașvuru yapılabilecek ve Ankara İdare Mahkemesinin kararına karșı Danıștaya temyiz bașvurusunda bulunulabilecektir. Bașvuran, Danıștayın kararına karșı Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunabilecektir. Bașvuranın, hâlâ kendisini iddia konusu ihlalin mağduru olarak görmesi hâlinde, Sözleșme’nin 34. maddesi uyarınca, Mahkemeye yeni bir bașvuruda bulunma yolu kendisi için açık olacaktır.

32.

Ayrıca Mahkeme, bu yeni incelemenin, bașvuranın geri kalan șikâyetlerine ilișkin de bir telafi sağlayacağını belirtmektedir (bk. yukarıda anılan,

Baysal

, § 17 ve

Sarı/Türkiye

(k.k.), no. 40312/11, 5 Șubat 2019).

33.

Dolayısıyla, somut bașvurunun, Sözleșme’nin 35 §§ 1 ve 4 maddesi kapsamında, iç hukuk yollarının tüketilmemiș olması nedeniyle kabul edilemez olduğu beyan edilmelidir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, İngilizce olarak tanzim edilmiș olup; 15 Ekim 2020 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Hasan Bakırcı

Egidijus Kūris

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan