- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 octombrie 2020
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Sak împotriva Poloniei și încă o cerere
Traducere în română Auto
Comunicat la 19 octombrie 2020 Publicat la 9 noiembrie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 39942/18 și 41347/18 Helena SAK împotriva Poloniei și Kazimierz GIEBUṣTOWICZ împotriva Poloniei ambele depuse la 14 august 2018 DECLARAREA FACTElor O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul Reclamanții sunt frații al căror tată deține proprietate în așa-numitele teritorii dincolo de râul Bug. Proprietatea în cauză a fost de patruzeci și șase hectare de teren, o casă de cărămidă de un etaj și două clădiri de fermă. Ca urmare a schimbărilor de frontieră după al doilea război mondial, aceste teritorii nu mai formau parte din Polonia și tatăl reclamanților a fost „repatriat” în altă parte.
După război, statul polonez s-a angajat să compenseze persoane precum tatăl reclamantului, în ceea ce privește proprietățile pe care le-a fost forțat să le abandoneze. Aceste persoane au dreptul să aibă valoarea proprietății abandonate deduse din prețul bunurilor imobile achiziționate de la stat (Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, § 10-12, CEDO 2004 V). În 1989, valoarea proprietății în cauză a fost estimată, potrivit unei evaluări oficiale, ca echivalent curent [1] de 2.234.40 zloti polonezi (PLN, echivalentul actual de 558.60 euro, EUR). În 1990, fiecare reclamant a moștenit o treime din dreptul de compensare a Bug River al tatălui lor defunt. În scopul compensației, la 10 august 1998 Biroul de District Katowice ( Urzād Rejonowy ) a emis un certificat care a indicat că valoarea proprietății abandonate a fost stabilită la 8.095.908 zloty polonez (PLN, echivalent cu 2.023.977), adică 17 PLN pe metrou pătrat.
Certificatul în cauză s-a bazat pe evaluarea efectuată în 1997 de către un evaluator profesionist de proprietate ( biegły Reclamanții au achiziționat apoi – împreună cu fratele lor, care nu este un reclamant în acest caz – șase proprietăți din stat. Au plătit pentru fiecare dintre ele prin semnarea sumelor necesare împotriva valorii proprietăților abandonate certificate în 1998. Suma totală a acestor tranzacții a fost de 3.130.208 PLN (echivalentul de 782.552). În plus față de tranzacțiile menționate mai sus, la 4 martie 2002, reclamanții și fratele lor au achiziționat un centru de recreere din State Forests, o organizație guvernamentală care gestionează pădurile poloneze deținute de stat în numele Trezoreriei de Stat.
Proprietatea în cauză a inclus, printre altele, 1.165 hectare de teren. Proprietatea a fost vândută pentru PLN La 19 martie 2002, cei trei frați au vândut această proprietate pentru 450.000 PLN (echivalentul de 87 500 EUR). 11. În 2004, un audit care a fost efectuat la sucursala locală a Foresturilor de Stat de către Biroul Suprem de Audit (Najwyższa Izba Kontroli, în 2004. ) a dezvăluit că valoarea proprietății Bug River aparținând tatălui reclamanților, astfel cum a fost certificată în 1998, a fost disproporționată în comparație cu valoarea de piață a proprietăților similare. Oficiul Suprem de Audit a stabilit astfel că valoarea reală a proprietăților respective ar putea fi de fapt un maxim de 287.320 PLN (echivalentul de 71.830).
12. În 2005, evaluatorul de proprietate profesională care a pregătit evaluarea din 1997 a proprietății Bug River aparținând tatălui reclamanților a fost condamnat penal pentru perjuri. Linia sa de apărare a fost că a omit greșit să plaseze un punct între numere, scriind 17 în loc de 1.7 PLN pe metrou pătrat (a se vedea punctul 7 mai sus). După cum a fost stabilit de instanța internă în cursul procedurii civile descrise mai jos, în conformitate cu evaluarea elaborată în 2005, proprietatea în cauză a valorat, de fapt, 364,000 PLN (aproximativ 91,000 EUR). 13. La 24 februarie 2009, guvernatorul regiunii ) a declarat certificatul din 10 august 1998 nul și nul deoarece valoarea proprietății în cauză a fost evaluată în mod incorect.
