ÎCCJ — Abatere disciplinară. Atitudini nedemne în timpul serviciului

Abatere disciplinară. Atitudini nedemne în timpul serviciului. Sfera noțiunii „în timpul serviciului”. Recurgerea abuzivă la concediul medical.

Caracterul imputabil al nerespectării dispozițiilor privind soluționarea cu celeritate a cauzelor, apreciat prin comparație cu ceilalți judecători ai secției Legea nr. 303/2022, art. 223 alin. (1) și (2), art. 224 alin. (1), art. 271 lit. b), lit. g) teza I și lit. l), art. 273 alin. (1) lit. c) Legea nr. 305/2022, art. 47 alin. (1) și (7), art. 49 alin. (2), (13) și (14), art. 51 alin. (4) și (5), art. 84 alin. (1), (4) și (7) Codul de procedură civilă, art. 175 alin. (1), art. 177 alin. (1), art. 231 alin. (4) și (5) lit. a), art. 319, art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8, art. 496 alin. (2) Codul de procedură penală, art. 391 alin. (1) și (3), art. 405 alin. (2) Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 126 alin. (1) Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, art. 26 alin. (4) și (5). Sintagma „în timpul serviciului” din cuprinsul art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 are o sferă mai largă decât formula „în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu” din art. 99 lit. c) al Legii nr. 303/2004; vizează nu doar programul de lucru, ci și dimensiunea funcțională a statutului magistratului.

Constituie atitudine nedemnă recurgerea repetată la concediul medical imediat după respingerea cererilor de concediu de odihnă pentru zilele cu activități planificate, însoțită de avertizări adresate conducerii secției. Conduita este o atitudine nedemnă chiar dacă valabilitatea concediilor medicale nu este pusă în discuție, deoarece concediul medical este folosit ca instrument de presiune și perturbă activitatea secției. Constituie atitudine nedemnă și adresarea pe un ton agresiv către grefierul-șef al instanței. Faptele relatate numai de persoana vizată, fără alte probe care să le confirme, nu pot fi reținute. Exercitarea dreptului de acces la justiție și a dreptului de petiționare nu constituie atitudine nedemnă.

În lipsa unor criterii legale, caracterul imputabil al nerespectării repetate a dispozițiilor privind soluționarea cu celeritate a cauzelor [art. 271 lit. g) teza I] se apreciază in concreto, prin comparație cu ceilalți judecători ai secției care lucrează în condiții similare. Judecătorul care se încadrează în mediile secției la volumul de activitate și la rata de soluționare nu răspunde disciplinar, chiar dacă a depășit termenele maxime de amânare a pronunțării prevăzute de art. 391 alin. (3) și art. 405 alin. (2) C.proc.pen. Abaterea are caracter continuu, iar termenul de 2 ani prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 curge de la momentul epuizării faptei. Obligațiile de verificare a lucrărilor grefierului și de îndrumare a acestuia, prevăzute de art. 126 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară, au caracter administrativ.

Ele sunt îndeplinite când judecătorul restituie încheierile necorespunzătoare și dă indicații pentru refacerea lor. Cercetarea disciplinară prealabilă este o procedură administrativă, nepublică și necontradictorie. Persoanele ascultate de inspectorul judiciar nu depun jurământ, iar declarațiile lor nu trebuie înregistrate. Ascultarea lor în lipsa apărătorului magistratului cercetat nu încalcă dreptul la apărare. Solicitarea de informații privind starea de sănătate a magistratului cercetat, în temeiul art. 84 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, este o ingerință necesară și proporțională.

ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr. 110 din 22 iunie 2026 Asupra recursului, reține următoarele: I. Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2024, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea unei sancțiuni disciplinare pârâtei A, judecător în cadrul Judecătoriei X, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b, lit. g teza I și lit. l din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. II. Încheierile atacate Prin încheierea din camera de consiliu din 12 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/J/2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recuzare formulată de pârâta A împotriva domnului judecător B, membru al Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Prin încheierea din camera de consiliu din 9 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/J/2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recuzare formulată de pârâta A împotriva domnului judecător B, membru al Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Prin încheierea din ședința publică din 9 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/J/2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de încuviințare a probei constând în emiterea unor adrese către Inspecția Judiciară pentru comunicarea datelor și informațiilor detaliate în cuprinsul întâmpinării, precum și a motivelor pentru care domnul inspector C figura în sistemul Ecris IJ, după încetarea calității sale de inspector; a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității acțiunii disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrării disciplinare; a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare/lămurire a încheierilor din 12 martie 2025; a respins, ca neîntemeiată, cererea de eliberare a unei copii electronice de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată din 12 martie 2025 și a unei copii de pe notele grefierului de la aceeași dată; a respins cererea de încuviințare a probei testimoniale; a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei; a respins cererea de încuviințare a probei cu înscrisurile care nu se regăsesc la dosarul cauzei și au fost solicitate prin întâmpinare; a încuviințat cererea de amânare a judecății formulată de pârâta A pentru a avea posibilitatea să se prezinte și să fie ascultată în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Prin încheierea din ședința publică din 7 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/J/2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins atât excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, cât și cererea de eliberare a unei copii electronice de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată din 9 aprilie 2025; a amânat pronunțarea asupra acțiunii disciplinare la data de 20 mai 2025. III.

Hotărârea instanței disciplinare Prin hotărârea nr. 3J din 20 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/J/2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A, judecător în cadrul Judecătoriei X și, în baza art. 273 alin. (1) lit. f din Legea nr. 303/2022, a aplicat pârâtei sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b, lit. l și lit. g teza I din același act normativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut, în esență, că faptele imputate pârâtei, concretizate în adoptarea unui comportament agresiv, conflictual, șicanator la adresa conducerii instanței, a personalului auxiliar de specialitate și a celorlalți judecători, refuzul de a comunica și colabora în mod direct cu persoanele din conducerea instanței, de a relaționa în condiții de respect și bună-credință în cadrul desfășurării activităților profesionale, crearea și întreținerea unei atmosfere tensionate în cadrul Secției penale, prin modalitatea în care a înțeles să uzeze de concediile medicale, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b din Legea nr. 303/2022.

A mai reținut că recurenta nu a respectat obligațiile cu caracter administrativ stabilite de art. 126 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin refuzul explicit și nejustificat de a verifica în termen încheierile și lucrările întocmite de grefier după ședința de judecată din 3 iulie 2024 și de a-i da îndrumările necesare pentru refacerea acestora, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l din Legea nr. 303/2022. Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că amânarea repetată a pronunțării în multe cauze, cu depășirea duratei maxime prevăzute de lege, din motive care nu pot fi justificate în mod obiectiv de către recurentă, se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

La individualizarea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere împrejurările, gravitatea sporită și consecințele faptelor săvârșite, care au depășit semnificativ limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat pretins unui magistrat și au afectat în mod direct climatul de muncă în cadrul instanței, fiind aplicată, în consecință, sancțiunea disciplinară a ,,excluderii din magistratură’’. IV. Calea de atac exercitată Împotriva încheierilor din 12 martie 2025, 9 aprilie 2025 și 7 mai 2025 și a hotărârii nr. 3J din 20 mai 2025, pronunțate de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/J/2024, pârâta A a declarat recurs, prin care a invocat critici ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor ce vizează încheierile din camera de consiliu din 12 martie 2025 și 9 aprilie 2025, recurenta a susținut că domnul judecător B era incompatibil să participe la soluționarea acțiunii disciplinare, fiind incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1, 9 și 13 C. proc. civ. și cele ale art. 49 alin. (6) lit. b și c) din Legea nr. 305/2022.

În acest sens, a arătat că starea de incompatibilitate poate fi dedusă din conținutul Referatului întocmit de acesta la data de 23 decembrie 2022, în calitate de președinte al Judecătoriei X, din existența unor relații de prietenie stabilite între judecătorul recuzat, soția acestuia și mai mulți martori esențiali în cauză, ca și din ascendentul profesional al aceluiași judecător asupra martorului D. În concret, a învederat că Referatul din 23 decembrie 2022 cuprinde o serie de elemente de caracterizare și circumstanțiere negative, ce vizează activitatea profesională a recurentei în cadrul Judecătoriei X. Totodată, a subliniat că între judecătorul recuzat, soția acestuia și mai mulți martori esențiali în cauză (E, F și G) există relații de prietenie, care depășesc limitele normale ale raporturilor de colegialitate și sunt cunoscute la nivel local.

