- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 octombrie 2020
- Stat pârât
- UKR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Suslov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 octombrie 2020 Publicat la 9 noiembrie 2020 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 56540/14 Merabi Otarovich SUSLOV împotriva Ucrainei depusă la 7 august 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Merabi Otarovich Suslov, este un național armenian și, eventual, rus, care s-a născut în 1963 și în prezent îndeplinește o condamnare pe viață în Berdychiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl A.A. Kristenko, avocat care practică în Kharkiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant și astfel cum s-au stabilit pe baza documentelor furnizate de el, pot fi rezumate după cum urmează [1] La 2 octombrie 2009, la ora 14.30 a izbucnit filmarea la intrarea centrului comercial “F”.
situată în aglomerația Kyiv. În timpul acestui film, Sh.A. - partenerul rude și de afaceri al reclamantului - și ambele bodyguard-uri sale au fost împușcate la moarte și unul dintre angajații centrului a fost rănit. În aceeași dată, o anchetă penală a fost deschisă la filmarea. În diferite date, mai multe dintre rudele lui Sh.A. au informat poliția că au suspectat că reclamantul a ordonat crima. Ei au susținut că din 2008 reclamantul a fost în conflict cu Sh.A. în ceea ce privește afacerile lor comune și că reclamantul a amenințat în mod repetat să ucidă Sh.A., cu excepția cazului în care acesta din urmă ar transfera o parte din partea sa în afaceri lui. După moartea lui Sh.A., reclamantul a reiterat cerințele sale de a-i transfera o parte din partea acțiunii.
În noaptea 3-4 octombrie 2009 D.L., un național rus (identificat ulterior sub numele de D.B., un cetățean armenian cu un fals pașaport rus) și soția sa de drept comun R.N. au fost reținute în bănuința că sunt implicate în uciderea lui Sh.A. și a bodyguards-ului său. La 15 octombrie 2009 D.B. a declarat poliției că el și prietenul său A.O., un național armenian [2] , au împușcat Sh.A. și bodyguard-urile acesteia. La 16 octombrie 2009 D.B. a reiterat aceeași versiune de evenimente în timpul reconstrucției crimei. Apoi și-a schimbat mărturiile în mai multe ocazii, negând în cele din urmă participarea la împușcare. El a susținut, de asemenea, că mărturisirea sa inițială a fost falsă și extorsată de maltratamente.
Mai târziu, în cursul anchetei D.B., de asemenea, a mărturisit că, la cererea reclamantului A.O. și el însuși a participat la supravegherea Sh.A. pentru a facilita recuperarea unor datorii mari față de unii creditori la Moscova, dar fără nici o intenție de a-l ucide. 10. Se pare că, la o dată neespecificată în octombrie 2009, soția de drept comun a D.B. R.N. a dat mărturie impunerii D.B., A.O., și reclamantul în tripla crimă. 11. La 20 octombrie 2009 au fost inaunțate proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune că a ordonat omorarea triplă. 12. La 12 iulie 2010, reclamantul a fost arestat în Kazan, Rusia. 13. La 18 martie 2011, reclamantul a fost extraditat în Ucraina și reținut în așteptarea anchetei cazului.
Reclamantul a refuzat să depună mărturie, susținând că arestarea, detenția și urmărirea penală au fost ilegale. 14. În septembrie 2011, reclamantul s-a angajat să fie judecat în fața Curții de District Kyevo-Sviatoshynskyy („Curtea Districtă”). Potrivit reclamantului, nu i s-a dat suficient timp pentru a studia dosarul înainte de proces. În plus, unele dintre materialele de caz erau în ucrainean, din care nu avea nici o comandă. Avocații săi nu aveau timp suficient pentru a studia dosarul. În mai multe ocazii reclamantul nu a fost acordat o întâlnire cu un avocat de către instalația de detenție. Pe baza dosarului, reclamantul a fost reprezentat de mai mulți avocați de alegerea sa pe parcursul procedurii; el le-a înlocuit și le-a schimbat în diferite ocazii.
15. La 12 octombrie 2011, cazul reclamantului a fost alăturat celui al D.B. Având în vedere faptul că reclamantul nu a avut nici o comandă a limbii ucrainene, Curtea a hotărât să efectueze audieri în rusă și a încurajat toți participanții să-și prezinte observațiile orale în rusă. Documentele procedurale luate în cursul audierilor și minutele de judecată au fost, de asemenea, elaborate în rus. 16. La 9 noiembrie 2011, Curtea a hotărât să țină procesul în camera la cererea rudelor lui Sh.A., care au susținut că ședința publică ar putea să-și invadeze siguranța și viața privată. 17. La proces, reclamantul a sugerat nu vinovat și a refuzat să depună mărturie. 18. Potrivit lui, la audierea, a trebuit să se trezească la 7 ani.
a.m. și, după ce a fost scos din celulă, a fost închis timp de câteva ore într-o sală de așteptare mică neamblată care alocă câteva duzini de deținuți care așteaptă transportul. Camera nu a avut ventilație și a fost plină de fum de tigara. Reclamantul nu a fost furnizat cu nici un aliment sau băut la data audierii. Ca audierile adesea a durat până la 10 sau 11 p.m., până la sfârșitul zilei el a fost foame și epuizat. În plus, în timpul procesului el a fost ținut într-o cușcă de metal, care nu a fost mobilat cu un birou sau alte facilități care să îi permită să ia notițe sau să folosească documente. Distanța dintre cușcă și avocații reclamantului a fost de aproximativ patru până la cinci metri, ceea ce a obstaculit semnificativ capacitatea de a conferi cu ei.