La 25 august 2009, Ministrul Trezorului de Stat (ministrul Skarbu Państwa ) a anulat această decizie, declarând că, deși certificatul încurcat a fost eliberat în încălcare flagrantă a legii, aceasta nu a putut fi declarată nulă și nulă deoarece a produs consecințe juridice ireversibile. Acțiunea de plată împotriva reclamanților 14. La 28 februarie 2012, Trezorul de Stat a adus o acțiune civilă împotriva reclamanților, cerând plata pentru suma de 1.360.000 PLN (aproximativ 340.000 EUR) sub conducerea returnării câștigurilor nejustificate în detrimentul Trezorului de Stat. 15. Această acțiune s-a bazat pe art. 1 alineatul (1) din Actul din 21 iunie 1990 privind returnarea prestațiilor efectuate în mod incorect în detrimentul Trezorului de Stat ( Ustawa o zwrocie korzyści uzyskanych niesłusznie kosztem Skarbu Państwa lub innych państwowych osób prawnych , „Legea din 1990”, a se vedea punctele 36 și 37 de mai jos).
16. La 29 iulie 2013, Curtea Regională Katowice ( Sād Okręgowy ) a respins acțiunea. 17. La 23 ianuarie 2014, Curtea de apel Katowice ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul depus de Trezorul de Stat. Octombrie 2015 Curtea Supremă (Sād Najwyższy) , pe calea de casare a Trezorului de Stat, a anulat ultima hotărâre și a trimis cazul la Curtea de Apel Katowice. 18. La 16 februarie 2017 Curtea de Apel Katowice a constatat în parte în favoarea reclamantului și a ordonat fiecărui reclamant să returneze PLN 115.357 (aproximativ 28,840), plus dobânzi. Fiecare reclamant a fost, de asemenea, perceput diferite taxe și costuri ale instanței, adăugând până la totalul de 16.233 PLN (aproximativ 4.058). 19. La 14 februarie 2018, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamanților.
20. Curtea internă a estimat valoarea reală a proprietății Bug River aparținând tatălui reclamanților, pe baza celor trei evaluări obținute în 1989, 1994 și 1995 (a se vedea punctele 5, 11 și 12 de mai sus). Aceste evaluări oficiale nu au fost contestate de către solicitanți în fața instanței civile. Prin urmare, instanța a observat că, în cel mai bun caz, proprietatea în cauză a fost în valoare de 364,000 PLN (aproximativ 91,000 EUR punctul 12 de mai sus). 21. Curtea a stabilit atunci că reclamanții au vândut proprietățile pe care le-au cumpărat înainte de 4 martie 2002 (a se vedea punctul 8 În ceea ce privește valoarea totală a PLN 375,702 (aproximativ 94,000 EUR), suma rămasă a echivalentului de compensare depășită în mod disproporționat a fost astfel creată în mod incorect.
22. Având în vedere aceste elemente, Curtea Supremă a concluzionat că reclamanții au folosit echivalentul de compensație înainte de tranzacția impugnată cu pădurile de stat (a se vedea punctul 9 mai sus). 23. În consecință, plătirea pentru această tranzacție cu valoarea rămasă a echivalentului de compensație a generat o „credere nejustificată” pentru reclamanții și o pierdere pentru stat, în măsura în care proprietatea a fost plătită cu „beneficiul de Bug River definitiv”. Pe această bază, Legea din 1990 se aplică cazului. 24. Curtea a susținut că emiterea unui echivalent de compensare eronat nu ar putea priva Trezorul de Stat de dreptul de a solicita returnarea unui câștig nedrept. Obligația de a returna un astfel de câștig, care se poziționează pe cealaltă parte la tranzacție, nu a fost contrară principiului coexistenței în societate.
25. În comparație cu proprietățile similare din regiune, supraevaluarea de zece ori a proprietății în cauză ar fi trebuit să pună îndoieli cu reclamanții. Fratele reclamantului a explicat în fața instanței civile că a crezut că suma în cauză este exactă, deoarece proprietatea este foarte mare. A adăugat, de asemenea, că nu se pune în întrebări ce se oferă. 26. Curtea Supremă a observat că reclamanții au acționat cu bună credință, încrezând că autoritățile administrative au eliberat un certificat corect de compensare (a se vedea punctul 7 de mai sus). Faptul că, în cursul operațiunilor ulterioare cu statul, evaluarea impugnată nu a fost revizuită sau revocată numai a consolidat legitimitatea certificatului.
