KARAUMEROV v. UKRAINE and 1 other application

Comunicat la 7 decembrie 2020 Publicat la 11 ianuarie 2021 CIFTH SECTION Aplicații nr. 7585/12 și 23746/14 Asan Dzhelyalovich KARAUMAV împotriva Ucrainei și Olena Valeriyivna SMYK împotriva Ucrainei depuse la 23 ianuarie 2012 și, respectiv, 14 martie 2014, subiectul CAUZA Cerințele se referă la plângerile reclamanților, în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, că drepturile lor de a nu se incrimina pe sine și către un avocat au fost încălcate deoarece declarațiile lor făcute în absența unui avocat și a garanțiilor adecvate împotriva autoincriminației constituie o bază pentru condamnarea lor. Primul reclamant, dl Karaumerov, a fost condamnat pentru traficul de droguri. Instanțele interne se bazează în parte pe declarațiile sale incriminatoare făcute în absența unui avocat și în timp ce reclamantul avea statutul de martor, ceea ce înseamnă că a fost avertizat de răspundere penală pentru refuzul de a depune mărturie și false declarații. Al doilea reclamant, dna Smyk, a fost condamnată pentru furt. Instanțele interne se bazau pe declarațiile incriminatoare ale reclamantului făcute în absența unui avocat. Curtea Înaltă Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale a susținut condamnarea dlui Karaumerov la 8 decembrie 2011 și condamnarea dnei Smyk la 26 septembrie 2013. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție? În special, a fost dreptul lor de a se apăra prin asistența juridică a alegerii proprii, în sensul articolului 6 §§ §§ §§ § ) din Convenție, respectat?

Communicated on 7 December 2020

Published on 11 January 2021

FIFTH SECTION

Applications nos. 7585/12 and 23746/14

Asan Dzhelyalovich KARAUMEROV against Ukraine

and Olena Valeriyivna SMYK against Ukraine

lodged on 23 January 2012 and 14 March 2014 respectively

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the applicants’ complaints, under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention, that their rights not to incriminate themselves and to a lawyer had been breached because their statements made in the absence of a lawyer and of appropriate safeguards against self-incrimination formed a basis for their conviction.

The first applicant, Mr Karaumerov was convicted of drug dealing. The domestic courts relied in part on his incriminating statements made in the absence of a lawyer and while the applicant had the status of a witness, meaning that he was warned of criminal liability for refusal to testify and false statements.

The second applicant, Ms Smyk, was convicted of theft. The domestic courts relied on the applicant’s incriminating statements made in the absence of a lawyer.

The High Specialised Court for Civil and Criminal Matters upheld Mr

Karaumerov’s conviction on 8 December 2011 and Ms

Smyk’s conviction on 26 September 2013.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article

6 §§

1 and 3 of the Convention?

In particular, was their right to defend themselves through legal assistance of their own choosing, within the meaning of Article

6 §

3

(c) of the Convention, respected?