CAMPANELLI v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CAMPANELLI v. RUSSIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 1 decembrie 2020 Publicat la 21 decembrie 2020 THIRD SECTION Cererea nr. 35474/20 Stefano ČAMPANELLI împotriva Rusiei depusă la 14 iunie 2020 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Stefano Čampanelli, este un național italian, născut în 1969 și locuiește în San Teodoro, Italia. El este reprezentat în fața Curții de către dl Y.A. Tarasov, avocat practicant la St Petersburg. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului Reclamantul a trăit într-o relație extraconsiliară cu un cetățean belorus, dna M.L., în Italia. La 25 septembrie 2014 M.L. a dat naștere fiului lor, D. Acesta din urmă este un cetățean al Italiei și Belarusului. La 23 martie 2016, Curtea Nuoro a stabilit custodia comună a reclamantului și a M.L. asupra copilului, a stabilit calendarul pentru contactul reclamantului cu copilul și a obligat reclamantul să plătească întreținerea copilului. La 8 iulie 2016 Curtea de Apel a modificat hotărârea de mai sus, după revizuirea programului de contact între reclamant și fiul său, și a sporit suma de întreținere a copilului care urmează să fie plătită de reclamant. La 9 februarie 2018 M.L. a informat poliția italiană că ea și D. au părăsit Italia și că ea nu a avut nici o intenție de a reveni în Italia. La 9 martie 2018, reclamantul a primit o scrisoare de la M.L., postată de la Rusia la 5 februarie 2018, în care ea l-a informat că de atunci va reședi la St. Petersburg. La 30 mai 2018 M.L. a fost acordat un permis de ședere în Rusia valabil până la 30 mai 2023. Procedura în Rusia După ce a eșuat încercările de a stabili orice contact cu fiul său, la 27 Iulie 2018, reclamantul a depus o cerere la Curtea de district Dzerzhinskiy din San Petersburg („Curtea de district”), cerând returnarea fiului său în Italia pe baza Convenției de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”). Ca măsură de securitate, el solicită Curții de District că, în așteptarea procedurii, M.L. să fie interzisă de a schimba locul de reședință al D. în Federația Rusă și de a-l lua în afara Federației Ruse ( împiedicarea M.L. de a schimba locul de reședință al copilului în Rusia și de a lua copilul în afara limitelor Federației Ruse în așteptarea procedurii. În aceeași zi decizia în cauză a fost transferată la Serviciul de Garda de Frontieră și la Departamentul Principal al Ministerului Internului Federației Ruse. În ciuda deciziei intermediare de mai sus, la o dată neespecificată mai târziu în august 2018 M.L. și copilul au părăsit Rusia pentru Belarus. La 4 octombrie 2018, reclamantul a solicitat Curții de District să stabilească acordul de contact între el și fiul său în așteptarea procedurii Convenției de la Haga. La 26 octombrie 2018, Curtea de District a acordat reclamantului cererea și a stabilit un calendar provizoriu pentru contactul său cu copilul în așteptarea procedurii. În aceeași zi, Curtea de District a respins cererea M.L. de a transfera procedura în cazul în Belarus. M.L. contestat împotriva acestei decizii, dar recursul său a fost remis fără a fi examinat pentru nerespectarea termenului legal pentru depunerea acesteia. La cererea reclamantului, la 16 noiembrie 2018, procedurile de aplicare a aplicării au fost instituite în decizia interimar de contact din 26 octombrie 2018. În timpul acțiunilor de executare din 24 noiembrie 2018 la locul reședinței M.L. și a copilului din San Petersburg, proprietarul apartamentului a explicat că nu a văzut M.L. din august 2018. La 14 februarie 2019, Curtea de District a acordat cererea reclamantului și a ordonat ca copilul să fie returnat la locul reședinței sale obișnuite în Italia. În urma apelului M.L. și a procurorului, la 6 iunie 2019 Curtea Orașului Sf. Petersburg („Curtea Orașului”) a anulat hotărârea de 14 Februarie 2019, prin recurs și respingerea cererii de returnare a copilului în Italia. Tribunalul a considerat că Italia nu a fost statul de reședință obișnuită și că retragerea D. din Italia nu a fost ilegală în sensul articolului 3 din Convenția de la Haga. Aceste concluzii au