Curtea a acceptat faptul că aceeași condamnare cu privire la validitatea certificatului impugat a însoțit reclamanții atunci când au vândut proprietatea în cauză. 27. Prin urmare, instanța a concluzionat că reclamanții nu au putut fi condamnați să ramburseze statului o sumă mai mare decât beneficiul pe care l-au obținut. 28. Curtea a calculat că, având în vedere diferitele cheltuieli notariale și fiscale suportate de solicitanți, câștigul pe care le-au derivat din tranzacție a fost 346.072 PLN (aproximativ 86.518 EUR). Curtea internă a ordonat fiecărui reclamant să returneze o treime din suma de mai sus (a se vedea punctul 18). ) a refuzat să examineze plângerea constituțională a reclamanților din cauza faptului că avocatul reclamantului a formulat în mod incorect plângerea.
La 18 iunie 2018, Curtea Constituțională a respins un recurs interlocutiv împotriva acesteia din urmă decizia. 30. În plângerea lor constituțională, reclamanții au susținut că art. 1 alin. (1) din Legea din 1990 este contrar art. 2 din Constituție (regulul legii și principiile justiției sociale). Republica Poloniei este un stat democratic guvernat de lege și de punere în aplicare a principiilor justiției sociale… art. 32 Toate persoanele sunt egale în fața legii. Toate persoanele au dreptul la egalitate de tratament de către autoritățile publice… ” 32. Legea civilă poloneză oferită în momentul respectiv, și încă o face, diverse remedii pentru reclamarea returnării prestațiilor efectuate injust de persoanele juridice sau fizice în detrimentul Trezorului de Stat.
Astfel, pot fi aduse acțiuni pentru: (i) îmbogățirea nejustificată ( bezpodstawne wzbogacenie ) în temeiul articolului 405 din Codul Civil; (ii) vicii consimțământului (wadliwość oświadczenia Woli ) în temeiul articolelor 84-88 din Codul Civil; sau (iii) anularea unui act juridic contrar principiilor coexistenței cu alții ( nieważność czynności prawnej sprzecznej z zasadami współżycia społecznego ) în temeiul articolului 58 § 2 din Codul Civil.
33. Pe lângă dispozițiile menționate mai sus din Codul Civil, legea de 21 din Iunie 1990 privind returnarea prestațiilor nejustificate în detrimentul Trezoreriei de Stat (Ustawa o zwrocie korzyści uzyskanych niesłusznie kosztem Skarbu Państwa lub innych państwowych osób prawnych , „Legea din 1990”) reglementează situațiile în care Trezoreria de Stat a suferit pierderi din cauza unui „castig nejust” (niesłuszna korzyść ) la o persoană juridică sau fizică care rezultă direct dintr-un act juridic sau dintr-o decizie administrativă care le transferă un titlu din proprietatea unui stat. 34. În temeiul art. 1 alin. (1) din Legea din 1990, o instanță ordonă o soluționare sau o dizolvare a contractului, hotărând soluționarea între părți.
35. Legea din 1990 a fost în vigoare, cu modificări, începând cu 23 iulie 1990. 36. La 8 iulie 2008, Curtea Constituțională a hotărât cu privire la întrebarea juridică care a apărut în cazul privind o vânzare semnificativ subpreț a societății insolvente ale unui stat (identificarea cazului: 103/6/A/2008, cauza nr. P 36/07). 37. Curtea Constituțională a susținut că art. 1 alineatul (1) din Legea din 1990 nu a încălcat art. 2 din Constituție. În primul rând, practica judiciară a făcut înțelegerea clauzei „beneficii nejustificate” suficient de precisă. În al doilea rând, regulamentul a fost proporțional deoarece a fost legitim să protejeze proprietatea statului și decizia de a prevedea o alternativă de remediere pentru cele existente deja în temeiul Codului Civil stabilește în discreția legislatorului.
