Prezentată la 20 noiembrie 2020 Publicată la 7 decembrie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 7484/18 Ivan Eduardovich TRUFANOV împotriva Rusiei și o altă cerere (a se vedea lista din anexă) Lista părților reclamante figurează în anexă. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin hotărârea din 2 iulie 2001, Tribunalul Districtual Neklinovskiy din regiunea Rostov i-a recunoscut pe reclamanții vinovați de mai multe infracțiuni, dar i-a exonerat de pedeapsă pe motiv că infracțiunile erau prevăzute. La 2 octombrie 2001, Curtea Regională Rostov a confirmat această hotărâre în apel. Printr-o decizie din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Regional Rostov, hotărând în instanță de revizuire, a anulat hotărârea din 2 iulie 2001 și a anulat hotărârea din 2 octombrie 2001 și a pus capăt urmăririi penale îndreptate împotriva reclamanților. Având în vedere termenul de prescripție pentru infracțiunile impuse reclamanților, prezidiul a considerat că persoanele interesate trebuiau să fie În 2005, instanțele interne au respins cererile de despăgubire depuse de reclamanți (a se vedea, în această privință, Trufanov și alții c. Rusia [comitet], nr 18130/04, 10 ianuarie 2017). Astfel cum s-a menționat anterior, deciziile adoptate în 2005 au fost anulate și cauza a fost prezentată pentru o nouă examinare pe fond. Prin decizia din 18 octombrie 2018, Tribunalul orașului Taganrog a primit parțial acțiunea în despăgubire, în special în ceea ce privește executarea reclamantului pentru cheltuielile de contrabandă, și octoya 340 El a respins restul pretențiilor sale pe motiv că renunțarea la acțiunile penale pentru prescriere nu a dus la achitare și nu a deschis dreptul la reabilitare în sensul legii penale și, prin urmare, la despăgubire în acest sens. La 18 februarie 2018, Curtea Regională de la Rostov a susținut această decizie în apel. Recursurile în casarea reclamantului împotriva acestor decizii au fost respinse la 19 aprilie și 7 iunie 2019 de Curtea Regională de la Rostov și, respectiv, de Curtea Supremă a Federației Ruse ( 1 ianuarie 2002. Prin decizia din 17 august 2017, Curtea Supremă, în calitate de judecător unic, a refuzat să transmită acest recurs pentru examinare pe fond. Decizia se citea după cum urmează în părțile sale relevante în speță. Descrierea actelor pe care instanța le-a recunoscut ca fiind dovedite conține toate informațiile necesare cu privire la locul, timpul și prin intermediul comisiei [acțiunilor menționate], tipul de element moral, precum și alte circumstanțe care permit stabilirea [realitatea] a infracțiunilor, la responsabilitatea [Posohov] și [Trufanov] și la vinovăția lor. Actele [Posohov] și [Trufanov] au fost calificate în mod corespunzător având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei stabilite de instanță. 2 din convenție, reclamanții se plâng că motivarea reținută de Curtea Supremă în decizia sa din 17 august 2017 în ceea ce privește comisia, de către aceștia, a mai multor infracțiuni și a vinovăției lor, a adus atingere respectării prezumției de nevinovăție față de aceștia. 2 din convenție a fost respectată în speță în ceea ce privește conținutul deciziei Curții Supreme din 17 august 2017 în măsura în care reclamanții au fost descriși ca vinovați de mai multe infracțiuni (a se vedea, pentru principiile aplicabile, Allen c. Regatul Unit [GC], n 25424/09, § 105, CEDH 2013 ; compară cu Trufanov și alte c. Rusia [comitet], n 18130/04, 10 ianuarie 2017 și Stirmanov c. Rusia , n 31816/08, 29 ianuarie 2019) ANEXĂ de intrare Data de introducere Numele reclamantului Data nașterii Reprezentare 7484/18 18/01/2018 Ivan Eduardovich TRUFANOV 1961 Taganrog Aleksandr Vladimirovich KIRYANOV 7575/18 17/01/2018 Sergey Vitalyevich POSOKHOV 1966 Taganrog Aleksandr Vladimirovich KIRYANOV
Communiquée le 20 novembre 2020
Publié le 7 décembre 2020
Requête n
o
7484/18
Ivan Eduardovich TRUFANOV contre la Russie
et 1 autre requête
(voir liste en annexe)
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Par un jugement du 2 juillet 2001, le tribunal du district Neklinovskiy de la région de Rostov reconnut les requérants coupables de plusieurs infractions mais les exempta de peine au motif que les infractions étaient prescrites. Le 2
octobre 2001, la cour régionale de Rostov confirma ce jugement en appel.
