SIMIONESCU v. ROMANIA

Publicat la 28 iulie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 15422/21 Ozana Maria SIMIONESCU împotriva României depusă la 6 martie 2021 comunicată la 8 iulie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă ingerință în drepturile de proprietate ale reclamantului protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cauzată de sancțiunile impuse de poliție la 30 mai 2018 pentru nerespectarea normelor impuse de Ordonanța Guvernamentală nr. 20/1994 de stabilire a anumitor măsuri pentru reducerea riscului sismic al clădirilor existente. Reclamantul, coproprietarul unei proprietăți situate într-o clădire clasificată ca având un risc sismic ridicat, a împrumutat proprietatea respectivă unei societăți care l-a folosit ca magazin de plante. În conformitate cu legea aplicabilă, toate activitățile permanente sau temporare care implică „număr mare de oameni” (aglomerari de persoane ) în sediile publice nerezidențiale ( spații publice cu altă detinație decăt cea de locuință ) au fost interzise. Reclamantul a primit o amendă de 50.000 lei români (RON) (aproximativ 10.800 Reclamantul s-a opus acestei sancțiuni, susținând că a fost aplicată în încălcarea normelor relevante și, în orice caz, că a fost disproporționat de greu. Într-o decizie finală din 7 septembrie 2020 (notificată la 15 septembrie 2020), Curtea de județul București a respins obiecția și a susținut sancțiunile. Întrebări către părți A existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza raportului de sancționare din 30 mai 2018, care i-a impus o amendă de RON 50.000 (aproximativ 10,800 EUR)? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata sancțiunilor în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis Grifhorst c. Franța , nr. 28336/02 , §§81-83, 26 februarie 2009; Krayeva c. Ucraina . , nr. 72858/13, §§23-24, 13 ianuarie 2022; și S.C. Zorina International S.R.L. c. România , nr. 15553/15, §40-44, 27 iunie 2023)? având în vedere dreptul intern aplicabil, în special art. 2 și art. 24 litera (h) și § 2 litera (h) din Ordinul Guvern nr. 20/1994, astfel cum au fost modificate de Legea nr. 282/2015, precum și dispozițiile Ordinării guvernamentale nr. 2/2001, astfel cum este în vigoare în momentul respectiv, are instanța internă discreția de a aplica sancțiuni mai lenționate în ceea ce privește infracțiunile, ca cele contestate de reclamant în cazul în cauză, prin variarea sau anularea sancțiunii? În acest sens, infracțiunile comise de societatea reclamantă ar putea fi considerate drept „o infracțiune minoră”, în sensul articolului 7 din Ordinul Guvernului nr. 2/2001? Părțile sunt invitate să prezinte informații relevante și practică internă privind abordarea instanțelor în cadrul procedurilor similare celor reclamate în acest caz, și anume, în cazul în care sancțiunile aplicate în temeiul articolului 24 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § . au fost reexaminate de către instanțe și au fost aplicate sancțiuni mai liniștite sau, din contra, au fost refuzate reclamanților respectivi.

Published on 28 July 2025

FOURTH SECTION

Application no. 15422/21

Ozana Maria SIMIONESCU

against Romania

lodged on 6 March 2021

communicated on 8 July 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged interference with the applicant’s property rights protected by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, caused by the sanction imposed on her by the police on 30 May 2018 for failing to comply with the rules imposed by the Government Ordinance no.

20/1994 setting out certain measures to reduce the seismic risk of existing buildings. The applicant, co-owner of a property located in a building classified as having a high seismic risk, had loaned the said property to a company which used it as a herbal shop. In accordance with the applicable law, all permanent or temporary activities involving “large numbers of people” (

aglomerări de persoane

) in non-residential public premises (

spații publice cu altă destinație decât cea de locuință

) were prohibited. The applicant received a fine of 50,000 Romanian lei (RON) (approximately 10,800

euros (EUR) at that time) for the activity carried out by the herbal shop. The applicant objected to this sanction, arguing that it was applied in breach of the relevant rules, and in any event, that it was disproportionately harsh. In a final decision of 7 September 2020 (notified on 15 September 2020), the Bucharest County Court dismissed the objection and upheld the sanction.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention by reason of the sanctioning report of 30 May 2018 having imposed on her a fine of RON 50,000 (approximately EUR 10,800)?

2.

If so, was that interference in accordance with the law and necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of penalties within the meaning of the second paragraph of Article

1 of Protocol No. 1 (see,

mutatis mutandis

,

Grifhorst v.

France

, no.

28336/02, §§81-83, 26 February 2009;

Krayeva v. Ukraine

, no. 72858/13, §§23-24, 13 January 2022; and

S.C. Zorina International S.R.L. v. Romania

, no. 15553/15, §§40-44, 27 June 2023)?

3.

Having regard to the applicable domestic law, in particular Articles 2 and 24

§

1

(h) and § 2 (h) of the Government Ordinance no. 20/1994, as amended by Law no. 282/2015, as well as the provisions of Government Ordinance no.

2/2001 as in force at the relevant time, did the domestic courts have discretion to apply more lenient sanctions in relation to offences as the ones challenged by the applicant in the present case, by varying or annulling the sanction? In that connection, could the offence committed by the applicant company be considered as a “minor offence”, within the meaning of Article

7 of the Government Ordinance no. 2/2001?

The parties are invited to submit relevant information and domestic practice concerning the courts’ approach in proceedings similar to those complained of in the present case, namely, where the sanctions applied pursuant to Article 24 § 1 (h) and § 2 (h) were re-considered by the courts and more lenient sanctions were applied or, on the contrary, denied to the respective claimants.