38. Curtea Constituțională a constatat că dispoziția impușită nu a încălcat art. 32 din Constituție, deoarece nu se poate spune că a plasat Trezorul de Stat într-o poziție privilegiată față de persoanele juridice și fizice care au intrat în tranzacții cu statul. Inclusiv aceste părți în regulamentul impugat ar înfrânge întregul scop, care a fost eliminarea fenomenului nedorit al persoanelor juridice sau fizice care fac beneficii nedreptăți de la proprietatea statului. COMPLAINT 39. Reclamanții se plâng că drepturile lor sunt garantate în temeiul articolului din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat în măsura în care a trebuit să suporte consecințele financiare negative excesive ale unei erori care au fost făcute mai mult de un deceniu mai devreme de către stat.
În special, ei susțin că nu au fost responsabili pentru calculul incorect al cuantumului echivalentului compensației de către evaluatorul de proprietate al statului. De aceea nu ar fi trebuit să le fi fost ordonat să ramburseze statului în conformitate cu doctrina de „credere nejustă”. Reclamanții au fost privați de posesiunile lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă da, această interferență a fost justificată în temeiul acestei dispoziții. În special, a fost proporțională? APENDIX Cererea nr. Cazul Lodged on Candidat Anul de naștere 39942/18 Sak c. Polonia 14/08/2018 Helena Sak 1928 41347/18 Giebułtowicz c. Polonia 14/08/2018 Kazimierz Giebułtowicz 1935 [1] În 1995 zloty polonez a fost exprimat între 10.000 și 1.
Communicated on 19 October 2020 Published on 9 November 2020
FIRST SECTION
Applications nos. 39942/18 and 41347/18 Helena SAK against Poland and Kazimierz GIEBUŁTOWICZ against Poland both lodged on 14 August 2018
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. Background
The applicants are siblings whose father owned property in the so ‑ called territories beyond the Bug River. The property in question comprised forty-six hectares of land, a brick one-storey house and two farm buildings.
As a result of boundary changes following the Second World War, those territories no longer formed part of Poland and the applicants’ father was “repatriated” elsewhere. After the war the Polish State undertook to compensate persons such as the applicants’ father, in respect of property which they had been forced to abandon. Such persons were entitled to have the value of the abandoned property deducted from the price of immovable property purchased from the State ( Broniowski v. Poland [GC], no. 31443/96, § 10-12, ECHR 2004 ‑ V).
In 1989 the value of the property in question was estimated, according to an official valuation, to be the current equivalent [1] of 2,234.40 Polish zlotys (PLN, today’s equivalent of 558.60 euros, EUR).
In 1990 each applicant inherited one third of their late father’s Bug River compensation entitlement.
For the purposes of compensation, on 10 August 1998 the Katowice District Office ( Urząd Rejonowy ) issued a certificate stating that the value of the abandoned property was fixed at 8,095,908 Polish zlotys (PLN, equivalent of EUR 2,023,977), that is 17 PLN per square metre. The certificate in question was based on the valuation made in 1997 by a professional property appraiser ( biegły ).
The applicants then purchased – jointly with their brother, who is not an applicant in the present case – six properties from the State. They paid for each of them by signing off the necessary amounts against the value of the abandoned property as certified in 1998. The total amount of these transactions was PLN 3,130,208 (the equivalent of EUR 782,552).
In addition to the above-mentioned transactions, on 4 March 2002 the applicants and their brother purchased a recreation centre from the State Forests, a governmental organisation that manages state-owned Polish forests on behalf of the State Treasury. The property in question comprised, among others, 1,165 hectares of land. The property was sold for PLN 1,400,000 (the equivalent of EUR 350,000) and that amount was signed off against the applicants’ remaining Bug River compensation entitlement.
On 19 March 2002 the three siblings sold this property for PLN 450,000 (the equivalent of EUR 87,500).
In 2004 an audit that was carried out at the local branch of the State Forests by the Supreme Audit Office ( Najwyższa Izba Kontroli ) revealed that the value of the Bug River property belonging to the applicants’ father, as certified in 1998, had been disproportionately high in comparison to the market value of similar properties. The Supreme Audit Office thus established that the real value of that property could in fact be a maximum of PLN 287,320 (the equivalent of EUR 71,830).
