CASE OF GESTUR JÓNSSON v. ICELAND

Permisia de a republica acest rezumat a fost acordată numai în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permisia de a republica acest rezumat a fost acordată numai în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © Office de l'Agent de la Republica Croația before the European Court of Human Rights. Tous droits réservés. L'autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

© Čomnom PRODUKCENT PRODUKENESKO UNIVENTSKOU GESTOR JESTOR I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE I GESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE IESTOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITOPIE ITO În contextul crizei financiare globale din 2008, în care cele mai mari bănci din Islanda au fost afectate de criza economică, reclamanții au fost apărătorii acuzaților în procedurile penale legate de fraudă și infracțiuni economice.

În cadrul unei anchete complexe, procesul a arătat cât de mult timp a durat până când reclamanții, ca și acuzații, au fost dați de Curtea de Județ pentru prima apărare. Astfel, reclamanții au cerut mai mult timp de la instanță pentru a depune dovezi de la începutul procesului. Curtea de Circuit a respins cererea lor, după care reclamanții au declarat că, din cauza unei conștiințe care nu le permite să-și îndeplinească funcția de avocat, au cerut să își desfășoare funcția de avocat. În hotărârea Consiliului din 30 noiembrie 2018, Curtea a stabilit în unanimitate că nu a existat nicio încălcare a articolelor 6 și 7.Curtea a decis că cererilor le-a fost acordată posibilitatea de a prezenta în fața Vrhovnim sud noi fapte și a solicitat reafirmarea temeiului acuzațiilor, ceea ce înseamnă că nu au fost respectate măsurile prevăzute la art. 6 din Convenție.art.

7 din Convenție a stabilit că nu au fost aplicate măsurile de pedeapsă în temeiul pedepsei prevăzute la art. 25 din Convenția OCDE.Curtea a decis că cererilor le-a fost acordată posibilitatea de a prezenta noi fapte și de a cere reafirmarea temeiului acuzațiilor, ceea ce înseamnă că nu au fost respectate măsurile prevăzute la art. 6 din Convenție. În primul rând, ECJ a subliniat că este o chestiune esențială în cauză, dacă infracțiunile sunt pronunțate de către întreprinderi în temeiul aspectului penal al articolului 6 din Convenție. În conformitate cu practica ECJ, aplicabilitatea aspectului penal al articolului 6 din Convenție se bazează pe așa-numitele criterii Engel (Engel și al doilea împotriva Nizozemske, paragrafe 82.-83).

Primul criteriu este calificarea faptelor în dreptul național, al doilea criteriu este natura faptelor și al treilea este gravitatea infracțiunilor care ar putea fi pronunțate împotriva persoanei în cauză. În urma unei examinări a practicii sale anterioare în cauzele care au fost pronunțate din cauza posibilității de judecată, ECJ a considerat că nu există o limitare a argumentelor specifice care depind de aplicabilitatea articolului 6 din Convenție. De asemenea, verificarea neconformității în instanță nu a necesitat activitatea unui procuror, în timp ce verificarea nu a fost efectuată după încheierea funcției. Deși primul criteriu Engel testa reprezintă punctul de plecare în evaluarea faptului că lucrarea a fost cauzată, ESLJP a stabilit al doilea și al treilea criteriu (Öztürk stavak stavak 52). (ii) Al doilea criteriu este natura faptei.

În acest sens, Curtea a subliniat rolul special pe care avocații îl au în executarea justiției, care include și o responsabilitate în ceea ce privește comportamentul lor, care trebuie să fie discretă, sinceră și demnă (Correia Matteo Matteo împotriva Porto [VV], punctul 140.) În plus, Curtea a elaborat criteriile care permit ca avocații să facă cereri de judecată în justiție, pe baza deciziilor luate de avocații din statele membre, pe baza unor norme de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de

procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură de procedură În urma unei constatări a Curții Supreme din Islanda, Curtea Europeană a Justiției a observat că, deși Curtea nu a calificat fapta drept infracțiune în dreptul național, ea a considerat că actul este considerat infracțiune în sensul autonom al articolului 6 din Convenție.O astfel de constatare a Curții a fost bazată pe faptul că dispoziția din Legea privind pedeapsa pentru nerespectarea instanței nu a avut un termen maxim legal și nu a fost aplicată fără a fi necesară o pedeapsă severă.În conformitate cu dreptul statului membru care prevede un nivel de protecție a drepturilor și libertăților în cadrul sistemului juridic național,

atunci când a fost invitată să aplice al doilea și al treilea criteriu Engelbrandt, Curtea a considerat că actul este considerat infracțiune în sens autonom în sensul articolului 6 din Convenție.Curtea a considerat că nu a fost aplicată nici o pedeapsă maximă în sensul articolului 6 din Convenție.Curtea a declarat că nu a fost aplicată în sensul articolului 47 din Convenție.Curtea a declarat că nu a fost necesară o pedeapsă severă în sensul articolului 6 din Convenție.Curtea nu a putut, de asemenea, să se bazeze pe o pedeapsă severă în sensul articolului 47 din Convenție. În plus, Consiliul Mare al Curții a analizat decizia Consiliului privind admisibilitatea cererii de către reclamant pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil și a proclamației nedorite ratione materiae.

Analizând plângerea reclamantului privind încălcarea articolului 7 din Convenție - faptul că reclamantelor li s-a pronunțat o nouă pedeapsă atunci când nu mai erau apărători ai acuzatului, dacă legislația națională nu prevedea o sumă maximă de nouă pedeapsă de zece ori mai mare decât cea pe care instanțele naționale obișnuiau să o pronunțe ECHR a stabilit că plângerile adresate reclamantelor nu pot fi considerate ca fiind autonome în sensul articolului 7 din Convenție.

© Ured zastupnika Republike Hrvatske pred Europskim sudom za ljudska prava. Sva prava pridržana. Dopuštenje za ponovno objavljivanje ovog sažetka dano je isključivo u svrhu uključivanja u HUDOC bazu podataka Suda. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permission to re-publish this summary has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © Bureau de l’Agent de la République de Croatie devant la Cour européenne des droits de l’homme. Tous droits réservés. L’autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SAŽETAK PRESUDE

GESTUR JONSSON I RAGNAR HALLDOR HALL PROTIV ISLANDA

PRESUDA VELIKOG VIJEĆA OD 22. PROSINCA 2020.

ZAHTJEVI BR. 68273/14 I 68271/14 Novčana kazna izrečena podnositeljima zahtjeva zbog nepoštovanja suda kao braniteljima u kaznenom postupku ne predstavlja kazneno djelo ili kaznu u autonomnom smislu Konvencije ČINJENICE U kontekstu globalne financijske krize 2008. te kasnijeg ekonomskog sloma najvećih islandskih banaka, podnositelji zahtjeva bili su branitelji okrivljenika u kaznenom postupku koji se odnosio na prijevaru i gospodarski kriminal. U opsežnom i složenom predmetu spornim se pokazalo vrijeme koje je podnositeljima zahtjeva, kao braniteljima okrivljenika, okružni sud dao za pripremu obrane. Naime, podnositelji zahtjeva od suda su tražili više vremena za proučavanje dokaza te odgodu početka suđenja.

Okružni sud je odbio njihov zahtjev, nakon čega su podnositelji izjavili da zbog savjesti nisu više u mogućnosti nastaviti obavljati svoju dužnost branitelja te su tražili svoje razrješenje s te dužnosti. Ni potonjem zahtjevu nije udovoljeno, slijedom čega podnositelji zahtjeva nisu pristupili na zakazanu raspravu. Zbog izostanka podnositelja okružni sud je okrivljenicima morao imenovati nove branitelje i odgoditi početak rasprave, a što je dovelo do znatnog produljenja postupka. Pri izricanju presude okružni sud je, in absentia, podnositeljima zahtjeva izrekao novčanu kaznu zbog nepoštovanja suda i namjernog odugovlačenja postupka. Pritom su novčane kazne koje je okružni sud izrekao podnositeljima (približno 6.200,00 EUR svakom) bile deset puta veće od kazni koje nacionalni sudovi inače izriču za nepoštovanje suda i odugovlačenje postupka.

