NESHKOV c. BULGARIE

Postat pe 21 iulie 2025 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 28598/21 Svetlomir Nikolov NESHKOV împotriva Bulgariei introdusă la 26 mai 2021, comunicată la 4 iulie 2025 CEA MAI ÎNTÂMPLATĂ, Reclamantul a executat o pedeapsă cu închisoarea la închisoarea Sofia. La 18 februarie 2019, directorul închisorii Sofia i-a impus o pedeapsă disciplinară. : i s-a interzis să participe la activități colective timp de trei luni. Reclamantul a contestat ordonanța directorului închisorii, mai întâi în fața directorului general al instituțiilor penitenciare și apoi în fața instanțelor administrative. În noiembrie 2020, Curtea Supremă și-a declarat acțiunea judiciară inadmisibilă, după ce a considerat că legea penitenciarelor din 2009 permite contestarea unor astfel de sancțiuni disciplinare numai în fața autorităților administrative și nu în fața instanțelor administrative. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul declară că refuzul instanțelor administrative de a lua în considerare acțiunea sa împotriva acestei sancțiuni disciplinare se analiza într-o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță. 1 din convenție, în domeniul său civil, se aplica procedurii de contestare a sancțiunii disciplinare constând în privarea temporară a reclamantului de participarea la activități colective în închisoare În ceea ce privește hotărârea instanțelor administrative care au declarat inadmisibilă recursul formulat de reclamant împotriva acestei sancțiuni disciplinare, au fost ele supuse unei limitări a dreptului său de a avea acces la o instanță? Dacă este cazul, această limitare urmărea un scop legitim și se afla într-un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul vizat ( Nait-Liman c. Elveția [GC], n 51357/07, § 112-116, 15 martie 2018)

Publié le 21 juillet 2025

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

28598/21

Svetlomir Nikolov NESHKOV

contre la Bulgarie

introduite le 26 mai 2021

communiquée le 4 juillet 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant purge une peine d’emprisonnement à la prison de Sofia. Le 18

février 2019, le directeur de la prison de Sofia lui imposa une sanction disciplinaire

: il lui fut interdit de participer à des activités collectives pendant trois mois. Le requérant contesta l’ordonnance du directeur de la prison, d’abord devant le directeur général des établissements pénitentiaires, et puis devant les tribunaux administratifs. Par une décision définitive du 27

novembre 2020, la Cour administrative suprême déclara son recours judiciaire irrecevable, après avoir estimé que la loi pénitentiaire de 2009 permettait la contestation de ce type de sanctions disciplinaires uniquement devant les autorités administratives et non pas devant les tribunaux administratifs. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que le refus des tribunaux administratifs d’examiner son recours contre cette sanction disciplinaire s’analysait en une violation de son droit d’accès à un tribunal.

QUESTIONS AUX PARTIES

L’article

6 §

1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure de contestation de la sanction disciplinaire consistant à priver temporairement le requérant de participation à des activités collectives en prison

? Dans l’affirmative, les décisions des tribunaux administratifs qui déclaraient irrecevable le recours formé par le requérant contre cette sanction disciplinaire, s’analysaient-elles en une limitation de son droit d’accès à un tribunal

? Le cas échéant, cette limitation, poursuivait-elle un but légitime et se trouvait-elle dans un rapport raisonnable de proportionnalité avec le but visé (

Naït-Liman c. Suisse

[GC], n

o

51357/07, §§ 112-116, 15 mars 2018)

?