Boccard Services împotriva Franței

Publicat la 28 iulie 2025 SECȚIUNEA CINCICE A DOUA RĂSPUNSURI N 16835/24 BOCCARD SERVICII contra Franței, introdusă la 7 iunie 2024, comunicată la 8 iulie 2025. Cererea se referă la confiscarea efectuată de administrația fiscală franceză pe unul dintre serverele societății reclamante, localizată în Elveția, din material informatic situat în spațiile pe care le ocupă în Franța. Societatea reclamantă are ca obiect proiectarea și realizarea instalațiilor industriale.

Prin ordonanța din 20 ianuarie 2021, judecătorul pentru libertăți și deținerea instanței judiciare din Lyon a autorizat administrația fiscală, la cererea sa, să efectueze, în special în conformitate cu art. L. 16 B din Cartea procedurilor fiscale (denumită în continuare: În cursul acestor vizite, efectuate la data de 21, au fost efectuate vizite și au fost sesizate în diferite spații care ar putea fi ocupate de societatea reclamantă, unde erau probabile documente și mijloace de informare referitoare la fapte de fraudă fiscală. ianuarie 2021, mai multe date au fost confiscate pe un server elvețian accesibil de la posturile informatice din locurile vizitate în Franța. La 4 februarie 2021, societatea reclamantă a răspuns la cererea instanței pentru libertăți și detenție și a formulat acțiuni împotriva proceselor verbale ale operațiunilor de vizită și de sechestru desfășurate la 21 ianuarie 2021, invocând nulitatea sechestrului de date localizate în străinătate.

În sprijinul acestei cereri, Comisia a solicitat transmiterea către Consiliul Constituțional a unei întrebări prioritare de constituționalitate (denumită în continuare "QPC") referitoare la dispozițiile articolului L. 16 B din LPF pentru a stabili dacă aceste dispoziții au adus atingere principiilor libertății individuale, respectării dreptului la apărare, dreptului la respectarea vieții private și a dreptului la inviolabilitate a domiciliului în acest scop, în lipsa unei autorizații judiciare speciale și a unei căi de atac efective, confiscarea datelor stocate în afara spațiilor autorizate de judecător și care aparțin terților procedurii și, pe de altă parte, în cazul în care aceste dispoziții nu respectă, în special, garanția drepturilor în ceea ce privește confiscarea datelor stocate pe un server situat în străinătate, fără respectarea angajamentelor internaționale ale Franței.

Printr-o ordonanță din 6 octombrie 2021, tribunalul din Lyon a decis să transmită QPC Curții de Casație și a suspendat hotărârea cu privire la acțiunile cu care a fost sesizată. Prin hotărârea din 15 decembrie 2021, Curtea de Casație a trimis parțial QPC Consiliului Constituțional, excluzând problema compatibilității cu angajamentele internaționale ale Franței a unei sechestrări de date pe un server localizat în străinătate. Prin decizia nr. 2021-980 QPC din 11 martie 2022, Consiliul Constituțional a considerat că QPC se referea la cuvintele sau să fie accesibile sau disponibile, astfel cum se prevede la punctul I din art. 16 B din LPF, în redactarea sa, care rezultă din Legea din 2016-1918 din 29 decembrie 2016 privind finanțele rectificative pentru 2016, și le-a considerat conforme cu Constituția.

Acesta a permis funcționarilor administrației fiscale să confisce documente accesibile sau disponibile de la sediile vizitate, inclusiv cele stocate pe serverele informatice situate în locuri separate, legislatorul a intenționat să adapteze prerogativele administrației fiscale la informalizarea datelor contribuabililor și să urmărească astfel obiectivul de valoare constituțională de combatere a fraudei fiscale. Consiliul Constituțional a subliniat, de asemenea, că dreptul de sechestru recunoscut agenților autorizați ai administrației fiscale nu putea fi pus în aplicare decât cu titlu de vizită, autorizată și efectuată sub autoritatea judecătorului libertăților și deținerii, în vederea căutării dovezii de fraudă fiscală.

Acesta concluzionează că dispozițiile contestate au condus la o conciliere echilibrată între obiectivul de valoare constituțională de combatere a fraudei fiscale și dreptul la respectarea vieții private. Printr-o ordonanță din 7 martie 2023, tribunalul din Lyon a acordat parțial dreptul la acțiunile formulate de societatea reclamantă prin anularea confiscării efectuate asupra anumitor documente, în special a celor reglementate de confidențialitatea profesională.