El trebuia să-și ridice vocea pentru a fi auzită. În mai multe ocazii, reclamantul a cerut Curtei să termine audițiile mai devreme și s-a plâns că a fost lăsat fără mâncare sau băutură toată ziua. El a cerut, de asemenea, să fie furnizat cu un birou pentru a putea lucra cu documente în timpul audierii. Cu toate acestea, cerințele sale au fost luate de instanță ca fiind vexative și frivole. 19. În timpul iernii 2012 Curtea de District a ordonat înlăturarea a doi avocați ai reclamantului referindu-se la comportamentul lor necorespunzător repetat în timpul audierii. 20. La 22 februarie 2012 R.N. a fost interogat în instanță. Pe baza dosarului, se pare că la un moment dat în cursul acestei audiere a susținut că mărturia ei anterioară inculparea acuzaților a fost falsă și extorsă de către autoritățile de investigare prin intermediul maltraturilor.
Cu toate acestea, în aceeași zi, ea a depus, de asemenea, o declarație scrisă că se temea de inculpați și dorește să fie interogat în absența lor. Fișierul în care se află în prezent nu permite să stabilească pe deplin natura exactă a documentelor R.N. și a altor evenimente relevante în legătură cu interogarea R.N. la data menționată anterior. Cu toate acestea, se pare că reclamantul, care a fost prezent la începutul audierii, a fost ulterior îndepărtat temporar din sala de judecată până la sfârșitul audierii cu referire la comportamentul său necorespunzător. 21. La 23 februarie 2012 R.N. a depus o declarație la Curtea de District, susținând că D.B. și avocatul său au pus presiune pe ea în scopul de a-i retrage mărturiile ei incriminatoare furnizate în cursul anchetei preliminare.
22. La 14 martie 2012 R.N. a apărut pentru o altă audiere și a depus o nouă declarație sugerând că, de fapt, ea a fost sub presiune de la investigatorul responsabil cu cazul de a da dovezi false de inculpare, precum și de a prezenta declarația despre presiunea de la D.B. și avocatul său. 23. În aceeași zi, în cursul audierii, R.N. s-a simțit rău și a spus că nu a putut să depună mărturie. La cererea ei, o ambulanță a fost chemată și a fost dusă la spital. 24. De asemenea, în aceeași dată (14 martie 2012) instanța a hotărât să trimită ambele declarații R.N. la biroul procurorului pentru anchetă. 25. La 16 martie 2012, R.N. a prezentat o altă declarație instanței, sugerând, în esență, că a fost sub presiune de la D.B., prietenul său și avocatul său pentru a da dovezi false de exculpație și că mărturia sa dată la etapa preliminară a procesului a fost corectă.
26. La 21 martie 2012 R.N. a dat mărturie suplimentară în instanță. După cum rezumă această mărturie făcută de Curtea Regională de Apel din Kyiv („Cortea de Apel”) în hotărârea sa ulterioară din 22 aprilie 2013 (a se vedea punctul 36 de mai jos), în timpul anchetei pe care le-a interogat, în special, că înainte de uciderea lui Sh.A., D.B. a fost colectarea de date largi cu privire la orele prezenței sale obișnuite în centrul comercial „F”. Planul de construcții și locația biroului Sh.A., aranjamente pentru securitatea sa și alte date similare. R.N. a remarcat, de asemenea, că în ziua împușcării D.B. a părăsit acasă dimineața împreună cu A.O. și s-a întors singur, având spus că A.O. a avut un accident de mașină.
La 24 mai 2012, la cererea procurorului, Curtea de District a decis să îndepărteze reclamantul din sala de judecată pentru comportamentul necorespunzător până la sfârșitul procesului. În decizia sa, instanța a enumerat peste zece ocazii în care reclamantul a fost mai devreme reprimat pentru comportamentul său necorespunzător în sala de judecată. Acesta a remarcat că această conduită constă în strigărea, întreruperea vorbitorilor, a făcut gesturi obscene, vorbind de rând, abordand fără respect judecătorul președinte (de exemplu, „Dl judecător B” în loc de „Onorată Instanță”), abordand martori cu remarci în limba kurmandji, pe care ei au perceput ca fiind amenințatoare și suferitoare, și alte acte similare.
Curtea a remarcat că în timpul incidentelor anterioare reclamantul a fost avertizat în mod repetat că el ar putea fi eliminat din sala de judecată până la sfârșitul procedurii. În mai multe ocazii, el a fost eliminat temporar, până la sfârșitul unei audiții specifice. Curtea a remarcat, de asemenea, că, în cursul prezentei sesiuni, reclamantul a primit deja patru avertismente și nu a făcut nici un efort pentru a-și ajusta comportamentul. În cele din urmă, instanța a susținut că interesele apărării reclamantului în timpul absenței sale ar trebui asigurate de prezența obligatorie a avocatului său în sala de judecată. 28. La 1 iulie 2012, procurorul din districtul Kyyevo-Svyatoshynskyy a emis o hotărâre care refuză să înceapă procedurile penale din cauza acuzațiilor de presiune ale autorităților investigative.
Nu este clar din dosar dacă a fost luată vreo decizie în ceea ce privește declarația ei, presupunând că a avut o presiune de la D.B. și de la entourajul său. 29. În august 2012 R.N. a adresat două alte declarații instanței care indică faptul că mărturiile ei care inculcă reclamantul și D.B. în împușcarea au fost false și extorcate de la ea ca urmare a maltraturilor și a presiunii ilegale. Declarațiile au fost scrise pe teritoriul Federației Ruse, unul în prezența unui avocat, și celălalt în prezența unui notar. R.N. a explicat în aceste declarații că s-a mutat să trăiască în Rusia pentru a evita influența ilegală din partea autorităților investigatoare și a familiei Sh.A. și că ea a fost pregătită să furnizeze alte mărturii, dar numai pe teritoriul rusesc.
