CASE OF RYSER v. SWITZERLAND - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 14+8-1 - Prohibition of discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 8-1 - Respect for private life;Article 8 - Right to respect for private and family life)
CASE OF RYSER v. SWITZERLAND - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine (CtEDO, 2021)
În octombrie 2004, autoritățile competente l-au declarat inapt pentru serviciul militar în condiții de sănătate. Ca urmare, cu excepția a două zile petrecute în timpul selecției de prizonieri militari, el nu a efectuat nici o zi de serviciu militar. Cu toate acestea, el a fost declarat capabil pentru serviciul civil alternativ. În februarie 2010, în cadrul unei cereri din partea Direcției de Securitate Civilă, Sport și Cantonul Militar Bern, a fost depusă o plângere în legătură cu obligația de a depune cererea de eliberare din serviciul militar alternativ; însă, în cadrul unei cereri de eliberare din serviciul militar alternativ, a fost depusă o plângere pentru anul 2008 în valoare de 2545 CHF (4,5 milioane de lei). În 2011, a fost depusă o plângere în favoarea Curții de Apărare Fiscală a Franței, care a anunțat că nu a putut depune cererea de eliberare din serviciul militar alternativ.
În noiembrie 2012, Curtea Supremă Federală a respins această plângere. După schimbarea locului de reședință, reclamantul a fost înscriit în rezerva Serviciului de Protecție Civilă M. Bern. Prin scrisoarea din 6 februarie 2013, el a fost informat că, în principiu, nu i se cere să efectueze un astfel de serviciu. La 31 decembrie 2013, el a fost definitiv eliberat de la serviciul militar. Subliniind art. 14 din Convenție (interdicția discriminării) în combinație cu art. 8 din Convenție (respectarea vieții private și familiale), reclamantul a prezentat o plângere de neconformitate, care a indicat că el a fost discriminat pentru statutul său de membru al serviciului militar.
Referindu-se la hotărârea din cazul Glor împotriva Elveției, CEDO a decis că acest caz se referă într-adevăr la un tratament diferențiat față de persoanele aflate în situații similare. El a mai menționat că art. 14 din Convenție interzice în mod sever discriminarea pe motiv de starea de sănătate, care a fost criteriul de determinare a gradului de inadmisibilitate pentru serviciul militar. CEDO a subliniat că, în cazul Glor, el a luat în considerare dorința organului legislativ elvețian de a restabili un anumit grad de inadmisibilitate între persoanele care efectuează serviciul militar sau între persoanele care efectuează serviciul civil, în cazul în care acestea au fost eliberate de la o astfel de situație.
În consecință, ECHR nu a putut să fie de acord cu afirmațiile Guvernului că reclamantul a reușit să se diferențieze de Glor în această privință. Cu privire la existența altor tipuri de servicii ca alternativă la scutirea de la plata taxei, sau că cazul său era diferit în mod semnificativ de cazul Glo r, în care reclamantul suferea de diabet zaharat. Având în vedere că părțile nu au furnizat nicio informație cu privire la tipul de probleme de sănătate sau de handicap fizic pe care reclamantul le avea în acest caz, ECHR nu a putut să speculeze cu privire la acest lucru. În consecință, ECHR nu a putut să fie de acord cu afirmațiile Guvernului că reclamantul a reușit să se diferențieze de Glor în acest sens. Cu privire la existența altor tipuri de servicii ca alternativă la scutirea de la plata taxei și, în special, cu privire la posibilitatea de a-și schimba locul de muncă datorită acestei activități în cadrul autorităților de protecție civilă, reclamantul a fost înlocuit de o listă de 30 de decembrie 2011 de către ECHR, iar în realitate a fost înlocuit de o cerere de servicii militare obligatorii în funcție de 30 februarie 2011 de către un civil. (L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.
În cele din urmă, luând în considerare explicațiile Guvernului și lipsa de informații cu privire la motivele pentru care reclamantul a fost declarat incapabil de a efectua serviciul militar, CEDO nu a putut înțelege de ce autoritățile au evaluat diferit gradul de invaliditate al reclamantului în aceste două cazuri.Conducerea CEDO a recunoscut că cazul reclamantului era diferit în mod necesar de situația reclamantului în cauza Glor, pentru a putea ajunge la o altă concluzie.Așadar, justificarea obiectivă a diferenței între autoritățile care au declarat incapabil de serviciu militar și care au fost scutite de plata impozitului și persoanele care au fost declarate incapabil de serviciu militar, dar încă sunt obligate să plătească cauțiunile, a fost de asemenea nejustificată.CEDO a remarcat că cererile de plată au fost considerate ca fiind inexacte în comparație cu cererile de plată ale persoanelor care nu au putut efectua serviciul militar în condițiile în care au fost nevoite să facă o cerere de ajutor în viața lor de familie (în cazul în care nu s-au făcut schimbări în privința serviciului militar) și cele ale persoanelor care nu au fost discriminate (în cazul în care au fost în cauză modificări de statut de persoane în cauză) și de drepturi private (în cazul în care nu au fost considerate discriminate drept persoane în cauză) (în temeiul articolului 8 din Convenție) și (în cazul în care nu s-a fost făcută) (în cazul în care au fost depuse cereri de ajutor (în cazul în cauză) și de discriminare (în temeiul articol 14 din Convenție).
Hotărârea din acest caz a fost adoptată de Cameră la 12 ianuarie 2021 și a dobândit statutul de definitivă la 12 aprilie 2021 în conformitate cu art. 44 alineatul 2 din Convenție. © Traducerea și prelucrarea acestei hotărâri au fost efectuate de Curtea Supremă.