Pe de altă parte, Comisia a respins cererile de declarare a nulității în legătură cu introducerea datelor pe serverul elvețian pe motiv că nu se stabilise că investigațiile efectuate nu ar fi fost conforme cu dispozițiile naționale aplicabile sau cu cele ale unei convenții internaționale sau că acestea ar fi constituit o încălcare a principiului suveranității, o atingere disproporționată a respectării domiciliului sau o interferență nejustificată, eficiența controalelor fiscale constituind, în opinia sa, un motiv imperativ de interes general. În cele din urmă, Comisia a constatat că operațiunile de sechestru au fost înconjurate de garanții suficiente. Printr-o decizie din 4 aprilie 2024, Curtea de Casație a respins recursul formulat de societatea reclamantă, considerând că nici un motiv naivă era de natură să conducă la casare.

Invocând art. 8, societatea reclamantă susține că introducerea, pe baza dreptului francez, a e-mailurilor și a fișierelor stocate pe serverul său elvețian constituie o interferență nejustificată în dreptul la confidențialitatea corespondențelor și la protecția datelor cu caracter personal. Aceasta critică absența, pentru a efectua această sechestrare la distanță, a unui temei juridic adecvat în dreptul francez, a absenței unei autorizații din partea societății reclamante în sine sau a unei autorități judiciare competente, precum și absența oricărei cooperări judiciare cu autoritățile helvetice. A fost introdusă de administrația fiscală franceză a datelor societății reclamante pe un server localizat în Elveția, de la sediul acesteia din Franța, o încălcare a dreptului acesteia de a respecta secretul corespondenței și protecției datelor sale cu caracter personal, în sensul articolului 1 din convenție (a se vedea în special: Ships Waste Oil Collector B.V.

și alții c. Țările de Jos [GC], n 2799/16 și 3 altele, § 146, 1 aprilie 2025, Vinci Construction și GTM Genie Civil și Services c. Franța, n 63629/10 și 60567/10, § 63, 2 aprilie 2015 și Wieser și Bicos Beteiligungen GmbH c. Austria, n 74336/01, § 45, CEDH 2007-IV) În sensul articolului 8 alineatul (2) (a se vedea în special Vinci Construction și GTM Genie Civil și Servicii, citată anterior, §§ 64-67)? În special, operațiunile în litigiu au fost însoțite de garanții procedurale care respectă cerințele articolului 8 din convenție

Publié le 28 juillet 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 16835/24

BOCCARD SERVICES

contre la France introduite le 7 juin 2024 communiquée le 8 juillet 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie effectuée par l’administration fiscale française sur l’un des serveurs de la société requérante, localisé en Suisse, à partir de matériel informatique situé dans des locaux qu’elle occupe en France. La société requérante a pour objet la conception et la réalisation d’installations industrielles. Par une ordonnance du 20 janvier 2021, le juge des libertés et de la détention du tribunal judiciaire de Lyon autorisa l’administration fiscale, à sa demande, à effectuer, en application notamment de l’article L. 16 B du Livre des procédures fiscales (ci-après « LPF »), des visites et saisies dans différents locaux susceptibles d’être occupés par la société requérante où des documents et supports d’information relatifs à des faits de fraude fiscale étaient susceptibles de se trouver.

Au cours de ces visites, effectuées le 21 janvier 2021, plusieurs données furent saisies sur un serveur suisse accessible depuis des postes informatiques dans les lieux visités en France. Le 4 février 2021, la société requérante releva appel de l’ordonnance du juge des libertés et de la détention et forma des recours contre les procès ‑ verbaux des opérations de visite et de saisie dressés le 21 janvier 2021, invoquant la nullité de la saisie de données localisées à l’étranger.

A l’appui de cet appel, elle demanda la transmission au Conseil constitutionnel d’une question prioritaire de constitutionnalité (ci-après « QPC ») relative aux dispositions de l’article L. 16 B du LPF afin qu’il détermine, d’une part, si ces dispositions portaient atteinte aux principes de la liberté individuelle, du respect des droits de la défense, du droit au respect de la vie privée et de l’inviolabilité du domicile en ce qu’elles permettaient, en l’absence d’autorisation judiciaire spéciale et de recours effectif, la saisie de données stockées en dehors des lieux autorisés par le juge et appartenant à des tiers à la procédure et, d’autre part, si ces dispositions méconnaissaient, notamment, la garantie des droits en ce qu’elles permettaient la saisie de données stockées sur un serveur localisé à l’étranger sans respect des engagements internationaux de la France.