De asemenea, ea a declarat că, pentru a extorca prima sa mărturie în octombrie 2009, autoritățile de poliție au ținut-o în detenție neînregistrată de câteva săptămâni și au tratat-o rău (ea fost încătușată la un radiator, amenințată și bătut). După aceea, la 14 martie 2012, când a venit în instanță cu intenția de a da o mărturie sinceră, investigatorul și colegii săi au întâlnit-o în coridorul clădirii curții și au insistat-o să nu facă acest lucru. Ea a fost atât de deranjată încât ea se simțea neîntâmpinată și a solicitat o ambulanță. Apoi a fost dusă la spital, unde investigatorul și colegii săi au vizitat-o și au continuat să o pună sub presiune pentru a menține observațiile sale anterioare.
30. În mai multe ocazii avocatul reclamantului, a cerut instanței să verifice identitatea martorilor A.I., M.A. și A.A. și să le invite să depună mărturie în instanță. Potrivit documentelor de caz, acești martori au dat dovezi incriminatoare împotriva reclamantului autorităților investigatoare, refuzând să-l confrunte personal. În special, toate au susținut că au fost conștienți de conflictul dintre Sh.A. și reclamantul și amenințările acesteia de a-l ucide. În plus, M.A. a sugerat, de asemenea, că reclamantul a încercat deja să trimită un ucigaș în 2008, însă, familia Sh.A. a descoperit planul și a putut preveni crima. La rândul său, A.A. a sugerat că reclamantul i-a lăudat în noiembrie 2009 că a „înlăturat” Sh.A.
Avocatul reclamantului a susținut că identitatea acestor martori era falsă. El a primit anunțuri de la biroul de adresă că adresele indicate de A.I. și M.A. nu existau, în timp ce adresa indicată de A.A. exista, dar persoana care se prezintă ca A.A. nu a locuit acolo. Nici unul dintre indivizii indicați nu era înregistrat în bazele de date de adresă ale respectivelor localități. 31. În diferite date, instanța a respins cererile avocaților reclamantului de a convoca martorii de mai sus sau de a verifica identitatea lor. În cadrul unei audieri, judecătorul președinte a citit telegramele au spus că au fost primite de către instanță de la persoanele de mai sus. Destinatarii au indicat în aceste telegrame că nu au putut să vină la audiere din cauza problemelor de sănătate și/sau financiare slabe și că au susținut mărturia lor inițială.
Curtea a remarcat, de asemenea, că adevărata identitate a acestor persoane era ascunsă deoarece, în funcție de argumentele acuzației, erau supuse programului de protecție a martorilor. 32. La 8 noiembrie 2012, Curtea de District a constatat că reclamantul a ordonat și organizat uciderea lui Sh.A. și bodyguard-urile sale, în timp ce D.B., însoțită de la sfârșitul A.O., și-a executat ordinul. Ambele inculpate au fost condamnate la închisoare pe viață. 33. În determinarea vinovăției reclamantului, Curtea de District s-a referit, în special, la declarațiile de confesiune prezentate de D.B. în cursul anchetei preliminare, precum și la mărturiile R.N. care l-au incriminat. Acesta a respins în mod nefondat acuzațiile despre maltraturile lor, cu trimiterea anchetei în cauză de către autoritățile judiciare.
34. În plus, instanța de judecată s-a bazat, în special, pe: mărturii de șase dintre rudele Sh.A. care au susținut că reclamantul a amenințat să ucidă Sh.A. în mai multe ocazii și că, după moartea acesteia, el a încercat să-i convingă să-și dea o parte din centrul comercial; mărturii de zece dintre prietenii, asociați, angajați și foști gardieni ai lui Sh.A., care au susținut că Sh.A. și reclamantul au avut un conflict cu privire la afacerile lor comune; și mărturii de mai multe persoane care au atestat că reclamantul și D.B. În iulie 2009, reclamantul a ajutat D.B. să colecteze o datorie de la foștii asociați ai acestuia la Moscova. Curtea a menționat, de asemenea, declarațiile de către A.I., A.A.
și M.A., ale căror identitati adevărate nu au fost dezvăluite. Pe lângă declarațiile martorilor, instanța s-a bazat, în special, pe dosarele telefonice care indică că D.B. și reclamantul a fost în contact cu regularitate și, în special, în ziua crimei lui Sh.A. la scurt timp după împușcare. 35. Reclamantul și D.B., reprezentate de avocații alegeri lor, au apelat împotriva condamnării lor. În apelul său, D.B. a susținut, în special, că a efectuat supravegherea A.Sh., fiul lui Sh.A., în vederea răpirii sale posibile la cererea reclamantului, pentru a îndemna tatălui său să returneze o datorie. Cu toate acestea, nu a existat niciodată un plan de a ucide pe nimeni. Participarea personală la împușcare nu a fost dovedită dincolo de o îndoială rezonabilă și declarațiile confesionale sale în timpul anchetei preliminare au fost extorcate în absența unui avocat și prin intermediul maltraturilor fizice și presiunilor psihologice.
36. Reclamantul, la rândul său, a afirmat că nu are nicio legătură cu infracțiunea incriminată. , că condamnarea sa a fost bazată într-un grad decisiv pe mărturiile D.B. și R.N. care au fost retrase de către ei ca fiind dat sub maltrat și mărturiile de trei martori falși – A.I., M.A. și A.A., pe care nu l-a confruntat niciodată. El a susținut că o acuzație orală de către acuzații de faptul că acești martori au fost supuși programului de protecție a martorilor a fost o minciună, deoarece dosarul nu conține documente solicitate în mod normal de procedura aplicabilă pentru impunerea măsurilor de protecție a martorilor. În plus, în conformitate cu telegramele citite de Curtea de District, persoanele care se reprezentează în calitate de A.I., M.A.
și A.A. a refuzat să apară pentru judecată din motive de sănătate și dificultăți financiare slabe, mai degrabă decât să-și invoce statutul de „maestre protejate”. În plus, reclamantul s-a plângut, de asemenea, de numeroase presupuse încălcări procedurale ale drepturilor sale, inclusiv din cauza faptului că procesul s-a desfășurat fără justificare adecvată și că nu a avut posibilitatea de a participa efectiv la aceasta. Mai exact, reclamantul s-a plâns de audierile de noapte întârziate fără a fi furnizată nutriție și de eventuala înlăturare din sala de judecată timp de aproape șase luni. 37. La 22 aprilie 2013, după o audiere în care reclamantul și D.B., reprezentate de avocați, au fost prezenți personal și au prezentat observații orale, Curtea de Apel a susținut hotărârea Curții de District.
