Comunicată la 20 noiembrie 2020 Publicată la 7 decembrie 2020 SECȚIUNEA a treia Cerere nr 10690/18 Vasily Anatolyevich POPOV împotriva Rusiei introdusă la 23 februarie 2018 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Vasily Anatolyevich Popov, este un resortisant rus născut în 1964 și rezident în Joensuu. Este reprezentat în fața Curții de către domnul K.A. Moskalenko, avocat și domnul M. O. Druzhkova, consilier juridic, exercitând la Moscova. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2014, s-a deschis o anchetă penală în temeiul articolului 159 din Codul Penal (CP) privind scăderea unei clădiri și a unui teren aparținând orașului Petrozavodsk în beneficiul unor terți. În special, autoritățile de urmărire penală au considerat că bunurile au fost vândute la un preț inferior prețului pieței, ceea ce ar fi cauzat un prejudiciu important municipalității. Inițial, două persoane, [Kr.] (soția reclamantului) și [Ko.], au fost urmărite în cadrul acestei cauze. Ulterior, o altă persoană, [Za.], precum și reclamantul au devenit, de asemenea, suspecți. Printr-un act de punere sub acuzare din 15 mai 2015, autoritățile de urmărire penală l-au acuzat pe reclamantul de înșelătorie pe scară largă săvârșită în bandă organizată (art. 159 4 din CP). Potrivit actului menționat, reclamantul a jucat rolul de organizator în comisia pentru actele de înșelătorie în cauză. La 19 mai 2015, reclamantul a fost inclus pe lista persoanelor căutate și, la 20 mai 2015, a fost emis un mandat internațional de arestare împotriva sa. Din elementele dosarului reiese că reclamantul a călătorit în Finlanda, unde a obținut statutul de refugiat. La 13 iulie 2015, autoritățile de anchetă au decis să dizolve acuzațiile formulate împotriva reclamantului în cauza penală principală pe motiv că a reieșit din anchetă și că a fost posibil să se continue [Ko.], [Za.] și [Kr.] separat. Prin hotărârea din 25 august 2017, Tribunalul orașului Petrozavodsk a declarat [Ko.], [Za.] și [Kr.] vinovați de înșelătorie pe scară largă săvârșită în bandă organizată. Motivația acestei hotărâri s-a împărțit în mai multe părți la data la care acuzațiile reținute împotriva [Ko.], [Za.] și [Kr.] de acuzația (ii) la data la care au fost pronunțate declarațiile inculpaților cu privire la aceste acuzații (iii) o descriere a probelor aflate în întreținere și cu descărcare de gestiune care au fost examinate în mod corespunzător (iv) analiza și aprecierea probelor care au fost luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procesului de luare a deciziilor, împreună cu aprecierea vinovăției acuzaților, aprecierea juridică a infracțiunilor comise de aceștia și decizia privind pedepsele impuse. În partea (i), precum și în anumite pasaje din partea (iv) a hotărârii din 25 august 2017 numele reclamantului a fost înlocuit cu o mențiune referitoare la persoana acuzată într-o cauză disociată În părțile (ii) și (iii) și în mai multe pasaje din partea (iv) a hotărârii în cauză, numele reclamantului a fost citat în întregime, în special în analiza probelor reținute de instanță pentru a stabili vinovăția persoanelor acuzate, de exemplu [pagina 136] După încheierea contractului de închiriere cu participarea directă a [Popov], [...] [Za.] a acționat în scopul de a eluda proprietatea municipală în beneficiul lui Popov și al [Kr.] la un preț substanțial diferit de prețul de piață al bunurilor [în cauză] prin încheierea de către [Ko.], care acționează prin intermediul unei întreprinderi controlate de fapt prin [Popov], a contractului de închiriere care era de fapt [un contract] (Popov), [Ko.], [Za.] și [Kr.] au acționat în comun și în mod coordonat și au urmărit în mod direct la persoana comună a dobândirii, prin înșelăciune și abuz de încredere, a unui titlu pentru un bun. (...) [pagina 138-139] [...] [Za.], care caută să atingă rezultatul dorit, vânzarea [clădirii] a persistat în activitățile sale, ceea ce demonstrează existența unei intenții comune a [Popov] și a [Za.] de a comite o faptă care constă în dobândirea unui bun prin înșelăciune și abuz de încredere (...) [pagina 139] Având în vedere