A mai susținut că judecătorul recuzat are un ascendent profesional și moral asupra martorului D. Prin urmare, recurenta a solicitat casarea încheierilor recurate și constatarea nelegalei compuneri a instanței disciplinare, cu consecința nulității absolute a tuturor actelor procedurale subsecvente. În dezvoltarea motivelor ce vizează încheierea din ședința publică din 9 aprilie 2025, recurenta a criticat soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii. În concret, a arătat că repartizarea aleatorie a cauzelor disciplinare la nivelul Inspecției Judiciare nu prezintă garanții suficiente împotriva alterării sau manipulării procedurii.

Astfel, a subliniat că nu a fost îndeplinită obligația de auditare externă impusă de art. 84 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, raportat la art. 14 alin. (4) pct. 8 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la repartizarea aleatorie a sesizărilor și lucrărilor disciplinare, în scopul identificării și remedierii vulnerabilităților, inclusiv sub aspectul vicierii sau manipulării sistemului de repartizare. Recurenta a făcut referire la Raportul de constatări faptice din auditul extern al managementului Inspecției Judiciare pentru anul 2021, care relevă deficiențe sistemice în materie de securitate și administrare a sistemelor informatice.

Totodată, a arătat că domnul C a figurat, în calitate de inspector judiciar, în sistemul Ecris IJ până la data de 10 septembrie 2024, în condițiile în care acestuia i-a încetat calitatea de inspector judiciar la data de 30 aprilie 2024, nefiind lămurite motivele pentru care s-a procedat în acest sens. A mai invocat lipsa atestării ori certificării oficiale a competențelor digitale și de operare a calculatorului de către personalul care îndeplinește formalitățile de repartizare aleatorie în sistemul Ecris IJ.

De asemenea, a criticat refuzul Inspecției Judiciare și dispoziția instanței disciplinare de respingere a solicitării de comunicare a informațiilor și înscrisurilor referitoare la incidentele ivite și remediate în sistemul Ecris IJ, natura și numărul incidentelor care nu au fost remediate și numărul cauzelor disciplinare în care a fost admisă excepția nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii. Recurenta a criticat soluția de respingere a probei constând în emiterea unor adrese către Inspecția Judiciară pentru a comunica atât datele și informațiile menționate în întâmpinare (ultimele trei paragrafe, pagina 22), cât și motivele pentru care domnul inspector judiciar C figura în sistemul Ecris IJ după încetarea acestei calități.

În concret, a susținut că era necesară pentru soluționarea cauzei comunicarea datelor privind incidentele semnalate în utilizarea sistemului Ecris IJ și motivele menținerii inspectorului judiciar C în acest sistem. Recurenta a criticat și soluția de respingere a cererii de eliberare a copiilor de pe înregistrarea ședinței de judecată din 12 martie 2025. Astfel, a învederat că instanța disciplinară a încălcat dispozițiile art. 231 alin. (5) C. proc. civ., care instituie dreptul necondiționat al părții de a obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată. De asemenea, recurenta a criticat soluția de respingere a cererii de încuviințare a probei testimoniale în vederea audierii în fața instanței disciplinare a persoanelor ascultate în etapa cercetării disciplinare prealabile.

În acest sens, a arătat că declarațiile persoanelor audiate în fața Inspecției Judiciare au relevat versiuni diferite asupra acelorași aspecte factuale, esențiale în prezenta cauză. În acest context, recurenta a învederat că se impunea audierea nemijlocită a martorilor în fața instanței disciplinare, în condiții de contradictorialitate, având în vedere că sancțiunea disciplinară aplicată s-a fundamentat în mod decisiv pe declarațiile persoanelor audiate în etapa cercetării disciplinare prealabile. A subliniat că respingerea probei testimoniale a condus la nesocotirea art. 14 și a art. 16 C. proc. civ., ca și a garanțiilor consacrate de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Recurenta a criticat soluția de respingere a cererii de încuviințare a probei cu înscrisurile care nu se regăsesc la dosarul cauzei pentru obținerea cărora a solicitat emiterea unei adrese către Judecătoria X. În acest sens, a arătat că a solicitat Inspecției Judiciare și, ulterior, instanței disciplinare, administrarea probei referitoare la situația statistică a activității judecătorilor din cadrul Judecătoriei X, în vederea evaluării activității sale comparativ cu activitatea celorlalți judecători din cadrul aceleiași instanțe. În continuare, a subliniat că analiza activității sale profesionale a fost realizată disociat de activitatea celorlalți judecători ai Judecătoriei X, fără un reper obiectiv de comparație, fiind astfel încălcat principiul egalității armelor.