Curtea de Apel a remarcat, în special, că reclamantul a fost înlăturat corect din procedură în funcție de încălcarea sa repetată; că hotărârea instanței de a ține judecată în camera la cererea Sh.A. membrii familiei nu au fost încălcați de legea aplicabilă; și că acuzațiile conform căreia R.N. și D.B. au fost extorcate vădit nefondate mărturiile reclamantului. În plus, instanța a constatat că nu au existat încălcări ale drepturilor procedurale ale reclamantului care au fost susceptibile de a respinge injustificarea întregului proces. 38. Reclamantul și D.B., reprezentate de avocați, au depus apeluri suplimentare la punctele de drept, reprezentând în esență argumentele lor anterioare.
39. La 13 februarie 2014, Curtea Superioră Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale a organizat o audiere în timpul căreia reclamantul și D.B., reprezentate de avocați, au fost prezenți personal și au prezentat observații orale, au respins apelurile lor asupra punctelor de drept. Curtea a reiterat concluziile Curții de Apel și a remarcat, în special, că, în măsura în care aceste apeluri se referă la imposibilitatea de a contesta anumite martori în instanță, există întotdeauna motive bune pentru absența acestora. În plus, majoritatea martorilor absenți au informat în scris Curtea de District că au menținut mărturiile lor anterioare furnizate în cursul fazei preliminare. În orice caz, toate aceste mărturii au fost susținute de dovezi reale și de alte dovezi.
40. Potrivit reclamantului, în ambele audieri de apel, el a rămas în cătușe și a fost ținut în cabinele de sticlă care l-au separat de avocații săi și de restul participanților la audiție. Aceste aranjamente i-au făcut imposibil să se confrunte cu avocații săi în timpul audierii. În ambele audieri el a rămas, de asemenea, încătușat. În timp ce în timpul audierii dinaintea Curții Superiore Specializate, mâinile sale au fost cel puțin bătut în fața lui, în fața Curții de Apel au fost bătut în spate, excluzându-l de la orice oportunitate de a lucra cu documente, de a utiliza sau de a lua notițe. Ca răspuns la plângerea avocatului reclamantului la Ministerul Internului cu privire la astfel de aranjamente în sala de judecată, el a obținut o scrisoare (dată 8 ianuarie 2014) care i-a informat că, în conformitate cu reglementările relevante, persoanele condamnate la închisoare pe viață ar trebui să fie ținute în bătaie în afara secțiilor de detenției lor în orice moment.
De asemenea, s-a remarcat că, pentru a se confrunta cu un avocat în timpul unei audieri, un inculpat reținut a trebuit să solicite un paznic, care, în mod normal, ar permite să facă acest lucru numai după permisiunea judecătorului președinte și, de obicei, în timpul pauzelor. În sfârșit, scrisoarea a indicat că nu exista nici o lege sau reglementare care să învegheze instalarea birourilor în cabina acuzaților în sala de judecată. COMPLAINTES 41. Reclamantul se plânge în conformitate cu articolele 6 1 și 3 din Convenție că procesul său nu era corect. 42. El observă, în primul rând, că judecătorul B. care prezidea în timpul procesului său nu a fost imparțial și că a acționat în interesul familiei Sh.A., care a căutat condamnarea reclamantului în vederea aprovizionării afacerii sale.
43. Reclamantul se plânge, de asemenea, în aceeași dispoziție, că unele dintre argumentele valabile de apărare, care erau de importanță esențială pentru acest caz, au fost ignorate de către instanțe. 44. El susține apoi că hotărârea instanței de judecată de a-și desfășura audițiile în apropiere a fost nejustificată și, prin urmare, încălcarea dreptului său la o audiere publică, astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție. 45. Reclamantul se plânge în continuare, în conformitate cu aceeași dispoziție, că condamnarea sa se bazează în principal pe declarații incriminante ale D.B. și R.N., care au fost obținute sub presiune, precum și de cei trei martori falși A.A., M.A. și A.I.
46. (e) faptul că el nu avea timp și facilități suficiente pentru pregătirea apărării, deoarece unele dintre materialele de caz nu i-au fost furnizate deloc; unele altele au fost furnizate în mod tardiv și/sau fără a fi fost traduse în limba rusă, și deoarece nici el și avocații săi nu au avut timp suficient pentru a studia materialele și pentru a pregăti apărarea. 47. În plus, reclamantul se plânge în temeiul articolului § 3 litera (c) că a fost exclus din sala de judecată pentru o perioadă de timp prelungită în timpul procesului și luarea probelor și că, în mai multe ocazii, a fost refuzat arbitrar o întâlnire cu unul dintre avocații săi atunci când a solicitat. În plus, el se plânge că doi dintre avocații săi au fost îndepărtați în mod nedrept din proceduri pentru presupusele lor încălcări.
În cele din urmă, el observă că aranjamentele de zi auditivă i-au făcut imposibil să participe în mod eficient la proces, în special din cauza măsurilor de închidere în sala de judecată (în cușcă și, înainte de instanțe de apel, în cutii de sticlă), alcătuirea permanentă; lipsa unui birou; și audițiile lungi de extenuare, împreună cu somnul insuficient și lipsa completă de aranjamente de catering. 48. Reclamantul se plânge de asemenea că art. 6 § 3 litera (d) a fost încălcat pentru că nu a fost niciodată în măsură să confrunte martorii A.I., M.A. și A.A. și pentru că douăzeci și doi dintre martorii a căror mărturii au fost utilizate în condamnarea sa nu au fost interogați în instanță. În plus, unii martori de apărare nu au fost convocați de către instanță pentru interogare.