Par une ordonnance du 6 octobre 2021, la cour d’appel de Lyon décida de transmettre la QPC à la Cour de cassation et sursit à statuer sur les recours dont elle était saisie. Par un arrêt du 15 décembre 2021, la Cour de cassation renvoya partiellement la QPC au Conseil constitutionnel, excluant la question relative à la compatibilité avec les engagements internationaux de la France d’une saisie de données sur un serveur localisé à l’étranger. Par une décision n o 2021-980 QPC du 11 mars 2022, le Conseil constitutionnel considéra que la QPC portait sur les mots « ou d’être accessibles ou disponibles » figurant au paragraphe I de l’article 16 B du LPF, dans sa rédaction résultant de la loi n o 2016-1918 du 29 décembre 2016 de finances rectificative pour 2016, et les jugea conformes à la Constitution.

Il releva qu’en permettant aux agents de l’administration fiscale de procéder à la saisie de documents accessibles ou disponibles depuis les locaux visités, dont ceux stockés sur des serveurs informatiques situés dans des lieux distincts, le législateur avait entendu adapter les prérogatives de l’administration fiscale à l’informatisation des données des contribuables et avait ainsi poursuivi l’objectif de valeur constitutionnelle de lutte contre la fraude fiscale. Le Conseil constitutionnel souligna également que le droit de saisie reconnu aux agents habilités de l’administration des impôts ne pouvait être mis en œuvre qu’au titre d’une visite, autorisée et effectuée sous l’autorité du juge des libertés et de la détention, en vue de la recherche de la preuve d’agissements de fraude fiscale.

Il en conclut que les dispositions contestées procédaient à une conciliation équilibrée entre l’objectif de valeur constitutionnelle de lutte contre la fraude fiscale et le droit au respect de la vie privée. Par une ordonnance du 7 mars 2023, la cour d’appel de Lyon fit partiellement droit aux recours formés par la société requérante en annulant la saisie opérée sur certains documents, notamment ceux couverts par le secret professionnel.

Elle rejeta en revanche les demandes de nullité de la saisie de données opérée sur le serveur suisse au motif qu’il n’était pas établi que les investigations engagées n’auraient pas été conformes aux termes des dispositions nationales applicables ou à ceux d’une convention internationale, ni qu’elles auraient constitué une atteinte au principe de souveraineté, une atteinte disproportionnée au respect du domicile ou une ingérence injustifiée, l’efficacité des contrôles fiscaux constituant selon elle une raison impérieuse d’intérêt général. Elle releva enfin que les opérations de saisie avaient été entourées de garanties suffisantes. Par une décision du 4 avril 2024, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par la société requérante en considérant qu’aucun moyen n’était de nature à entraîner la cassation.

Invoquant l’article 8, la société requérante soutient que la saisie, fondée sur le droit français, des courriels et fichiers stockés sur son serveur suisse constitue une ingérence injustifiée dans le droit au secret des correspondances et à la protection des données à caractère personnel. Elle critique l’absence, pour effectuer cette saisie à distance, de base légale appropriée en droit français, l’absence d’autorisation émanant de la société requérante elle-même ou d’une autorité judiciaire compétente, ainsi que l’absence de toute coopération judiciaire avec les autorités helvétiques.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La saisie par l’administration fiscale française de données de la société requérante sur un serveur localisé en Suisse, effectuée depuis les locaux de cette dernière en France, a-t-elle porté atteinte à son droit au respect du secret de sa correspondance et de la protection de ses données à caractère personnel, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ( voir, notamment, Ships Waste Oil Collector B.V.

et autres c. Pays-Bas [GC], n os 2799/16 et 3 autres, § 146, 1 er avril 2025, Vinci Construction et GTM Génie Civil et Services c. France , n os 63629/10 et 60567/10, § 63, 2 avril 2015, et Wieser et Bicos Beteiligungen GmbH c. Autriche , n o 74336/01, § 45, CEDH 2007-IV) ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 (voir, notamment, Vinci Construction et GTM Génie Civil et Services , précité, §§ 64-67) ? En particulier, les opérations litigieuses ont-t-elles été assorties de garanties procédurales respectueuses des exigences de l’article 8 de la Convention ?