Protiv odluke okružnog suda podnositelji zahtjeva neuspješno su se žalili. Vrhovni sud Islanda, po prevedenoj usmenoj raspravi, odbio je žalbu podnositelja i potvrdio im izrečene novčane kazne. PRIGOVORI Podnositelji zahtjeva prigovorili su pred ESLJP-om da im je suđenjem i izricanjem kazne u odsutnosti povrijeđeno pravo na pošteno suđenje zajamčeno člankom 6. Konvencije. Dodatno, prigovorili su i zbog povrede članka 7. Konvencije jer u trenutku izricanja kazne više nisu bili branitelji okrivljenika, a iznos izrečene novčane kazne bio je nepredvidiv. U presudi vijeća od 30. listopada 2018. godine ESLJP je jednoglasno utvrdio da nije došlo do povrede članka 6. i 7. Konvencije. Vijeće je presudilo da je podnositeljima pružena prilika da pred Vrhovnim sudom iznesu nove činjenice i traže ponovno utvrđivanje osnovanosti optužbi protiv njih, što znači da su im poštovana jamstva iz članka 6. Konvencije.

U pogledu članka 7., vijeće je utvrdilo da je iznos novčanih kazni bio u skladu s težinom kaznenog djela te su taj iznos podnositelj mogli razumno predvidjeti. Dana 25. siječnja 2019. predmet je na zahtjev podnositelja upućen velikom vijeću. OCJENA ESLJP-a ESLJP je najprije istaknuo kako je ključno pitanje u predmetu, potpadaju li novčane kazne izrečene podnositeljima pod „kaznenu optužbu“ u smislu kaznenog aspekta članka 6. Konvencije. Sukladno praksi ESLJP-a primjenjivost kaznenopravnog aspekta članka 6. Konvencije temelji se na tzv. Engel kriterijima (Engel i drugi protiv Nizozemske, stavci 82.-83.). Prvi kriterij je kvalifikacija djela u nacionalnom pravu, drugi kriterij jet priroda djela, a treći narav i težina zapriječene kazne koja bi mogla biti izrečena osobi o kojoj je riječ.

Nudeći pregled svoje dosadašnje prakse u predmetima koji su vođeni zbog nepoštovanja suda, ESLJP je upozorio na posebne okolnosti o kojima ovisi primjenjivost članka 6. Konvencije. Tako mogućnost zatvorske kazne i upis djela u kaznenu evidenciju predstavlja čimbenike zbog kojih je ESLJP predmete svrstavao pod „kaznenopravni aspekt“ članak 6. Konvencije. S druge strane, neznatna visina novčane kazne, njeno izricanje u visini propisanog zakonskog minimuma kao i postojanje zakonskog maksimuma težine kazne predstavljalo je argumente zbog kojih je ESLJP smatrao da članak 6. Konvencije nije primjenjiv (Ravnsborg protiv Švedske, stavak 35., Putz protiv Austrije, stava 37., Žugić protiv Hrvatske, stavak 68.).

Sukladno tome, ESLJP je u predmetu podnositelja primijenio Engel test i zaključio sljedeće: (i) Prvi kriterij – pravna kvalifikacija djela u nacionalnom pravu ESLJP je utvrdio da predmetno djelo u nacionalnom pravu nije kvalificirano kao kazneno. Naime, iako je propisano Zakonom o kaznenom postupku, zakonska odredba koja opisuje djelo smještena je u poglavlje naziva „Postupovne novčane kazne“ i po svom sadržaju je slična odgovarajućoj odredbi Zakona o parničnom postupku. Također, ispitivanje nepoštovanja suda nije zahtijevalo aktivnost državnog odvjetnika, dok je novčanu kaznu sud izricao po službenoj dužnosti. No, kako prvi kriterij Engel testa predstavlja samo početnu točku u ocjeni je li djelo kaznene naravi, ESLJP je nastavio s primjenom drugog i trećeg kriterija (Öztürk protiv Njemačke, stavak 52.).