49. În sfârșit, reclamantul invocă art. 18 din Convenția sugerând că urmărirea și condamnarea sa au urmărit motivele ulteriore. Mai exact, familia Sh.A., folosind conexiunile sale corupte, a încercat astfel să-și adapteze partea în afaceri. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu articolele 1 și 3 din Convenție? Părțile sunt invitate, în special, să facă observații cu privire la următoarele chestiuni: (a) excluderea publicului în cazul în cauză a fost „strict necesară”, în sensul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Yam c. Regatul Unit) , nr. 31295/11, § 54, 16 ianuarie 2020, cu alte trimiteri la jurisprudență)?
(b) Având în vedere faptul că reclamantul a fost exclus din sala de judecată în timpul unei perioade substanțiale de proces, a fost această situație compatibilă cu cerințele articolului 6 §§ 1 și 3 literele (c) și (d) (Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 175-182, 22 mai 2012)? (c) Având în vedere plângerile reclamantului cu privire la acordurile de zi auditivă extenuante, la închiderea sa într-o cușcă de metale în timpul procedurilor de primă instanță și la cabinele de sticlă în cursul audierilor anterioare la instanțele de apel, a fost acordată el facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale și posibilitatea de a participa efectiv la procesul în conformitate cu articolele 1 și 3 (b) și (c) (a se vedea Moiseyev c. Rusia , nr. 62936/00 , §§ 224-25, 9 octombrie 2008 și Razvozzhayev c. Rusia și Ucraina și Udaltsov c. Rusia , nos.
75734/12 și altele 2 §§§ 248-55, 19 noiembrie 2019)? (d) A fost incapacitatea reclamantului să examineze unele martori împotriva lui, în special A.I., M.A. și A.A., compatibile cu art. 6 § 3 litera (d) din Convenție și a fost utilizarea declarațiilor prezentate de martorii de mai sus în condamnarea reclamantului în conformitate cu cerințele privind procesul echitabil în temeiul articolului 6 INDEXUL ABREVIAȚII [3] A.A., A.I. și M.A. Trei martori de urmărire penală nu au fost niciodată confruntați de reclamant, ale căror declarații scrise din cadrul anchetei au fost utilizate pentru justificarea condamnării sale. Potrivit reclamantului, aceste persoane nu au existat. A.O. Actualitate de D.B. (co-defendantul reclamantului), cu care D.B.
a împărtășit un apartament închiriat și care a murit din răni de împușcare la 2 Octombrie 2009. După cum a încheiat ancheta, unul dintre cei doi criminali care au participat la uciderea lui Sh.A. și bodyguard-urile sale împreună cu D.B. D.B. Co-apărător al reclamantului. După cum a încheiat ancheta, unul dintre cei doi criminali care au participat la uciderea lui Sh.A. și bodyguard-urile sale, împreună cu A.O. R.N. Common-law sotie a D.B. Sh.A. Co proprietarul centrului comercial “F”., care a fost împușcat până la moarte, împreună cu bodyguard-ul său, la 2 octombrie 2009 [1] Rezumatul faptelor conține numeroase referințe la nume abreviate. Pentru a facilita lecția, indexul abreviațiilor este furnizat la sfârșitul acestui document [2] A.O.
însuși a murit de răni de arme de foc la 2 octombrie 2009 și nu a fost niciodată interogat. [3] În ordinea alfabetică.
Communicated on 23 October 2020 Published on 9 November 2020
FIFTH SECTION
Application no. 56540/14 Merabi Otarovich SUSLOV against Ukraine lodged on 7 August 2014
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Merabi Otarovich Suslov, is an Armenian and possibly Russian national, who was born in 1963 and currently serves a life sentence in Berdychiv. He is represented before the Court by Mr A.A. Kristenko, a lawyer practising in Kharkiv. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant and as established on the basis of the documents provided by him, may be summarised as follows [1] .
On 2 October 2009, at about 2.30 p.m., shooting broke out at the entrance of the shopping centre “F.” located in the Kyiv agglomeration. During that shooting, Sh.A. - the applicant’s relative and business partner - and both of his bodyguards were shot to death and one of the centre’s employees was wounded.
On the same date a criminal investigation was opened into the shooting.
On various dates several of Sh.A.’s relatives informed the police that they suspected the applicant of having ordered the murder. They submitted that since 2008 the applicant had been in conflict with Sh.A. concerning their joint business and that the applicant had repeatedly threatened to kill Sh.A. unless the latter would transfer part of his share in the business to him. After Sh.A.’s death, the applicant had allegedly reiterated his demands to transfer part of the share to him.
During the night of 3 to 4 October 2009 D.L., a Russian national (subsequently identified as D.B., an Armenian national with a false Russian passport) and his common-law wife R.N. were detained on suspicion of being involved in the killing of Sh.A. and that of his bodyguards.
On 15 October 2009 D.B. declared to the police that he and his friend A.O., an Armenian national [2] , had shot Sh.A. and the latter’s bodyguards.
On 16 October 2009 D.B. reiterated the same version of events during a reconstruction of the crime.
Subsequently he changed his testimonies on several occasions, eventually denying his participation in the shooting. He also submitted that his initial confession had been false and extorted by ill-treatment. Later in the course of the investigation D.B. also testified that at the applicant’s request A.O. and himself had engaged in surveillance of Sh.A. in order to facilitate recovery of some large debt to some creditors in Moscow, but without any intention to kill him.
It appears that on an unspecified date in October 2009 D.B.’s common-law wife R.N. gave testimony implicating D.B., A.O., and the applicant in the triple murder.
On 20 October 2009 criminal proceedings were instituted against the applicant on suspicion of having ordered the triple murder.
On 12 July 2010 the applicant was arrested in Kazan, Russia.
On 18 March 2011 the applicant was extradited to Ukraine and detained pending the investigation of the case. The applicant refused to testify, alleging that his arrest, detention and prosecution were unlawful.
