CtEDO 01.12.2020 Auto

YIĞIT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.12.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YIĞIT c. TURQUIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 42961/18 Șükrü YI.IT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 decembrie 2020 într-un comitet compus din Valeriu Gritco, președinte, Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Șükrü Yi A fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iunie 2002, reclamantul a cumpărat părți (referitor la o suprafață de 50 m) de teren situat în Ankara. La momentul cumpărării, bunul în cauză a fost clasificat pe planul de La 11 mai 2011, reclamantul sesizează instanța de judecată de mare instanță din Ankara, astfel încât acesta din urmă să își transfere proprietatea asupra terenului său către administrație și să stabilească valoarea la care îi revine. La 17 iunie 2014, Tribunalul de Mare Instanță s-a declarat incompetent în favoarea instanței administrative din Ankara. Prin hotărârea din 19 ianuarie 2015, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 25 iunie 2015, aceasta a respins acțiunea în rectificarea hotărârii pe care recurentul a introdus-o. La 31 august 2015, recurentul sesizează instanța administrativă din Ankara cu privire la aceeași cerere pe care o făcuse în fața Tribunalului de Mare Instanță. 10. La 31 octombrie 2016, instanța administrativă a respins această cerere fără a se pronunța asupra fondului cauzei. 11. Reclamantul a făcut apel la această decizie. 12. La 30 martie 2017, Curtea Administrativă Regională din Ankara a decis să se pronunțe asupra fondului cauzei. În primul rând, Curtea Administrativă Regională din Ankara a constatat că nu a avut nici o putere asupra municipalității pe teren. În al doilea rând, aceasta a considerat că planul de amenajare a terenului la scară 1/1000 a fost modificat la 10 ianuarie 2013 și că bunul în cauză era clasificat acum pe planul de urbanism în o zonă privată destinată unui complex sportiv, ceea ce duce la construirea unui complex sportiv privat, la închirierea acestuia sau la vânzarea acestuia către terți. Aceasta concluzionează că dreptul de proprietate al reclamantului nu era mai restrâns pentru o perioadă nedeterminată și că, prin urmare, cererea ar trebui respinsă. 13. Reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală. 14. La 5 martie 2018, Curtea Constituțională a declarat această cale de atac inadmisibilă, pentru lipsa vădită a temeiului. Această decizie a fost notificată la 12 martie 2018. 15. În primul rând, aceasta se referă la faptul că, în principiu, o incertitudine pe termen lung în ceea ce privește soarta unui teren declarat inconstructiv îl făcea pe proprietarul terenului să suporte o sarcină specială și exorbitantă și rupea echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. În această privință, aceasta se referea la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sporrong și Lönnroth c. Suedia (23 septembrie 1982, seria A n 52). Zona privată destinată unui complex sportiv 18. În consecință, Comisia considera că terenul a devenit astfel zidibil și că restricția inițială denunțată de reclamant fusese ridicată. 19. Aceasta a concluzionat că obligația de a construi o instituție sportivă poate fi analizată într-o restricție a dreptului de proprietate, însă nu putea fi considerată ca având o sarcină nelegitimă și excesivă asupra reclamantului, de natură să rupă echilibrul corect care trebuia să fie menținut între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanei respective. GRIFS 20. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție, reclamantul susține că obligația de a edifica pe teren o instituție sportivă care i-a fost impusă fără compensație a redus utilizarea pe care o putea face din acest teren și, astfel, i-a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale. Reclamantul susține că circumstanțele cauzei au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenția nr. 22. Guvernul combate această teză și invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru neatenție vădită de temei. În această privință, acesta susține în special că reclamantul nu a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care ar fi încălcat echilibrul corect care trebuie să domnească între cerințele de interes general și protejarea dreptului fiecăruia de a-și respecta bunurile. 23. Reclamantul nu răspunde argumentelor guvernului, ci doar își prezintă cererile de satisfacție echitabilă. 24. Curtea amintește că, în conformitate cu principiul jura novit curia , aceasta nu este ținută de mijloacele de drept avansate de un reclamant pe teren al convenției și al protocoalelor sale și poate decide calificarea juridică care trebuie acordată faptelor care se află la originea În februarie 1998, § 44, Rec., 1998, I și Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). Comisia reamintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, impunerea unei interdicții de construcție (interdicția care decurge din clasificarea terenului într-o zonă privată destinată unui complex sportiv mai mare) în vederea exproprierii ulterioare constituie o ingerință care intră sub incidența primei teze a articolului 1 din Protocolul nr 1 (Hakan Ar. Turcia, nr 13331/07, § 37, 11 În ianuarie 2011, și Ziya quevik c. Turcia, n 19145/08, § 46, 21 iunie 2011. 26. De asemenea, aceasta reamintește că, într-un domeniu atât de complex precum cel al amenajării teritoriului, statele contractante au o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politica urbanistică (Sporrong și Lönnroth, citată anterior, punctul 69). Cu toate acestea, aceasta nu poate renunța la puterea sa de control. 27. În cazul de față, Comisia observă mai întâi că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A doua clasificare a făcut bine construibil, cu condiția ca construcția să fie în conformitate cu scopul stabilit în planul local de urbanism. Cu alte cuvinte, domeniul de aplicare al restricției impuse utilizării terenului a fost redus. 29. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a sesizat instanțele interne, susținând că, atunci când au luat deciziile de clasificare, autoritățile nu au menținut un echilibru corect între imperativele de interes general și cele de protecție a drepturilor sale fundamentale. Aceste instanțe au examinat în mod corespunzător cererea de despăgubire de care au fost sesizate și au considerat, în lumina jurisprudenței relevante a Curții și după ce au ascultat în contradictoriu argumentele părților și au examinat toate elementele corespunzătoare, că reclamantul nu a suferit un prejudiciu care să dea dreptul la despăgubiri. Curtea nu identifică în raționamentul lor nici un element care să permită să se tragă concluzia că deciziile lor sunt pătate de arbitrale sau în mod vădit nerațional. 30. De fapt, Curtea constată că, atunci când reclamantul la 4 de mai sus) și, prin urmare, inconstrucibil. Cu alte cuvinte, restricia de care se plânge reclamantul exista deja atunci când a dobândit terenul în cauză. 31. Curtea apreciază că : Prin urmare, nu se putea aștepta să obțină un permis de amenajare, inclusiv un permis de construcție, și, prin urmare, trebuie să se considere că a acceptat existența unui risc (Matczyński c. Polonia, n 32794/07, § 109, 15 decembrie 2015). 32. În plus, modificarea planului de amenajare a terenului la scara 1/1 000 a redus domeniul de aplicare a restricției. Bunul este acum zidibil, cu condiția ca construcția să fie un complex sportiv. Acesta poate fi, de asemenea, vândut sau lăudat oricui dorește să facă o astfel de investiție. 33. Astfel, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că echilibrul corect care trebuie să conducă între interesele implicate a fost menținut. 34. Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă