Bela împotriva României

Comunicată la 6 noiembrie 2020 Publicată la 23 noiembrie 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 69344/14 Mikola BELA împotriva României introdusă la 1 octombrie 2014 Cererea se referă la dreptul la respectarea vieții private și de familie al reclamantului, resortisantul maghiar și titularul unui permis de ședere temporară valabil în România, din cauza interdicției sale de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de cinci ani după ce a fost declarat nedorit, pe motiv că a comis fapte de natură să pună în pericol securitatea națională. Această interdicție a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre definitivă din 15 aprilie 2014. Udeh c. Elveția , n 1220/09, § 38, 16 aprilie 2013) În acest caz, această interferență a fost conformă cu cerințele art. 8 alin. (2) din Convenția (Üner c. Țările de Jos [GC], nr. 46410/99, § 54-60, CEDH 2006 XII și Boutif c. Elveția, nr. 54273/00, § 48, CEDH 2001 IX)?

Reclamantul a beneficiat de garanții procedurale suficiente pentru a contesta decizia declarantului nedorit ( Al-Nashif c. Bulgaria , n 50963/99, §§ 122-124, 20 iunie 2002 și I.R. și G.T. c. Regatul Unit (dec.), n 14876/12 și 63339/12, §§ 59-62, 28 ianuarie 2014) Măsura luată împotriva reclamantului, străin cu reședința periodică pe teritoriul statului pârât, era conformă cu cerințele procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție ( Muhammad și Muhammad c. România [GC], nr. 80982/12, § 129 și 133 157, 15 octombrie 2020)

Communiquée le 6 novembre 2020 Publié le 23 novembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 69344/14 Mikola BELA contre la Roumanie introduite le 1 er octobre 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’atteinte alléguée au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, ressortissant hongrois et titulaire d’un permis de séjour temporaire valide en Roumanie, en raison de son interdiction d’entrée sur le territoire roumain pour une période de cinq ans après avoir été déclaré indésirable, au motif qu’il était soupçonné d’avoir commis des faits de nature à mettre en danger la sécurité nationale. Cette interdiction a été prononcée par la Haute Cour de cassation et de justice par un arrêt définitif du 15 avril 2014.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu, en raison de l’interdiction d’entrée du requérant en Roumanie pour une période de cinq ans après avoir été déclaré indésirable, une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ( Udeh c. Suisse , n o 12020/09, § 38, 16 avril 2013) ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle conforme aux exigences de l’article 8 § 2 de la Convention ( Üner c. Pays-Bas [GC], n o 46410/99, §§ 54-60, CEDH 2006 ‑ XII, et Boultif c. Suisse , n o 54273/00, § 48, CEDH 2001 ‑ IX) ? Le requérant a-t-il bénéficié des garanties procédurales suffisantes pour contester la décision le déclarant indésirable ( Al-Nashif c. Bulgarie , n o 50963/99, §§ 122-124, 20 juin 2002, et I.R.

et G.T. c. Royaume Uni (déc.), n os 14876/12 et 63339/12, §§ 59-62, 28 janvier 2014) ? 3. La mesure prise à l’encontre du requérant, étranger résidant régulièrement sur le territoire de l’État défendeur, était-elle conforme aux exigences procédurales de l’article 1 du Protocole n o 7 à la Convention ( Muhammad et Muhammad c. Roumanie [GC], n o 80982/12, §§ 129 et 133 ‑ 157, 15 octobre 2020) ?