HAMID ET NARODNO CHITALISHTE NAZAM HIKMET 1881 c. BULGARIE

Comunicat la 30 octombrie 2020 Publicat la 16 noiembrie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 14415/15 Nurten Remzi HAMID și NARODNO CHITALISHTE NAZAM HIKMET 1881 împotriva Bulgariei introdusă la 10 martie 2015 EXPOSAT DE FĂCUT Nurten Remzi Hamid, născută în 1964 și rezidentă în Shumen), și de o asociație cu scop nelutrativ de drept bulgar (Narodno chitalishte Nazam Hikmet 1881, având sediul în Shumen). Cei doi reclamanți sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Ekimdzhiev și S. Stefanova, avocați care exercită în Plovdiv. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Asociația reclamantă organizează activități socio-culturale în Shumen.

La momentul faptelor, dl Hamid era secretarul asociației. În 2014, Parchetul regional din Shumen a deschis proceduri penale împotriva lui X pentru abuz de încredere, infracțiune comisă de un reprezentant al asociației solicitante. În septembrie 2014, la cererea Parchetului Regional, un judecător al Tribunalului Regional din Shumen a autorizat percheziția spațiilor societății reclamante și ale apartamentului domnului Hamid. Cele două hotărâri au fost redactate în termeni identici, iar partea lor relevantă a fost citită astfel. (...) Există motive suficiente pentru a presupune că se pot regăsi obiecte de importanță deosebită pentru cauza în cauză mai ales ancheta penală nr 88/2014 (...), în acest caz locul și, în conformitate cu art. 161 alineatul (1) și art. 165 alineatul (2) din CPP, trebuie să primească cererea [de la Parchet].

Având în vedere elementele expuse mai sus și în conformitate cu art. 161 alineatul (1) și art. 165 alineatul (2) din CPP, instanța decide să autorizeze percheziția și confiscarea, precum și sechestrarea corespondenței în spațiile situate la următoarea adresă (...) În aceeași zi, între orele 11:15 și 13:40, o echipă de polițiști au percheziționat sediul asociației reclamante din Shumen. Polițiștii au găsit și au confiscat un laptop și mai multe documente legate de activitatea asociației. Între orele 13:55 și 15:15, polițiștii au percheziționat locuința lui M. Hamid în Shumen în prezența soțului său. Ei au introdus mai multe documente legate de activitatea asociației reclamante. La 18 noiembrie 2014, domnul Hamid a solicitat Parchetului să îi restituie documentele confiscate la 11 septembrie 2014 sau să îi permită să le copieze.

Această cerere a fost respinsă la 24 noiembrie 2014. recurenta a contestat refuzul Parchetului în fața Tribunalului Regional din Shumen, care, printr-o decizie din 29 decembrie 2014, și-a respins recursul pentru motivul că perchezițiile și confiscările fuseseră efectuate în conformitate cu legislația internă. La 21 octombrie 2015, Parchetul regional a restituit M. Hamid o parte din documentele confiscate la 11 septembrie 2014 la 26 noiembrie 2015, Parchetul regional din Shumen a renunțat la acuzații pe motiv că dovezile colectate demonstrau o altă infracțiune, și anume fraudarea bunurilor asociative. El a trimis dosarul la Parchetul de District din același oraș pentru o anchetă suplimentară.

Printr-o decizie din 16 noiembrie 2018, Parchetul de District a pus capăt urmăririi penale pentru însușire frauduloasă. Reclamanții nu precizează dacă această decizie a devenit definitivă. Un rezumat al dreptului și jurisprudenței interne relevante privind percheziția spațiilor și responsabilitatea autorităților în caz de percheziție și sechestrare ilegală poate fi găsit în Posevini c. Bulgaria 63638/14, §§ 25-31 și 34-46, 19 ianuarie 2017). Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de perchezițiile și confiscările efectuate în spațiile asociației solicitante și în apartamentul dlui Hamid.

Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng că nu puteau sesiza instanțele interne pentru a contesta legalitatea și necesitatea perchezițiilor și a confiscărilor efectuate la 11 septembrie 2014. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au intentat, în dreptul intern, o acțiune efectivă pentru a remedia încălcările prevăzute în art. 8 din Convenție. Întrebări cu privire la părți A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta domiciliul și corespondența, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție În sensul articolului 8 alineatul (2), a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în cazul de față?

În special, reclamanții au avut acces la o instanță pentru a contesta legalitatea și necesitatea perchezițiilor și a confiscărilor efectuate la 11 septembrie 2014 Recurenții au avut la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, acțiuni interne efective prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a articolului 8 din convenție?