In September 2011 the applicant was committed to stand trial before the Kyyevo-Svyatoshynskyy District Court (“District Court”). According to the applicant, he was not given enough time to study the case-file before trial. In addition to that, some of the case-file materials were in Ukrainian, of which he had no command. His lawyers had also not been given sufficient time to study the file. On several occasions the applicant was not afforded a meeting with a lawyer by the detention facility. Based on the case-file, the applicant was represented by several lawyers of his choice throughout the proceedings; he replaced and changed them on various occasions.
On 12 October 2011 the applicant’s case was joined to that of D.B. Taking into account that the applicant had no command of the Ukrainian language, the court decided to conduct the hearings in Russian and encouraged all the participants to give their oral submissions in Russian as well. Procedural documents taken in the course of the hearings and court minutes were also produced in Russian.
On 9 November 2011 the court decided to hold the trial in camera at the request of Sh.A.’s relatives, who submitted that the public hearing might encroach upon their safety and private life.
At trial, the applicant pleaded not guilty and refused to testify.
According to him, on the hearing dates he had to wake up at 7 a.m. and, after having been taken out of his cell, was locked up for several hours in a small unfurnished waiting room accommodating several dozen detainees waiting for transportation. The room had no ventilation and was full of cigarette smoke. The applicant was not supplied with any food or drink on the hearing dates. As the hearings often lasted until 10 or 11 p.m., by the end of the day he was starving and exhausted. Furthermore, during the trial he was held in a metal cage, which was not furnished with a desk or other facilities enabling him to take notes or use documents. The distance between the cage and the applicant’s lawyers was approximately four to five metres, which significantly obstructed his ability to confer with them. He needed to raise his voice to be heard. On several occasions the applicant requested the court to finish the hearings earlier and complained that he had been left without food or drink all day long. He also requested to be supplied with a desk in order to be able to work with documents during the hearings. However, his requests were taken by the court as vexatious and frivolous.
In winter 2012 the District Court ordered removal of two of the applicant’s lawyers referring to their repeated improper conduct during the hearings.
On 22 February 2012 R.N. was questioned in court. Based on the file, it appears that at some point during that hearing she alleged that her earlier testimony inculpating the defendants had been false and extorted by the investigative authorities by way of ill-treatment. However, on the very same day she also submitted a written declaration that she was afraid of the defendants and wished to be questioned in their absence. The file as it stands at present does not enable to establish fully the exact nature of R.N.’s submissions and other relevant events surrounding R.N.’s questioning on the aforementioned date. It appears, however, that the applicant, who was present in the beginning of the hearing, was subsequently temporarily removed from the courtroom until the end of the hearing with reference to his inappropriate conduct.
On 23 February 2012 R.N. filed a declaration with the District Court, alleging that D.B. and his lawyer had been putting pressure on her with a view to making her retract her incriminating testimonies given during the pre-trial investigation.
On 14 March 2012 R.N. appeared for another hearing and filed a new declaration suggesting that in fact she had been under pressure from the investigator in charge of the case to give false inculpating evidence as well as to submit the declaration about the pressure from D.B. and his lawyer.
On the same day, in the course of the hearing, R.N. felt unwell and said that she was unable to testify. At her request an ambulance was called and she was taken to a hospital.
Also on the same date (14 March 2012) the court decided to send both R.N.’s declarations to the prosecutor’s office for investigation.
On 16 March 2012 R.N. submitted another declaration to the court suggesting, in essence, that she had been under pressure from D.B., his friend and his lawyer to give false exculpating evidence and that her testimony given at the pre-trial stage had been correct.
On 21 March 2012 R.N. gave further testimony in court. As appears from the summary of this testimony made by the Kyiv Regional Court of Appeal (“Court of Appeal”) in its subsequent judgment of 22 April 2013 (see paragraph 36 below), during that questioning she submitted, in particular, that prior to Sh.A.’s murder, D.B. had been collecting extensive data concerning the hours of his habitual presence in the “F.” shopping centre, the building plan and location of Sh.A.’s office, arrangements for his security and various other similar data. R.N. also noted that on the day of the shooting D.B. had left home in the morning together with A.O. and had returned alone, having told her that A.O. had had a car accident. He had also requested her to wash up his clothes and to pack hers.
On 24 May 2012, at the request of the prosecutor, the District Court decided to remove the applicant from the courtroom for improper behaviour until the end of the trial. In its decision, the court listed over ten various occasions when the applicant had earlier been reprimanded for his improper conduct in the courtroom. It noted that this conduct consisted of shouting, interrupting speakers, making obscene gestures, speaking out of turn, disrespectfully addressing the presiding judge (i.e. “Mr Judge B.” instead of “Your Honour”), addressing witnesses with remarks in the kurmandji language, which they had perceived as threatening and distressing, and other similar acts. The court noted that during the previous incidents the applicant had been repeatedly warned that he might be removed from the courtroom until the end of the proceedings. On several occasions he had been removed temporarily, until the end of a particular hearing session. The court also noted that during the present session the applicant had already received four warnings and had made no effort to adjust his behaviour. Finally, the court held that the interests of the applicant’s defence during his absence should be assured by the obligatory presence of his lawyer in the courtroom.
On 1 July 2012 the Kyyevo-Svyatoshynskyy district prosecutor’s office issued a ruling refusing to institute criminal proceedings on account of R.N.’s allegations of pressure by investigative authorities. It is not clear from the file whether any decision was taken in respect of her declaration alleging that she had experienced pressure from D.B. and his entourage.
