Decizia nr. 47888/19 A.A. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 29 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 august 2019, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 19 iunie 2020, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna A. A., este un național burundez, născut în 1992 și locuiește în Sint-Truiden, Belgia. Președintele a acordat reclamantului să nu fie divulgată publicului (art. 4). Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna M. Jaδwińska, avocată care practică în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Sobczak al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Convenție că detenția sa într-un Centru de găzduire pentru extratereștri a fost arbitrară și contrară la dreptul intern. Ea s-a plâns în continuare în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Convenție că nu a fost autorizată să participe la audieri în instanță cu privire la apelurile sale împotriva plasării și prelungirii detenției ei în centrul păzit. Cererea a fost comunicată Guvernului DREPTUL reclamantului se plângea de ilegalitatea detenției ei într-un Centru de găzduire pentru extratereștri. Ea se bazează pe art. 5 §§ § 1 litera (f) și 4 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 iunie 2020, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese, prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoașterea că reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 litera (f) din Convenție și că nu a avut la dispoziția ei o procedură eficace prin care ea ar putea contesta legalitatea deținerii sale, astfel cum prevede art. 5 § 4 din Convenție. În același timp, ei declară că sunt dispuși să plătească reclamantului suma de 9.000 EUR (o nouă mie de euro) pe care le consideră rezonabile în lumina circumstanțelor individuale ale prezentului caz, precum și a jurisprudenței Curții în cazuri similare (a se vedea, printre altele, Bilalova și altele c. Polonia) Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data plății și va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii finale adoptate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul sugerează în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică socoteala din cauza Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție” Prin scrisoarea din 6 august 2020, reclamantul a indicat că ea nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 5 §§ 1 litera (f) și a articolului 4 din Convenție din cauza detenției ilegale într-un centru păzit pentru extratereștri (a se vedea, de exemplu, Bistieva și alții c. Polonia, nr. 75157/14, 10 aprilie 2018 și Bilalova și alții c. Polonia, nr. 23685/14, 26 martie 2020). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § în amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 §§ §§ 1 litera (f) și al articolului 4 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului siciliano Linos-Alexandre
Application no. 47888/19
A.A.
against Poland
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 29
September 2020 as a Committee composed of:
Linos-Alexandre Sicilianos,
President,
Krzysztof Wojtyczek,
Armen Harutyunyan,
judges,
and Renata Degener,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 29 August 2019,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 June 2020 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Ms A.
A., is a Burundian national, who was born in 1992 and lives in Sint-Truiden, Belgium. The President granted the applicant’s request for her identity not to be disclosed to the public (Rule
47
§
4). She was represented before the Court by Ms M. Jaźwińska, a
lawyer practising in Warsaw.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Sobczak of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained under Article 5 § 1 (f) of the Convention that her detention in a Guarded Centre for Aliens was arbitrary and contrary to the domestic law. She further complained under Article 5 § 4 of the Convention that she had not been allowed to participate in court hearings concerning her appeals against the placement and prolongation of her detention in the guarded centre.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
The applicant complained about the unlawfulness of her detention in a Guarded Centre for Aliens. She relied on Articles 5 §§ 1 (f) and 4 of the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 June 2020 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention. The declaration provided as follows:
“The Government hereby wish to express – by way of a unilateral declaration – their acknowledgment that the applicant was deprived of her liberty in breach of Article
5 §
1 (f) of the Convention and that she did not have at her disposal an effective procedure by which she could challenge the lawfulness of her detention, as required by Article
5 § 4 of the Convention. Simultaneously, they declare that they are ready to pay the applicant the sum of EUR 9,000 (nine thousand euros) which they consider to be reasonable in the light of the individual circumstances of the present case, as well as the Court’s case-law in similar cases (see, among others,
Bilalova and Others v.
Poland
, no. 23685/14, 26 March 2020). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.
It will be converted into Polish zlotys at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of notification of the final ruling taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention”
7.
By a letter of 6 August 2020, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
8.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
9.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
10.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v.
Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September
2007).
11.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Articles 5 §§ 1 (f) and 4 of the Convention on account of unlawful detention in a guarded centre for aliens (see, for example,
Bistieva
and Others v. Poland
, no. 75157/14, 10 April 2018, and
Bilalova and Others v.
Poland
, no. 23685/14, 26 March 2020).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in fine
).
14.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
15.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 5 §§ 1 (f) and 4 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 22 October 2020.
Renata Degener
Linos-Alexandre Sicilianos
Deputy Registrar
President