circumstanțele [astfel] stabilite care demonstrează că [Za.] și [Popov] au acționat în comun și în mod coordonat prin continuarea intenției lor de a evita [clădirea] (...) [pagina 140] Toate dovezile care au fost examinate în mod direct permit instanței să concluzioneze că (...), prin urmărirea în justiție a persoanei infracționale comune a [Popov] și a inculpaților, [Ko.] a prezentat cererea de participare la procedura de ofertare (...) [pagina 142] Având în vedere circumstanțele [astfel] stabilite, precum și faptul că Popov nu a avut o legătură juridică cu întreprinderile (...) și nu a avut nici o putere de a gestiona finanțele lor, tribunalul a constatat că [Ko.] pentru a realiza intențiile criminale comune ale [Popov], [Kr.] și [Za.] astfel cum au fost descrise [în actul de acuză], au găsit confirmarea în cursul ședinței judiciare (...) [pagina 144] Urmăresc intenția criminală comună a [Popov] și a altor inculpați, [Kr.], în conformitate cu rolul atribuit, a luat parte la contractul de achiziție publică de vânzare a clădirii [...] La 27 septembrie 2017, reclamantul, acționând prin intermediul unui avocat, a solicitat instanței din orașul Petrozavodsk să îi emită o copie a hotărârii din 25 august 2017 și să stabilească un termen pentru introducerea unui apel împotriva hotărârii respective. Prin scrisoarea din 3 octombrie 2017, Tribunalul orașului Petrozavodsk a refuzat să elibereze reclamantului o copie a hotărârii în cauză și a indicat, în același timp, că, în sensul articolului 389.1 din Codul de procedură penală (CPP), acesta nu făcea parte din persoanele cu drept de apel. La 5 decembrie 2017, Curtea Supremă a Republicii Karelia a respins apelurile prezentate de procuror și de [Ko.], [Za.] și [Kr.] împotriva hotărârii din 25 august 2017. La 13 februarie 2018, reclamantul a prezentat la grefa Tribunalului orașului Petrozavodsk un memoriu de apel în care se plângea, printre altele, că motivarea hotărârii din 25 august 2017 aducea atingere principiului prezumției de nevinovăție față de acesta. Printr-o scrisoare din 14 februarie 2018, memoriul său i-a revenit în aceleași motive ca și cele invocate în scrisoarea din 3 octombrie 2017. Dreptul intern relevant, în conformitate cu art. 159 1 din CP, escrocheria este În alin. (4) din același articol se prevede pedepse mai grele pentru escrocheriile comise pe scară largă sau în bandă organizată. În conformitate cu art. 389.1 din CPP, dreptul de a sesiza instanța de judecată aparține condamnatului, în mod legal, apărătorilor și reprezentanților lor legali, părții publice sau procurorului general superior, părții vătămate, pârâtului privat, reprezentanților lor legali și apărătorilor acestora, precum și altor persoane, în măsura în care hotărârea care face obiectul cererii se referă ( затрагивает) drepturile și interesele lor legitime. GRIEFS Invocând art. 6 2 din convenție, reclamantul se plânge că motivarea reținută de Tribunalul orașului Petrozavodsk în hotărârea sa din 25 august 2017 cu privire la comisia, împreună cu ceilalți inculpați, de la fața de șantaj pe scară largă în bandă organizată, se referă la o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție față de aceasta. Invocând art. 13 din convenție, reclamantul se plânge că nu a dispus de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de o încălcare a prezumției de nevinovăție față de aceasta, în special având în vedere refuzul instanțelor naționale de a-și examina apelurile împotriva hotărârii din 25 august 2017. a încălcat prezumția de nevinovăție față de reclamant în pofida articolului 2 din convenție, având în vedere conținutul hotărârii Tribunalului orașului Petrozavodsk din 25 august 2017 (comparați cu Karaman c. Germania, nr. 17103/10, § 71, 27 februarie 2014 și Navalny și Ofitserov c. Rusia, nr. 46632/13 și 28671/14, § 106, 23 februarie 2016) Având în vedere refuzul instanțelor interne de a se pronunța împotriva hotărârii Tribunalului din orașul Petrozavodsk din 25 august 2017, a avut la dispoziția sa, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să își exprime necunoașterea articolului 6 alineatul (2) din convenție?