In August 2012 R.N. addressed two further declarations to the court indicating that her testimonies inculpating the applicant and D.B. in the shooting were false and extorted from her as a result of ill-treatment and illegal pressure. The declarations were written in the territory of the Russian Federation, one in the presence of a lawyer, and the other one in the presence of a notary. R.N. explained in those declarations that she had moved to live in Russia in order to avoid unlawful influence from the investigative authorities and Sh.A.’s family and that she was ready to provide further testimonies, but only in Russian territory. She also stated that in order to extort her first testimony in October 2009, the police authorities had held her in unrecorded detention for several weeks and had ill-treated her (she had been handcuffed to a radiator, threatened and beaten). Subsequently, on 14 March 2012, when she had come to court with the intention to give a truthful testimony, the investigator and his colleagues had met her in the corridor of the court building and had pressured her not to do so. She had been so distressed that she felt unwell and requested an ambulance. She had then been taken to a hospital, where the investigator and his colleagues had visited her and continued to put her under pressure to maintain her previous submissions.
On several occasions the applicant’s lawyer, requested the court to verify the identities of witnesses A.I., M.A. and A.A. and to summon them to testify in court. According to the case-file materials, these witnesses had given incriminating evidence against the applicant to the investigative authorities, having refused to confront him personally. In particular, all of them had submitted that they had been aware of the conflict between Sh.A. and the applicant and the latter’s threats to kill him. In addition, M.A. had also suggested that the applicant had already attempted to send a killer in 2008, however, Sh.A.’s family had discovered the plan and had been able to prevent the crime. In his turn, A.A. had suggested that the applicant had boasted to him in November 2009 that he had “removed” Sh.A. The applicant’s lawyer submitted that the identities of these witnesses were false. He had received notices from the address bureaux that the addresses indicated by A.I. and M.A. did not exist, while the address indicated by A.A. existed, but the person presenting himself as A.A. had not lived there. None of the indicated individuals were registered in the address databases of the respective localities.
On various dates the court rejected the applicant’s lawyers’ requests to summon the above witnesses or verify their identities. During one of the hearings the presiding judge read out the telegrams said to have been received by the court from the above individuals. The addressees indicated in those telegrams that they were unable to come to the hearings due to poor health and/or financial problems and that they supported their initial testimony. The court further noted that the true identities of these persons were concealed because, according to the submissions by the prosecution, they were subject to the witness protection programme.
On 8 November 2012 the District Court found that the applicant had ordered and organised the murder of Sh.A. and his bodyguards, while D.B., accompanied by late A.O., had executed his order. Both defendants were sentenced to life imprisonment.
In determination of the applicant’s guilt, the District Court referred, in particular, to D.B.’s confession statements given during the pre-trial investigation, as well as R.N.’s testimonies incriminating him. It dismissed as unfounded the allegations of their ill-treatment, with the reference to the investigation in the matter by the prosecution authorities.
Furthermore, the trial court relied, in particular, on: testimonies by six of Sh.A.’s relatives who submitted that the applicant had threatened to kill Sh.A. on a number of occasions and that following the latter’s death he had also attempted to convince them to write off part of the shopping centre to him; testimonies by ten of Sh.A.’s friends, associates, employees and former guards, who submitted that Sh.A. and the applicant had had a conflict regarding their joint business; and testimonies by several persons who attested that the applicant and D.B. had been acquainted and that in July 2009 the applicant had been helping D.B. to collect a debt from the latter’s former associates in Moscow. The court also referred to the statements by the aforementioned A.I., A.A., and M.A., whose true identities remained undisclosed. In addition to the witness statements, the court also relied, in particular, on telephone logs indicating that D.B. and the applicant had regularly been in contact and, in particular, on the day of Sh.A.’s murder shortly after the shooting.
The applicant and D.B., represented by the lawyers of their choice, appealed against their conviction. In his appeal, D.B. submitted, in particular, that he had been performing surveillance of A.Sh., Sh.A.’s son, with a view to his possible kidnapping at the request of the applicant in order to urge his father to return a debt. However, there had never been a plan to kill anyone. His personal participation in the shooting had not been proved beyond a reasonable doubt and his confessional statements during the pre-trial investigation had been extorted in the absence of a lawyer and by way of physical ill-treatment and psychological pressure.
The applicant, in his turn, alleged that he had no connection to the incriminated offence. He complained, inter alia , that his conviction had been based to a decisive degree on the testimonies of D.B. and R.N. which had been retracted by them as given under ill-treatment and the testimonies of three fake witnesses – A.I., M.A. and A.A., whom he had never confronted. He alleged that an oral allegation by the prosecution that those witnesses were subject to the witness protection programme had been a lie, since the file contained no documents ordinarily required by the applicable procedure for the imposition of witness protection measures. Moreover, according to the telegrams read out by the District Court, the persons representing themselves as A.I., M.A. and A.A. had refused to appear for trial on the grounds of poor health and financial difficulties, rather than invoking their status as “protected witnesses”. In addition, the applicant also complained about numerous alleged procedural violations of his rights, including owing to the fact that the trial had been held in camera without proper justification and that he had had no possibility to participate in it effectively. More specifically, the applicant complained about the exhausting late-night hearings without having been provided with nutrition and about his eventual removal from the courtroom for nearly six months.
On 22 April 2013 after a hearing during which the applicant and D.B., represented by lawyers, were personally present and gave oral submissions, the Court of Appeal upheld the District Court’s judgment. The Court of Appeal noted, in particular, that the applicant had been correctly removed from the proceedings in view of his repeated misconduct; that the court’s decision to hold the trial in camera at the request of Sh.A.’s family members was not in breach of the applicable law; and that the allegations that R.N.’s and D.B.’s testimonies inculpating the applicant had been extorted under duress had been manifestly ill-founded. The court further found that there had been no breaches of the applicant’s procedural rights susceptible of rendering the whole trial unfair.
The applicant and D.B., represented by lawyers, filed further appeals on points of law, essentially reiterating their previous arguments.
