TAGIYEV AND OTHERS v. AZERBAIJAN

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 66477/12 Arif TAGIYEV și alții împotriva Azerbaidjanului (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 15 octombrie 2020 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, Președintele Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 21 În septembrie 2012, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dl R. Cook, un avocat practicant la Londra. Denumirile reclamanților în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție, luate singure și coroborate cu art. 14 din Convenție, privind refuzul autorităților interne de a permite comunității solicitante să importe unele cărți religioase, au fost comunicate guvernului azerbaigian („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Guvernul Republicii Azerbaidjan dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților garantate în temeiul Convenției. Guvernul este dispus să plătească comunității solicitante, suma de 3.000 EUR (3.000 euro) în total, pentru orice prejudiciu material și neîntregire prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de anulare a Curții în temeiul articolului 37 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Având în vedere mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentelor cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „alte motive”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri. Prin o scrisoare din 10 iulie 2020, reclamanții au declarat că au salutat recunoașterea încălcării drepturilor convenției de către guvern, dar că nu sunt satisfăcuți de termenii declarației unilaterale. În special, ei au susținut că chestiunile ridicate în prezenta cerere nu au fost determinate de Curte în cazuri anterioare împotriva statului contestat și că declarația unilaterală a guvernului nu a abordat problemele care susțin presupusele încălcări ale convenției. Acestea au susținut, de asemenea, că guvernul a acceptat să plătească compensații numai comunității solicitante și nu celorlalte reclamante individuale, care au fost toate victimele încălcării Convenției. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ § (c) îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară în ceea ce privește Azerbaidjanul privind interferența autorităților interne cu importul de publicații religioase (a se vedea Comunitatea Religioasă a Martorilor lui Iehova c. Azerbaidjan , nr. 52884/09, §§ 24-26, 20 februarie 2020). Observarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Comunitatea Religioasă a Martorilor lui Iehova , citată mai sus § 50) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ § ct)). În ceea ce privește plata compensației numai către comunitatea solicitantă, Curtea remarcă că numai comunitatea solicitantă a solicitat autorităților interne autorizația de a importa literatura religioasa în cauză și compensația plătită către comunitatea solicitantă este efectuată în favoarea membrilor săi (a se vedea mutatis mutandis) Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (Inocenie metropolitană) și alții c. Bulgaria (justă satisfacție), nr. 412/03 și 35677/04, §§ 39 și 45, 16 septembrie 2010). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în protocolele lor, nu este necesară continuarea examinării cererii (articolul În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 noiembrie 2020. Liv Tigerstedt Agenna Yudkivska Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerii plângerilor în temeiul articolelor 9, 10 și 14 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii/Data înregistrării Numele și locația reprezentantului Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, dacă există un cuantum acordat pentru pecuniar și neîncărcat Prejudiciu material și costuri și cheltuieli pentru comunitatea solicitantă [1] 66477/12 21/09/2012 (8 solicitanți) Arif TAGIYEV 1950 RELIGIOZ COMUNITATEA MALIKOVA 22/12/1999 Fazila BUTAYEVA 1967 Bakhtiyar MAMADOV 1957 Galina LUPTAKOVA 1949 Sahiba AGAYEVA 1976 Pakizat MALIKOVA 1936 Targul SEYADOVA 1957 Cook Richard London 25/06/2020 10/07/20 3000 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil comunității reclamanților.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 66477/12

Arif TAGIYEV and Others

against Azerbaijan

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 15

October 2020 as a Committee composed of:

Ganna Yudkivska,

President

,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

judges

,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21

September 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants were represented by Mr R. Cook, a lawyer practising in London.

The applicants’ complaints under Articles 9 and 10 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, concerning the domestic authorities’ refusal to allow the applicant community to import some religious books, were communicated to the Azerbaijani Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

1.

The Government of the Republic of Azerbaijan hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that there was a violation of the applicants’ rights guaranteed under the Convention.

2.

The Government are prepared to pay to the applicant community, the sum of EUR

3,000 (three thousand euros) in total, for any pecuniary damage and non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses incurred before the Court. This sum shall be free of any tax that may be applicable and shall be payable within three months from the date of the notification of the striking-out judgment of the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned period, simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

3.

In the light of above, the Government would suggest that the circumstances of the present cases allow the Court to reach the conclusion that there exists ‘any other reason’, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention, justifying to discontinue the examination of the application, and that, moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Accordingly, the Government invite the Court to strike the application out of its list of cases.

By a letter of 10 July 2020, the applicants indicated that they welcomed the recognition of the violation of their Convention rights by the Government, but that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration. In particular, they contended that the issues raised in the present application had not been determined by the Court in previous cases against the respondent State and that the Government’s unilateral declaration did not address the problems underlying the alleged violations of the Convention. They also submitted that the Government accepted to pay compensation only to the applicant community and not to the other individual applicants, who were all victims of the Convention violation.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear case-law in respect of Azerbaijan relating to the domestic authorities’ interference with the importation of religious publications (see,

Religious Community of Jehovah’s Witnesses v.

Azerbaijan

, no. 52884/09, §§ 24-26, 20 February 2020).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see

Religious Community of Jehovah’s Witnesses

, cited above, § 50) – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

As regards the payment of compensation solely to the applicant community, the Court notes that only the applicant community applied to the domestic authorities for permission to import the religious literature in question and the compensation paid to the applicant community is made for the benefit of its members (see,

mutatis mutandis

,

Holy Synod of the Bulgarian Orthodox Church (Metropolitan Inokentiy) and Others v.

Bulgaria

(just satisfaction), nos. 412/03 and 35677/04, §§ 39 and 45, 16

September 2010).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 5 November 2020.

Liv Tigerstedt

Ganna Yudkivska

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 9, 10 and 14 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth/Date of registration

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments,

if any

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses to the applicant community

[1]

66477/12

21/09/2012

(8 applicants)

Arif TAGIYEV

1950

RELIGIOUS COMMUNITY JEHOVAH’S WITNESSES

22/12/1999

Fazila BUTAYEVA

1967

Bakhtiyar MAMMADOV

1957

Galina LUPTAKOVA

1949

Sahiba AGAYEVA

1976

Pakizat MALIKOVA

1936

Targul SEYIDOVA

1957

Cook Richard

London

25/06/2020

10/07/2020

3,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant community.