(ii) Drugi kriterij – priroda djela Daljnjom analizom ESLJP je zaključio kako je podnositeljima zahtjeva novčana kazna izrečena temeljem odredbe koja je imala zatvoren krug adresata. Naime, sukladno predmetnoj odredbi Zakona o kaznenom postupku novčana kazna mogla se izreći samo „državnom odvjetniku, branitelju ili pravnom savjetniku“, odnosno osobama određenog statusa. U tom smislu, ESLJP je istaknuo posebnu ulogu koju odvjetnici imaju u provođenju pravde, a što uključuje i dužnost u pogledu njihova ponašanja koje mora biti diskretno, iskreno i dostojanstveno (Correia De Matos protiv Portugala [VV], stavak 140.). Pritom, ESLJP je razmatrao i činjenicu da su izrečene novčane kazne donesene na temelju propisa koji su uobičajeni u pravnim sustavima državama članicama i koji omogućuju sankcioniranje nepoštovanja suda.

Takvi propisi načelno više služe izvršavanju stegovnih ovlasti suda nego izricanju kazne za počinjenje kaznenog djela. No, imajući na umu ozbiljnost kršenja profesionalnih dužnosti koju su podnositelji zahtjeva počinili ne pristupivši raspravi i ignorirajući odluku suda, ESLJP je pristupio ispitivanju predmeta i prema trećem kriteriju. (iii) Treći kriterij – narav i težina zapriječene kazne Razmatrajući utvrđenje Vrhovnog suda Islanda, ESLJP je primijetio da iako Vrhovni sud djelo nije kvalificirao kao „kazneno“ u nacionalnom pravu ipak je smatrao da „narav kazne“ kategorizira djelo pod „kazneno“ u autonomnom smislu članka 6. Konvencije. Do takvog utvrđenja Vrhovni sud je došao temeljem činjenice da primijenjena odredba zakona o novčanoj kazni zbog nepoštovanja suda nije imala propisani zakonski maksimum, a izrečena novčana kazna bila je visoka.

No, poštujući pravo država članica da predvide i višu razinu zaštite prava i sloboda u okviru nacionalnog pravnog sustava, kada je pozvan ispitati primjenu drugog i trećeg kriterija Engel testa, ESLJP samostalno ispituje opseg tumačenja pojma „kazneni“ u autonomnom smislu članka 6. Konvencije. ESLJP je ukazao da sukladno nacionalnom zakonodavstvu podnositelji zahtjeva zbog svog nedoličnog postupanja nisu mogli biti osuđeni na kaznu zatvora. Također, izrečena novčana kazna nije mogla biti zamijenjena kaznom zatvora u slučaju neizvršenja kazne niti se upisivala u bilo kakvu kaznenu evidenciju. Stoga, iako je iznos izrečenih novčanih kazni bio visok te zakonom nije određen maksimum visine zapriječene kazne, prema ocjeni ESLJP-a narav i težina sankcije koja je izrečena podnositeljima nije postigla potrebnu ozbiljnost kako bi se mogla podvesti pod „kaznenu“ sferu u autonomnom smislu članka 6. Konvencije (Müller-Hartburg protiv Austrije, stavak 47.).

Slijedom svega navedenog veliko vijeće ESLJP-a je izmijenilo odluku vijeća o dopuštenosti zahtjeva te je zahtjev podnositelja zbog povrede prava na pošteno suđenje proglasio nedopuštenim ratione materiae. Analizirajući prigovore podnositelja vezane za povredu članka 7. Konvencije - činjenicu da je podnositeljima izrečena novčana kazna kada više nisu bili branitelji okrivljenika, da nacionalnim zakonodavstvom nije propisan maksimalan iznos novčane kazne te da su izrečene kazne bile deset puta veće od onih koje nacionalni sudovi uobičajeno izriču za ista postupanja – ESLJP je utvrdio da se novčane kazne izrečene podnositeljima ne mogu smatrati „kaznom“ u autonomnom smislu članka 7. Konvencije.

Slijedom navedenog i ovaj prigovor podnositelja proglasio je nedopuštenim ratione materiae.