Communiquée le 30 octobre 2020 Publié le 16 novembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 14415/15 Nurten Remzi HAMID et

NARODNO CHITALISHTE NAZAM HIKMET 1881

contre la Bulgarie introduite le 10 mars 2015

EXPOSÉ DES FAITS

La présente requête a été introduite par une ressortissante bulgare (M me Nurten Remzi Hamid, née en 1964 et résidant à Shumen), et par une association à but non-lucratif de droit bulgare (Narodno chitalishte Nazam Hikmet 1881, ayant son siège à Shumen). Les deux requérants sont représentés devant la Cour par M es M. Ekimdzhiev et S. Stefanova, avocats exerçant à Plovdiv. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. L’association requérante organise des activités socio-culturelles à Shumen. À l’époque des faits, M me Hamid était la secrétaire de l’association. En 2014, le parquet régional de Shumen ouvrit des poursuites pénales contre X pour abus de confiance, infraction qui aurait été commise par un responsable de l’association requérante.

L’enquête pénale (n o 88/2014) fut confiée à la direction régionale de la police à Shumen. Dans le cadre de cette enquête, par deux décisions, rendues le 11 septembre 2014 à la demande du parquet régional, un juge du tribunal régional de Shumen autorisa la perquisition des locaux de l’association requérante et de l’appartement de M me Hamid. Les deux décisions étaient rédigées en termes identiques et leur partie pertinente se lisait ainsi : « (...) Il y a des raisons suffisantes pour supposer qu’on peut retrouver des objets ayant de l’importance pour l’affaire en cause – l’enquête pénale n o 88/2014 (...), à cet endroit et il convient, conformément aux articles 161, alinéa 1, et 165, alinéa 2, du CPP, d’accueillir la demande [du parquet].

Au vu des éléments exposés ci-dessus, et conformément aux articles 161, alinéa 1, et 165, alinéa 2, du CPP, le tribunal décide d’autoriser la perquisition et saisie, ainsi que la saisie de correspondance dans les locaux situés à l’adresse suivante (...) ». Le même jour, entre 11 h 15 et 13 h 40, une équipe de policiers perquisitionna les locaux de l’association requérante à Shumen. Les policiers retrouvèrent et saisirent un ordinateur portable et plusieurs documents liés à l’activité de l’association. Entre 13 h 55 et 15 h 15, les policiers perquisitionnèrent le logement de M me Hamid à Shumen en la présence de son mari. Ils saisirent plusieurs documents liés à l’activité de l’association requérante.

Le 18 novembre 2014, M me Hamid demanda au parquet de lui restituer des documents saisis le 11 septembre 2014 ou de lui permettre d’en faire des copies. Cette demande fut rejetée le 24 novembre 2014. La requérante contesta le refus du parquet devant le tribunal régional de Shumen, qui, par une décision du 29 décembre 2014, rejeta son recours au motif que les perquisitions et saisies avaient été effectuées conformément à la législation interne. Le 21 octobre 2015, le parquet régional restitua à M me Hamid une partie des documents saisis le 11 septembre 2014. Le 26 novembre 2015, le parquet régional de Shumen abandonna les poursuites au motif que les preuves recueillies démontraient la commission d’une autre infraction pénale, à savoir l’appropriation frauduleuse de biens associatifs.

Il envoya le dossier au parquet de district de la même ville pour un complément d’enquête. Par une décision du 16 novembre 2018, le parquet de district mit fin aux poursuites pénales pour appropriation frauduleuse. Les requérants ne précisent pas si cette décision est devenue définitive. Le droit et la pratique internes pertinents Un résumé du droit et de la jurisprudence internes pertinents concernant la perquisition des locaux et la responsabilité des autorités en cas de perquisitions et saisies irrégulières peut être trouvé dans Posevini c. Bulgarie (n o 63638/14, §§ 25-31 et 34-46, 19 janvier 2017). GRIEFs Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent des perquisitions et saisies effectuées dans les locaux de l’association requérante et dans l’appartement de M me Hamid.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent qu’ils ne pouvaient pas saisir les tribunaux internes afin de contester la légalité et la nécessité des perquisitions et saisies effectuées le 11 septembre 2014. Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent de ne pas avoir disposé, en droit interne, d’un recours effectif pour remédier aux violations alléguées de l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs domiciles et de leur correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 2. Y a-t-il eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention dans le cas d’espèce ? En particulier, les requérants ont-ils eu accès à un tribunal pour contester la légalité et la nécessité des perquisitions et saisies effectuées le 11 septembre 2014 ? 3. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, des recours internes effectifs au travers desquels ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article 8 de la Convention ?