Communiquée le 20 novembre 2020
Publié le 7 décembre 2020
Requête n
o
10690/18
Vasiliy Anatolyevich POPOV
contre la Russie
introduite le 23 février 2018
Le requérant, M. Vasiliy Anatolyevich Popov, est un ressortissant russe né en 1964 et résidant à Joensuu. Il est représenté devant la Cour par M
e
K.A. Moskalenko, avocate, et M
me
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 2014, une enquête pénale fut ouverte sur le fondement de l’article 159 du code pénal (CP) concernant la soustraction d’un bâtiment et d’un terrain appartenant à la ville de Pétrozavodsk au profit de tiers. Notamment, les autorités de poursuites estimèrent que les biens avaient été vendus pour un prix inférieur au prix du marché ce qui aurait causé un préjudice important à la municipalité. Initialement, deux personnes, [Kr.] (l’épouse du requérant) et [Ko.], furent poursuivies dans le cadre de cette affaire. Ultérieurement, une autre personne, [Za.], ainsi que le requérant devinrent également des suspects.
Par un acte d’accusation du 15 mai 2015, les autorités de poursuites inculpèrent le requérant d’escroquerie à grande échelle commise en bande organisée (article 159
§
4 du CP). Selon ledit acte, le requérant joua le rôle d’organisateur dans la commission des actes d’escroquerie en question.
Le 19 mai 2015, le requérant fut inscrit sur la liste des personnes recherchées et, le 20 mai 2015, un mandat d’arrêt international fut émis à son encontre.
Il ressort des éléments du dossier que le requérant se rendit en Finlande où il obtint le statut de réfugié.
Le 13 juillet 2015, les autorités d’enquête décidèrent de disjoindre les charges dirigées contre le requérant de l’affaire pénale principale au motif que l’intéressé s’était échappé à l’enquête et qu’il était possible de poursuivre [Ko.], [Za.] et [Kr.] séparément.
Par un jugement du 25 août 2017, le tribunal de la ville de Pétrozavodsk déclara [Ko.], [Za.] et [Kr.] coupables d’escroquerie à grande échelle commise en bande organisée. La motivation dudit jugement se subdivisa en plusieurs parties
:
i)
l’exposé des charges retenues contre [Ko.], [Za.] et [Kr.] par l’accusation
;
ii)
l’exposé des déclarations des accusés concernant lesdites charges
;
iii)
la description des preuves à charge et à décharge examinées à l’audience
;
iv)
l’analyse et l’appréciation des preuves examinées à l’audience combinée avec l’appréciation de la culpabilité des accusés, l’appréciation juridique des infractions commises par eux et la décision quant aux peines imposées.
Dans la partie i) ainsi que dans certains passages de la partie iv) du jugement du 25 août 2017 le nom du requérant fut remplacé par une mention «
la personne poursuivie dans une affaire disjointe
» (
лицо, в отношении которого материалы дела выделены в отдельноe производство
).
Dans les parties ii) et iii) ainsi que dans plusieurs passages de la partie iv) du jugement en question, le nom du requérant fut cité en complet, notamment dans l’analyse des preuves retenues par le tribunal pour établir la culpabilité des accusés, par exemple
:
[page 136]
«
Après la conclusion du bail avec la participation directe de [Popov], (...), [Za.] a agi dans le but de soustraire la propriété municipale au profit de Popov et de [Kr.] pour un prix substantiellement différent du prix de marché des biens [en question] moyennant la conclusion par [Ko.], qui agissant via une entreprise contrôlée de fait par [Popov], du bail – qui était en réalité [un contrat] simulé – du [bâtiment].
»
«
L’analyse des preuves examinées à l’audience permet au tribunal de conclure qu’afin d’atteindre le but criminel susmentionné, [Popov], [Ko.], [Za.] et [Kr.] ont agi en commun et de manière coordonnée et ont poursuivi l’intention commune d’acquérir, par tromperie et abus de confiance, un titre pour un bien d’autrui (...)
»
[pages 138-139]
«
(...) [Za.], cherchant à atteindre le résultat voulu – la vente du [bâtiment] – a persisté dans ses agissements ce qui démontre l’existence d’une intention commune de [Popov] et de [Za.] de commettre l’infraction consistant à acquérir un bien d’autrui par tromperie et abus de confiance (...)
»
[page 139]
«
Eu égard aux circonstances [ainsi] établies qui démontrent que [Za.] et [Popov] ont agi en commun et d’une manière coordonnée en poursuivant leur intention de soustraire le [bâtiment] (...)
