SPĂTARU c. ROUMANIE

Comunicat la 30 noiembrie 2020 Publicată la 21 decembrie 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 57834/19 Mugrel-Constantin SPECTARU împotriva României, introdusă la 24 octombrie 2019. Cererea are ca obiect decesul fiului recurentului care a avut loc, conform afirmațiilor sale, din cauza îngrijirii deficitare în timpul sarcinii mamei și în timpul uimării și a eficienței investigației privind responsabilitatea medicului obstetrician. Copilul s-a născut la 21 februarie 2009 într-un spital privat din Suceava. În august 2009, reclamantul a depus o plângere penală pentru vătămare corporală gravă. După decesul minorului, la 25 decembrie 2011, obiectul acestei proceduri a fost modificat în omucidere involuntară.

printr-o decizie din 11 octombrie 2016, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava a infirmat hotărârea Parchetului de a închide cazul și a retrimis-o pentru o anchetă suplimentară. Printr-o decizie din 25 martie 2019, aceeași instanță a confirmat o a doua decizie de clasificare, în special pe baza avizului Comisiei Superioare Criminalistice, Tribunalul a constatat că nu a existat nicio legătură cauzală între preluarea sarcinii și a laminării și decesul copilului. Din dosar nu reiese dacă reclamantul este constituit ca parte civilă în procedura penală sau dacă a introdus o acțiune în răspundere civilă delictală separată. Invocând art. 2 din convenție În special, reclamantul a declarat că ancheta penală nu a clarificat contradicțiile dintre diferitele relații medico-legale realizate în speță în ceea ce privește existența unei legături între îngrijirea sarcinii și a lacului și diferitele părți ale copilului, care au dus la decesul acestuia.

Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum sunt prevăzute la art. 35 alineatul (1) din convenție În special, sistemul juridic național a pus la dispoziția reclamantului o cale de atac civilă care, independent de procedurile penale și/sau disciplinare, ar fi putut oferi despăgubiri adecvate pentru prejudiciul suferit ca urmare a pretinsei abateri medicale ( Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, § 51, CEDH 2002 I și Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], nr. 56080/13, § 215 și 235, 19 decembrie 2017) Guvernul este invitat să furnizeze copii ale hotărârilor judecătorești relevante. Reclamantul este invitat să clarifice dacă există o parte civilă în cadrul procedurii penale.

A fost încălcat dreptul la viață al copilului reclamantului protejat prin art. 2 din convenție (Lops de Soura Fernandes, citată anterior, 190 196 și § 203) În special, ținând cont de obligațiile pozitive care decurg din art. 2 din Convenție, a existat în România la momentul respectiv un cadru de reglementare efectiv care obliga instituțiile spitalicești să adopte măsurile corespunzătoare, în special o abordare în situații precum cea în speță, pentru a proteja viața pacienților Având în vedere obligațiile procedurale care decurg din art. 2 din Convenție, investigația penală desfășurată în acest caz a fost efectivă în sensul acestei dispoziții? • Instanțele naționale au examinat în mod satisfăcător argumentul principal al reclamantului, care presupunea că există o contradicție între diferitele rapoarte medico-legale din speță (a se vedea, în acest sens, Eugenia Lazecc.

România, nr 32146/05, § 78 și 81-85, 16 februarie 2010)

Communiquée le 30 novembre 2020 Publiée le 21 décembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 57834/19 Mugurel-Constantin SPĂTARU contre la Roumanie introduite le 24 October 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête a comme objet le décès du fils du requérant survenu, selon ses dires, en raison de la prise en charge déficitaire pendant la grossesse de la mère et lors de l’accouchement et l’effectivité de l’enquête relative à la responsabilité du médecin obstétricien. L’enfant était né le 21 février 2009 dans un hôpital privé à Suceava. Le requérant a formé en août 2009 une plainte pénale pour dommage corporel grave. Après le décès du mineur, le 25 décembre 2011, l’objet de cette procédure a été modifié en homicide involontaire. Par une décision du 11 octobre 2016, le tribunal de première instance de Suceava a infirmé la décision du parquet de classer l’affaire et a renvoyé celle-ci pour un supplément d’enquête.

Par une décision di 25 mars 2019, le même tribunal a confirmé une seconde décision de classement. Se fondant notamment sur l’avis de la Commission supérieure médico-légale, le tribunal a constaté qu’il n’y avait pas eu de lien de causalité entre la prise en charge de la grossesse et de l’accouchement et le décès de l’enfant. Il ne ressort pas du dossier si le requérant s’est constitué partie civile dans la procédure pénale ni s’il a introduit une action en responsabilité civile délictuelle séparée. Invoquant l’article 2 de la Convention , le requérant dénonce l’ineffectivité de l’enquête pénale. Il se plaint notamment que l’enquête n’a pas clarifié les contradictions entre les divers rapports médico-légaux réalisés en l’espèce quant à l’existence d’un lien entre la prise en charge de la grossesse et de l’accouchement et les diverses pathologies de l’enfant, qui ont conduit à son décès.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes tel qu’exigé par l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le système juridique national mettait-il à la disposition du requérant un recours civil qui, indépendamment de l’issue des procédures pénale et/ou disciplinaire, aurait pu permettre d’obtenir une réparation adéquate pour le dommage subi à la suite de la faute médicale alléguée ( Calvelli et Ciglio c. Italie [GC], n o 32967/96, § 51, CEDH 2002 ‑ I, et Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, §§ 215 et 235, 19 décembre 2017) ? Le Gouvernement est invité à fournir les copies des décisions judiciaires pertinentes. Le requérant est invité à clarifier s’il s’est constitué partie civile dans le cadre de la procédure pénale.

2. Y a-t-il eu atteinte au droit à la vie de l’enfant du requérant protégé par l’article 2 de la Convention ( Lopes de Sousa Fernandes , précité, §§ 190 ‑ 196 et § 203) ? En particulier, 3. Compte tenu des obligations positives découlant de l’article 2 de la Convention, y avait-il en Roumanie à l’époque des faits un cadre réglementaire effectif obligeant les établissements hospitaliers à adopter les mesures appropriées, notamment une prise en charge dans des situations telle que celle en l’espèce, pour protéger la vie des patients ? 4. Compte tenu des obligations procédurales découlant de l’article 2 de la Convention, l’enquête pénale menée en l’espèce a-t-elle été effective au sens de cette disposition ? L’enquête a-t-elle clarifié les causes du décès de l’enfant ? Les juridictions nationales ont-elles examiné de manière satisfaisante l’argument principal du requérant qui consistait à dire qu’il y avait contradiction entre les divers rapports médico-légaux réalisés en l’espèce (voir, en ce sens, Eugenia Lazăr c. Roumanie , n o 32146/05, §§ 78 et 81-85, 16 février 2010) ?