Par une décision du 31 janvier 2002, le présidium de la cour régionale de Rostov, statuant en instance de révision, annula le jugement du 2
juillet 2001 et l’arrêt du 2 octobre 2001 et mit fin aux poursuites pénales dirigées contre les requérants. Eu égard au dépassement du délai de prescription pour les infractions imputées aux requérants, le présidium estima que les intéressés devaient être «
dégagés de leur responsabilité pénale
» et non pas exemptés de peine.
En 2005, les juridictions internes rejetèrent les demandes d’indemnisation introduites par les requérants (voir, à ce sujet,
Trufanov et
autres c.
Russie
[comité], n
o
18130/04, 10 janvier 2017). À la suite de l’adoption de l’arrêt
Trufanov et autres
précité, les décisions adoptées en 2005 furent annulées et l’affaire fut remise pour un nouvel examen sur le fond.
Par une décision du 18 octobre 2018, le tribunal de la ville de Taganrog accueillit partiellement le recours en indemnisation, notamment, eu égard à l’acquittement du requérant pour les charges de contrebande, et lui octroya 340
000 roubles russes au titre de dommage moral pour la détention provisoire illégale. Il rejeta le restant de ses prétentions au motif que l’abandon des poursuites pénales pour prescription n’équivalait pas à un acquittement et n’ouvrait pas le droit à la «
réhabilitation
» au sens de la loi pénale, et, par conséquent, à l’indemnisation à ce titre.
Le 18 février 2018, la cour régionale de Rostov maintint cette décision en appel. Les pourvois en cassation du requérant contre ces décisions furent rejetés les 19 avril et 7
juin 2019 par la cour régionale de Rostov et la Cour suprême de la Fédération de Russie («
la Cour suprême
») respectivement.
Entretemps, en 2017, les requérants s’étaient pourvus en cassation contre la décision du 31
janvier 2002.
Par une décision du 17 août 2017, la Cour suprême, siégeant en formation de juge unique, refusa de transmettre ce pourvoi pour examen sur le fond. La décision se lisait comme suit en ses parties pertinentes en l’espèce
:
«
La description des actes que le tribunal a reconnus comme étant prouvés contient tous les renseignements nécessaires quant au lieu, au temps et au moyen de la commission [desdits actes], au type de l’élément moral ainsi qu’à d’autres circonstances permettant d’établir [la réalité] des infractions, l’implication de [Posokhov] et de [Trufanov] et leur culpabilité.
Les actes de [Posokhov] et de [Trufanov] ont été correctement qualifiés compte tenu des circonstances factuelles de l’affaire établies par le tribunal.
»
Invoquant l’article 6
§
2 de la Convention, les requérants se plaignent que la motivation retenue par la Cour suprême dans sa décision du 17 août 2017 quant à la commission, par ceux-ci, de plusieurs infractions ainsi qu’à leur culpabilité, a porté atteinte au respect de la présomption d’innocence à leur égard.
La présomption d’innocence garantie par l’article
6 §
2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce eu égard au contenu de la décision de la Cour suprême du 17 août 2017 dans la mesure où les requérants y ont été décrits comme coupables de plusieurs infractions (voir, pour les principes applicables,
Allen c. Royaume-Uni
[GC], n
o
25424/09, §§
92
‑
2013
; comparer avec
Trufanov et autres c.
Russie
[comité], n
o
18130/04, 10 janvier 2017, et
Stirmanov c.
Russie
, n
o
31816/08, 29
janvier 2019)
?
N
o
N
o
de requête
Date d’introduction
Nom du requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représentant
7484/18
18/01/2018
Ivan Eduardovich TRUFANOV
1961
Taganrog
Aleksandr Vladimirovich KIRYANOV
7575/18
17/01/2018
Sergey Vitalyevich POSOKHOV
1966
Taganrog
Aleksandr Vladimirovich KIRYANOV