»
[page 140]
«
L’ensemble des preuves examinées à l’audience permet au tribunal de conclure que (...), en poursuivant l’intention criminelle commune de [Popov] et des accusés, [Ko.] a soumis la demande de participation à l’appel d’offre (...)
»
[page 142]
«
Eu égard aux circonstances [ainsi] établies, ainsi qu’au fait que Popov n’avait pas de lien juridique avec les entreprises (...) et n’avait pas de pouvoir de gérer leurs finances, le tribunal trouve que les agissements de [Ko.] visant à réaliser l’intention criminelle commune de [Popov], [Kr.] et [Za.] tels que décrits [dans l’acte d’accusation], ont trouvé confirmation au cours de l’audience judicaire (...)
»
[page 144]
«
Poursuivant l’intention criminelle commune de [Popov] et des autres accusés, [Kr.], conformément au rôle attribué, a pris part au marché public portant conclusion du contrat de vente [du bâtiment] (...)
»
Le 27 septembre 2017, le requérant, agissant par le biais d’un avocat, demanda au tribunal de la ville de Pétrozavodsk de lui délivrer une copie du jugement du 25 août 2017 et de fixer un délai pour l’introduction d’un appel contre ledit jugement.
Par une lettre du 3 octobre 2017, le tribunal de la ville de Pétrozavodsk refusa de délivrer au requérant une copie du jugement en question et indiqua en même temps qu’au sens de l’article 389.1 du code de procédure pénale (CPP), il ne faisait pas partie des personnes disposant d’un droit d’appel.
Le 5 décembre 2017, la cour suprême de la république de Karélie rejeta les appels introduits par le procureur et par [Ko.], [Za.] et [Kr.] contre le jugement du 25 août 2017.
Le 13 février 2018, le requérant déposa, auprès du greffe du tribunal de la ville de Pétrozavodsk, un mémoire d’appel dans lequel il se plaignait, entre autres, que la motivation du jugement du 25 août 2017 portait atteinte au principe de la présomption d’innocence à son égard.
Par une lettre du 14 février 2018, son mémoire lui fut retourné aux mêmes motifs que ceux invoquées dans la lettre du 3 octobre 2017.
Le droit interne pertinent
Selon l’article 159
§
1 du CP, l’escroquerie est la «
soustraction d’un bien d’autrui ou l’acquisition d’un titre pour un bien d’autrui commise par tromperie ou par abus de confiance
». Le paragraphe 4 du même article prévoit des peines plus lourdes pour l’escroquerie commise à grande échelle ou en bande organisée.
Selon l’article 389.1 du CPP, le droit de saisir l’instance d’appel appartient au condamné, à l’acquitté, à leurs défenseurs et représentants légaux, à la partie publique ou au procureur hiérarchiquement supérieur, à la partie lésée, à l’accusateur privé, à leurs représentants légaux et défenseurs ainsi qu’à d’autres personnes dans la mesure où la décision judiciaire faisant l’objet de l’appel concerne (
затрагивает
) leurs droits et intérêts légitimes.
Invoquant l’article 6
§
2 de la Convention, le requérant se plaint que la motivation retenue par le tribunal de la ville de Pétrozavodsk dans son jugement du 25 août 2017 quant à la commission, par lui, conjointement avec les autres accusés, de l’infraction d’escroquerie à grande échelle en bande organisée, s’analyse en une violation du principe de la présomption d’innocence à son égard.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir disposé d’un recours effectif pour se plaindre d’une violation alléguée de la présomption d’innocence à son égard, notamment, eu égard au refus des juridictions nationales d’examiner ses appels contre le jugement du 25
août 2017.
1.
Y a
‑
t
‑
il eu violation de la présomption d’innocence à l’égard du requérant en dépit de l’article
6
§
2 de la Convention eu égard au contenu du jugement du tribunal de la ville de Pétrozavodsk de 25 août 2017 (comparer avec
Karaman c. Allemagne
, n
o
17103/10, §§
63
‑
71, 27 février 2014, et
Navalnyy et Ofitserov
c. Russie
, n
os
46632/13 et 28671/14, §
106, 23 février 2016)
?
2.
Eu égard au refus des juridictions internes d’examiner l’appel du requérant contre le jugement du tribunal de la ville de Pétrozavodsk du 25
août 2017, l’intéressé avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6
§
2 de la Convention
?