fost atinse pe baza următoarelor considerații: (i) M.L. și D. erau cetățeni ai Belarusului; (ii) locuiau permanent în Belarus, unde aveau loc de reședință înregistrat; (iii) D. avea trei ani și jumătate când a fost îndepărtat din Italia, vârsta când copilul avea atât nevoia psihologică, cât și fiziologică pentru mama sa; (iv) M.L. nu a avut nici o intenție de a reveni în Italia; procedurile penale au fost în așteptare împotriva ei în Italia în legătură cu îndepărtarea lui D.; (v) D. nu are cunoștința necesară a limbii italiene și a ajuns la un nivel semnificativ de integrare în mediul social și familial în Rusia și, ulterior, în Belarus. Tribunalul municipal se bazează, în plus, pe Principiul 6 din Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Copilului din 1959, cu condiția ca un copil de ani de mântuire să nu fie, cu excepția unor circumstanțe excepționale, separat de mama sa, precum și de raportul autorității de îngrijire a copilului, menționând că separarea D. de mama lui ar provoca traumă psihologică și ar afecta bunăstarea și dezvoltarea psihologică. Având în vedere aceste factori, Curtea Orașului a concluzionat că circumstanțele prezentei cauze au căzut în excepții la returnarea imediată în temeiul articolului (b) și al articolului 20 din Convenția de la Haga și că, prin urmare, nu au existat motive pentru acordarea cererii reclamantului de întoarcere a D. în Italia. Curtea de Oraș a luat în considerare, de asemenea, că M.L. a avut un alt fiu, frate vitreg al lui D., și că separarea de la aceasta din urmă ar fi, de asemenea, împotriva intereselor lui D... A continuat să remarce că un an și patru luni au trecut de la îndepărtarea D. din Italia în februarie 2018, că D. nu a avut de mult timp Comunicarea de termen cu reclamantul de atunci și faptul că legăturile familiale dintre ele au fost, prin urmare, rupte. Tribunalul a considerat că circumstanțele îndepărtării copilului din Italia nu au încălcat drepturile de custodie ale reclamantului și că el a fost liber să își folosească drepturile parentale la locul reședinței copilului în Belarus. Curtea de Oraș a remarcat, de asemenea, îngrijorările M.L. în ceea ce privește întoarcerea D. în Italia, având în vedere relațiile sale amare cu el, precum și procedurile penale inițiate la cererea ei și în așteptare împotriva reclamantului din Belarus din martie 2019 cu privire la suspiciunile de acțiuni violente de natură sexuală în raport cu copilul. Curtea Orașului a remarcat, de asemenea, că M.L., un cetățean din Belarus, a fost liber să aleg să rezidă acolo. Curtea Orașului a continuat să spună că „mamă și copilărie” a fost distins într-un concept juridic independent separat de către Constituția Rusă și că orice încercare de a perturba legătura dintre mamă și copilărie a contrazis Constituția Rusă. Prioritatea maternității și copilăriei împotriva tuturor celorlalte forme juridice ale organizației de viață familială, prevăzute la art. 38 § 1 din Constituția Rusă, a fost unul dintre principiile fundamentale ale Federației Ruse, implicând fără echivoc imposibilitatea de a perturba relațiile dintre mamă și copil, cu excepția cazului în care contrazice interesele copilului. La 10 septembrie 2019, un judecător al Tribunalului a refuzat să se adreseze recursului de casare al reclamantului la Presidium al instanței respective pentru examinare, având în vedere că nu au constatat încălcări semnificative ale dreptului material sau procedural care au influențat rezultatul procedurii. Un al doilea recurs de casă de către reclamant a fost respins la 29 octombrie 2019 de către un judecător al Curții Supreme a Federației Ruse. Procedințe în Belarus La 4 februarie 2020 Curtea de District Tsentralniy din Gomel a respins cererea M.L. de a priva reclamantul de drepturi parentale în ceea ce privește fiul său și a stabilit un aranjament de contact între solicitant și copil. La 29 mai 2020, departamentul local de afaceri interne a informat reclamantul că M.L. nu locuia la locul înregistrării ei în Belarus. Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”) a intrat în vigoare între Rusia și Italia la 1 iulie 2016. art. 3 „Îndepărtarea sau păstrarea unui copil trebuie considerată injustificată în cazul în care – este încălcarea drepturilor de custodie atribuite unei persoane, unei instituții sau a oricărui alt organism, fie în comun, fie în sine, în temeiul legii statului în care copilul a fost rezidentul obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere; și în momentul îndepărtării sau reținerii respectivelor drepturi au fost exercitate, fie în comun, fie în monoterapie, sau ar fi fost exercitate astfel, dar pentru îndepărtare sau retențiere. Drepturile de custodie menționate la punctul a) de mai sus pot apărea, în special, prin aplicarea legii sau din cauza unei decizii judiciare sau administrative, sau din cauza unui acord care are efect juridic în temeiul legii statului respectiv.” art. 12 „În cazul în care un copil a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect în conformitate cu art. 3 și, la data începerii procedurii în fața autorității judiciare sau administrative ale statului contractant în care este copilul, s-a încheiat o perioadă de mai puțin de un an de la data îndepărtării sau reținerii în mod incorect, autoritatea în cauză ordonă returnarea copilului imediat.” art. 13 „În afara dispozițiilor articolului anterior, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este obligată să ordone returnarea copilului în cazul în care persoana, instituția sau alt organism care se opune returnării sale stabilește că – persoana, instituția sau alt organism care are grijă de persoana copilului nu exercita de fapt drepturile de custodie la momentul îndepărtării sau reținerii sau a fost consimțită sau ulterior achiziționată în îndepărtarea sau reținerea; sau Există un risc grav că returnarea sa ar expune copilul la prejudicii fizice sau psihologice sau ar pune copilul într-o situație intolerabilă. ...” art. 20 „Returnarea copilului în conformitate cu dispozițiile articolului 12 poate fi refuzată dacă acest lucru nu ar fi permis prin principiile fundamentale ale statului solicitat referitoare la protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.” Convenția de 1989 privind drepturile copilului art. 3 „1. În toate acțiunile referitoare la copii, fie întreprinse de instituții publice sau private de asistență socială, de instanțe de drept, de autorități administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului este o atenție primordială. ...” art. 7 „1. Copilul este înmatriculat imediat după naștere și are dreptul de la naștere... să cunoască și să fie îngrijit de părinții săi. ...” art. 9 „1. Statele părți se asigură că un copil nu trebuie separat de părinții săi împotriva voinței lor. ...” art. 18 „1. Statele Părțile utilizează cele mai bune eforturi pentru a se asigura recunoașterea principiului că ambii părinți au responsabilități comune pentru educarea și dezvoltarea copilului. Părinții sau, după caz, tutorii juridici, au responsabilitatea principală pentru educarea și dezvoltarea copilului. Interesul cel mai bun al copilului va fi preocuparea lor de bază. ...” Declarația Drepturilor Copilului din 1959 Principiul 6 Copilul, pentru dezvoltarea completă și armonioasă a personalității sale, are nevoie de dragoste și înțelegere. El va crește, ori de câte ori este posibil, în grija și sub responsabilitatea părinților săi, și, în orice caz, într-o atmosferă de afecțiune și de securitate morală și materială; un copil de ani mântuiți nu va fi, cu excepția unor circumstanțe excepționale, separat de mama sa. ...” Constituția juridică internă relevantă a Federației Ruse Principiile și normele de drept internațional recunoscute în general și tratatele internaționale la care Federația Rusă este parte fac parte parte din sistemul său juridic. Dacă un tratat internațional la care Federația Rusă este parte stabilește alte norme decât cele prevăzute de lege, normele tratatului internațional trebuie să se aplice (art. 15 § 4). Drepturile și libertățile ființelor umane și ale cetățenilor în conformitate cu principiile și normele de drept internațional recunoscute în general sunt recunoscute și garantate de Federația Rusă și în temeiul Constituției (art. 17 § 1). Maternitatea și copilărie și familia