In 2005 the professional property appraiser who had prepared the 1997 valuation of the Bug River property belonging to the applicants’ father was criminally convicted for perjury. His line of defence was that he had mistakenly omitted to place a dot in between the numbers, writing 17 instead of 1.7 PLN per square metre (see paragraph 7 above). As established by the domestic court in the course of the civil proceedings described below, according to the valuation drawn up in 2005, the property in question was in fact worth PLN 364,000 (approximately EUR 91,000).
On 24 February 2009 the Governor of Śląski Region ( Wojewoda ) declared the certificate of 10 August 1998 null and void because the value of the property in question had been incorrectly valuated. On 25 August 2009 the Minister for State Treasury ( Minister Skarbu Państwa ) quashed that decision, holding that although the impugned certificate had been issued in flagrant violation of the law, it could not be declared null and void because it had produced irreversible legal consequences. Action for payment against the applicants
On 28 February 2012 the State Treasury brought a civil action against the applicants, seeking payment for the sum of PLN 1,360,000 (approximately EUR 340,000) under the head of the return of unjust gain at the expense of the State Treasury.
This action was based on section 1(1) of the Act of 21 June 1990 on the return of benefits unjustly made at the detriment of the State Treasury ( Ustawa o zwrocie korzyści uzyskanych niesłusznie kosztem Skarbu Państwa lub innych państwowych osób prawnych , “the 1990 Act”, see paragraphs 36 and 37 below).
On 29 July 2013 the Katowice Regional Court ( Sąd Okręgowy ) dismissed the action.
On 23 January 2014 the Katowice Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) dismissed the appeal lodged by the State Treasury. On 23 October 2015 the Supreme Court ( Sąd Najwyższy) , upon the State Treasury’s cassation appeal, quashed the latter judgment and remitted the case to the Katowice Court of Appeal.
On 16 February 2017 the Katowice Court of Appeal found partly in the plaintiff’s favour and ordered each applicant to return PLN 115,357 (approximately EUR 28,840), plus interest. Each applicant was also charged various court fees and costs, adding up to the total of PLN 16,233 (approximately EUR 4,058).
On 14 February 2018 the Supreme Court dismissed the applicants’ cassation appeal.
The domestic court estimated the actual value of the Bug River property belonging to the applicants’ father based on the three valuations obtained in 1989, 1994 and 1995 (see paragraphs 5, 11 and 12 above). These official valuations had not been contested by the applicants before the civil court. The applicants had also not provided any proof of a different valuation. The court thus observed that at best the property in question had been worth PLN 364,000 (approximately EUR 91,000 paragraph 12 above).
The court then established that the applicants had sold the estates that they had purchased prior to 4 March 2002 (see paragraph 8 above) for the total amount of PLN 375,702 (approximately EUR 94,000). The outstanding amount of that disproportionately overvalued compensation equivalent had thus been unjustly created.
Given these elements, the Supreme Court concluded that the applicants had used up the compensation equivalent prior to the impugned transaction with the State Forests (see paragraph 9 above).
Consequently, paying for that transaction with the outstanding amount of the compensation equivalent had generated an “unjust gain” for the applicants and a loss for the State in so far as the property had been paid for with “defective Bug River money”. On that basis the 1990 Act was applicable to the case.
The court held that issuing an erroneous compensation equivalent could not deprive the State Treasury of the right to claim the return of an unjust gain. The obligation to return such a gain, resting on the other party to the transaction, was not contrary to the principle of co-existence in society.
The ten-fold overvaluation of the property in question, as compared with similar properties in the region, should have raised doubts with the applicants. The applicants’ brother explained before the civil court that he had thought the amount in question to be accurate because the property was very large. He also added that one did not question what one was being offered.
The Supreme Court observed that the applicants had acted in good faith, trusting that the administrative authorities had issued a correct compensation certificate (see paragraph 7 above). The fact that, in the course of the subsequent transactions with the State, the impugned valuation had not been reviewed or revoked only reinforced the certificate’s legitimacy. The court accepted that the same conviction about the validity of the impugned certificate had accompanied the applicants when they had sold the property in question.