On 13 February 2014 the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Matters having held a hearing during which the applicant and D.B., represented by lawyers, were personally present and gave oral submissions, rejected their appeals on points of law. The court reiterated the findings of the Court of Appeal and noted, in particular, that, insofar as those appeals concerned the impossibility to question certain witnesses in court, there were always good reasons for their absence. In addition, the majority of the absent witnesses had informed the District Court in writing that they maintained their previous testimonies given during the pre-trial stage. In any event, all such testimonies were supported by real and other evidence.
According to the applicant, during both of the appeal hearings, he remained in handcuffs and was held in glass cabins separating him from his lawyers and the rest of the hearing participants. These arrangements made it impossible for him to confer with his lawyers during the hearings. During both hearings he also remained handcuffed. While during the hearing before the Higher Specialised Court his hands were at least handcuffed in front of him, before the Court of Appeal they were handcuffed behind his back, precluding him from any opportunity to work with documents, use or take notes. In response to the complaint of the applicant’s lawyer to the Ministry of Interior about such courtroom arrangements, he obtained a letter (dated 8 January 2014) informing him that according to the relevant regulations, persons convicted to life imprisonment were to be held in handcuffs outside the precincts of their detention facility at all times. It was also noted that in order to confer with a lawyer during a hearing, a detained defendant had to request a guard, who would normally allow him to do so only upon permission by the presiding judge and usually during the breaks. Finally, the letter indicated that there was no law or regulation envisaging the installation of desks in the defendants’ cabins in the courtroom. COMPLAINTS
The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention that his trial was not fair.
He notes, firstly, that judge B. presiding during his trial had not been impartial and that he had acted in the interests of Sh.A.’s family, who had sought the applicant’s conviction with a view to appropriating his business.
The applicant also complains, under the same provision, that some of the valid arguments by defence, which were of essential importance for the case, had been ignored by the courts.
He next argues that decision of the trial court to hold its hearings in camera was unjustified and therefore in breach of his right to a public hearing as stipulated in Article 6 § 1 of the Convention.
The applicant further complains under the same provision that his conviction was mainly based on incriminating statements by D.B. and R.N., which had been obtained under duress, and by the three fake witnesses A.A., M.A. and A.I.
The applicant next complains under Article 6 §§ 1 and 3 (a), (b) and (e) that he had insufficient time and facilities for preparing his defence because some of the case-file materials had not been provided to him at all; some others had been provided belatedly and/or without having been translated into the Russian language, and because neither himself nor his lawyers had sufficient time for studying the materials and preparing defence.
Furthermore, the applicant complains under Article 6 § 3 (c) that he had been excluded from the courtroom for an extended period of time during the trial and the taking of evidence and that on several occasions he had been arbitrarily refused a meeting with one of his lawyers when requested. Additionally, he complains that two of his lawyers were unfairly removed from the proceedings for their alleged misconduct. Finally, he notes that the hearing day arrangements made it impossible for him to participate in the trial effectively, in particular, owing to: the measures of confinement in the courtroom (in a cage and, before the appeal instances, in glass boxes); permanent handcuffing; lack of a desk; and exhausting lengthy hearings coupled with insufficient sleep and complete lack of catering arrangements.
The applicant also complains that Article 6 § 3 (d) was breached because he had never been able to confront witnesses A.I., M.A. and A.A. and because twenty-two of the witnesses whose testimonies were used in his conviction had allegedly not been questioned in court. In addition to that, some defence witnesses had not been summoned by the court for questioning.
Finally, the applicant invokes Article 18 of the Convention suggesting that his prosecution and conviction had pursued ulterior motives. More specifically, Sh.A.’s family, using its corrupt connections, attempted this way to appropriate his share in business.
QUESTIONS TO THE PARTIES
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention? The parties are invited, in particular, to comment on the following matters: (a) Was the exclusion of the public in the present case “strictly necessary”, within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention (see Yam v. the United Kingdom , no. 31295/11, § 54, 16 January 2020, with further case-law references)?
(b) Having regard to the fact that the applicant was excluded from the courtroom during a substantial period of the trial, was that situation compatible with the requirements of Article 6 §§ 1 and 3 (c) and (d) ( Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 175-182, 22 May 2012)? (c) Having regard to the applicant’s complaints concerning the exhausting hearing-day arrangements, his confinement in a metal cage during the first-instance proceedings and in glass cabins during the hearings before the appeal instances, was he afforded adequate facilities for the preparation of his defence and a possibility to participate in the trial effectively in compliance with Article 6 §§ 1 and 3 (b) and (c) (see Moiseyev v. Russia , no. 62936/00, §§ 224-25, 9 October 2008 and Razvozzhayev v. Russia and Ukraine and Udaltsov v. Russia , nos.
75734/12 and 2 others, §§ 248-55, 19 November 2019)? (d) Was the applicant’s inability to examine some witnesses against him, in particular, A.I., M.A. and A.A., compatible with Article 6 § 3 (d) of the Convention, and was the use of the statements given by the aforementioned witnesses in the applicant’s conviction compatible with the fair trial requirements under Article 6 § 1?
INDEX OF ABBREVIATIONS
[3] : A.A., A.I. and M.A. Three prosecution witnesses never confronted by the applicant, whose written statements given to the investigation had been used in substantiation of his conviction. According to the applicant, these persons did not exist. A.O. Acquaintance of D.B. (the applicant’s co-defendant), with whom D.B. had shared a rented flat and who died from gunshot wounds on 2 October 2009. As concluded by the investigation, one of the two perpetrators who took part in the killing of Sh.A. and his bodyguards together with D.B. D.B. The applicant’s co-defendant. As concluded by the investigation, one of the two perpetrators who took part in the killing of Sh.A. and his bodyguards, together with A.O.
R.N. Common-law wife of D.B. Sh.A. Co-owner of the “F.” shopping centre, who was shot to death, together with his bodyguards, on 2 October 2009. [1] The summary of facts contains numerous references to abbreviated names. To facilitate reading, the index of abbreviations is provided at the end of this document. [2] A.O. himself died of fire-arm wounds on 2 October 2009 and was never questioned. [3] In alphabetical order.