sunt protejate de stat (art. 38 § 1). Dreptul părinților de a-și crește copiii are prioritate asupra dreptului oricărei alte persoane de a-l face (art. 63 § 1). Exercițiul drepturilor părinților nu trebuie să contravină interesele copiilor. Proporționarea intereselor copiilor este principalul obiect al îngrijirii părinților. Părinții care exercită drepturile părinților în detrimentul drepturilor și intereselor copiilor sunt răspunzător în conformitate cu procedurile stabilite de lege (art. 65 § 1) Codul de procedură civilă al Federației Ruse. Procedura de examinare a cererilor de returnare a copiilor în Federația Rusă, îndepărtată sau reținută ilegal în Federația Rusă, precum și de asigurare a protecției drepturilor de acces pentru astfel de copii în conformitate cu Tratatul internațional al Federației Ruse, este reglementată de capitolul 22.2 din Codul. Codul prevede că cererea de returnare trebuie depusă unei instanțe de către un părinte sau alt individ care consideră că custodia sau drepturile de acces au fost încălcate sau de către un procuror (art. 244.1). Cererea de returnare trebuie examinată de către instanță, cu participarea obligatorie a procurorului și a autorității de îngrijire a copiilor, în termen de patruzeci și două de zile de la primirea sa, inclusiv timpul de pregătire a ședinței și de elaborarea hotărârii (art. 244.15). Hotărârea pronunțată într-un caz privind returnarea unui copil îndepărtat ilegal sau reținut în Rusia trebuie să conțină motivele pentru care copilul trebuie să fie returnat în statul reședinței sale obișnuite, în conformitate cu Tratatul internațional al Federației Ruse, sau motivele pentru refuzarea cererii de returnare în conformitate cu Tratatul internațional al Federației Ruse (art. 24.4.16). Un recurs poate fi interzis împotriva hotărârii în termen de zece zile, iar recursul trebuie examinat în termen de o lună de la primirea acestuia de către instanța de recurs (art. 244.17). Referindu-se la articolele 6 § 1, 8 și 13 din Convenție, reclamantul se plâng că autoritățile ruse nu și-au asigurat dreptul de a respecta viața sa de familie în cadrul procedurii de întoarcere a fiului său în Italia pe baza Convenției de la Haga. Reclamantul deploră, în special: (a) deficiența autorităților ruse de a asigura punerea în aplicare a deciziei intermediare din 13 august 2018, interzicând mamei copilului să părăsească Rusia sau să modifice locul de reședință al copilului în Rusia în așteptarea procedurii Convenției de la Haga; (b) deficitul autorităților ruse de a asigura punerea în aplicare a deciziei intermediare de la 26 Octombrie 2018 de stabilire a acordului de contact temporar între solicitant și fiul său în așteptarea procedurii Convenției de la Haga; (c) refuzul cererii sale de returnare a fiului său în Italia și legalizarea situației factuale ilegale aduse de mama copilului. În cazul în care autoritățile ruse au tratat procedurile de returnare a fiului reclamantului în Italia, au asigurat respectarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale de familie în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Letonia [GC], nr. 27853/09, §§ 92-120, CEDH 2013)? Mai precis: (a) Autoritățile naționale au luat toate măsurile necesare pentru asigurarea executării hotărârilor interioare din 13 august și 26 octombrie 2018 luate de Curtea de district Dzerzhinskiy din St Petersburg în cadrul procedurii de returnare a fiului solicitant în Italia? (b) Hotărârea de recurs a Curții de oraș din St Petersburg din 6 Iunie 2019 Refuzând cererea reclamantului de întoarcere a fiului său în Italia constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie în sensul articolului 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost acea interferență „în conformitate cu legea” și „necesar” în sensul articolului 8 § 2 din Convenție? (c) Curtea de Oraș din San Petersburg a asigurat interpretarea și aplicarea dispozițiilor Convenției de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copilului garanțiile drepturilor reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenția (a se vedea Vladimir Ushakov c. Rusia , nr. 15122/17, §§ 84-105, 18 iunie 2019)?