The court therefore concluded that the applicants could not be ordered to refund the State a higher amount than the benefit they had derived.
The court calculated that, in view of various notarial and tax expenses bore by the applicants, the gain which they had derived from the transaction was PLN 346,072 (approximately EUR 86,518). The domestic court ordered each applicant to return one third of the above amount (see paragraph 18 above). Constitutional complaint
On 12 April 2018 the Constitutional Court ( Trybunał Konstytucyjny ) refused to examine the applicants’ constitutional complaint on the grounds that the applicants’ lawyer had incorrectly formulated the complaint. On 18 June 2018 the Constitutional Court dismissed an interlocutory appeal against the latter decision.
In their constitutional complaint, the applicants had argued that section 1(1) of the 1990 Act was contrary to Article 2 of the Constitution (rule of law and principles of social justice). Relevant domestic law and practice
The Constitution of the Republic of Poland of 2 April 1997 reads, in so far as relevant, as follows: “... Article 2 The Republic of Poland shall be a democratic state ruled by law and implementing the principles of social justice… Article 32 All persons shall be equal before the law. All persons shall have the right to equal treatment by public authorities… ”
Polish civil law offered at the relevant time, and still does, various remedies for claiming the return of benefits unjustly made by legal or natural persons to the detriment of the State Treasury. Actions can thus be brought for: (i) unjust enrichment ( bezpodstawne wzbogacenie ) under Article 405 of the Civil Code; (ii) vices of consent ( wadliwość oświadczenia woli ) under Articles 84-88 of the Civil Code; or (iii) annulment of a legal act contrary to the principles of co-existence with others ( nieważność czynności prawnej sprzecznej z zasadami współżycia społecznego ) under Article 58 § 2 of the Civil Code.
In addition to the above-mentioned provisions of the Civil Code, the Act of 21 June 1990 on the return of benefits unjustly made at the detriment of the State Treasury ( Ustawa o zwrocie korzyści uzyskanych niesłusznie kosztem Skarbu Państwa lub innych państwowych osób prawnych , “the 1990 Act”) regulates situations where the State Treasury has suffered loss on account of an “unjust gain” ( niesłuszna korzyść ) to a legal or natural person which directly results from a legal act or an administrative decision transferring a title to them from a State’s property.
Under section 1(1) of the 1990 Act, a court shall order redress or dissolve the contract, deciding on the settlement between the parties.
The 1990 Act has been in force, with amendments, since 23 July 1990.
On 8 July 2008 the Constitutional Court ruled on the legal question which had arisen in the case concerning a significantly under-priced sale of a State’s insolvent company (case ID: 103/6/A/2008, case no. P 36/07).
The Constitutional Court held that section 1(1) of the 1990 Act did not breach Article 2 of the Constitution. Firstly, the judicial practice made the meaning of the “unjust benefit” clause sufficiently precise. Secondly, the regulation was proportionate because it was legitimate to protect State property and the decision to provide for a remedy alternative to those already existing under the Civil Code lay within the legislator’s discretion.
The Constitutional Court found that the impugned provision did not breach Article 32 of the Constitution as it could not be said that it placed the State Treasury in a privileged position vis-à-vis legal and natural persons who entered into transactions with the State. Including these parties into the impugned regulation would defeat its whole purpose, which was to eliminate the unwanted phenomenon of legal or natural persons making unjust benefits from State property. COMPLAINT
The applicants complain that their rights guaranteed under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention were breached in so far as they had to bear the excessive negative financial consequences of an error that had been made more than a decade earlier by the State. In particular, they argue that they had not been responsible for the miscalculation of the amount of their compensation equivalent by the State’s property appraiser. This is why they should not have been ordered to refund the State under the doctrine of “unjust gain”.
QUESTION TO THE PARTIES
Were the applicants deprived of their possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was this interference justified under this provision. In particular, was it proportionate? APPENDIX Application no. Case Name Lodged on Applicant Year of Birth 1 39942/18 Sak v. Poland 14/08/2018 Helena Sak 1928 2 41347/18 Giebułtowicz v. Poland 14/08/2018 Kazimierz Giebułtowicz 1935 [1] In 1995 Polish zloty was denominated 10,000 to 1.