A mai arătat că a depus la dosar datele statistice aferente perioadei 1 iulie 2022 - 21 mai 2025, pe care le-a obținut prin demersuri proprii. Totodată, recurenta a învederat că înscrisurile deținute de Judecătoria X privind deficiențele sistematice din activitatea grefierei de ședință H erau utile pentru soluționarea cauzei, având în vedere că i s-a imputat de către Inspecția Judiciară nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 126 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Recurenta a criticat și soluția de încuviințare a probei cu înscrisurile noi referitoare la activitatea sa ulterioară datei la care a fost exercitată acțiunea disciplinară.

În acest sens, a arătat că instanța disciplinară a reținut că recurenta a perseverat în comportamentele șicanatorii la adresa conducerii Judecătoriei X după exercitarea acțiunii disciplinare, fiind astfel încălcate limitele și obiectul judecății stabilite prin rezoluția de exercitare a acesteia. În dezvoltarea motivelor ce vizează încheierea din ședința publică din 7 mai 2025, recurenta a criticat soluția de respingere a cererii de eliberare a copiilor audio ale ședinței de judecată din 9 aprilie 2025. Astfel, a învederat că instanța disciplinară a încălcat dispozițiile art. 231 alin. (5) C. proc. civ., care instituie dreptul necondiționat al părții de a obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată.

Cu privire la soluția de respingere a excepției nelegalei compuneri a completului de judecată, recurenta a arătat că acțiunea disciplinară a fost susținută în fața instanței disciplinare de doi inspectori judiciari, fiind nesocotite dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 305/2022. Astfel, a învederat că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a desemnat, prin ordin, un al doilea inspector judiciar care să participe la judecarea cauzei, deși nu era incident vreun caz de imposibilitate a inspectorului judiciar care a exercitat-o, în susținerea acesteia. Recurenta a mai arătat că în mod greșit nu a fost încuviințată cererea de administrare a declarației sale scrise, în condițiile în care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta fizic pentru a fi ascultată în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară.

În acest sens, a arătat că a depus la dosar o declarație scrisă în care a relatat aceleași aspecte învederate și prin declarația scrisă depusă în etapa cercetării disciplinare prealabile, însă această probă nu a fost luată în considerare, fiind, practic, respinsă și înlăturată de Secția pentru judecători în materie disciplinară. În dezvoltarea motivelor ce vizează hotărârea nr. 3J din 20 mai 2025, recurenta a susținut că excepțiile de nulitate absolută invocate prin întâmpinare au fost calificate în mod greșit ca apărări de fond de către instanța disciplinară. Astfel, a învederat că excepțiile de nulitate absolută invocate nu au pus în discuție fondul cauzei ci au vizat neregularități privitoare la procedura desfășurată de inspectorul judiciar, de natură a atrage anularea acțiunii disciplinare.

Recurenta a invocat nelegalitatea proceselor-verbale de ascultare a persoanelor în cursul cercetării disciplinare prealabile, solicitând admiterea excepției nulității absolute a acestora și, în consecință, a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare. În acest sens, a arătat că, în etapa cercetării disciplinare prealabile, ascultarea persoanelor s-a realizat fără încunoștințarea prealabilă a avocatului ales și fără posibilitatea acestuia de a participa la audieri. În continuare, recurenta a precizat că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a participa la cercetarea disciplinară prealabilă, motiv pentru care a solicitat inspectorului judiciar să transmită apărătorului său toate informările referitoare la procedura de audiere a persoanelor.

În acest context, a subliniat că inspectorul judiciar nu i-a respectat dreptul la apărare, întrucât a procedat la ascultarea persoanelor cu nesocotirea art. 47 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, art. 20 alin. (3) și art. 26 alin. (2) și (8) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, art. 13 și art. 174 alin. (2) C. proc. civ., art. 24 alin. (1) din Constituția României, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Recurenta a invocat nelegalitatea acțiunii disciplinare decurgând din restrângerea și cenzurarea dreptului de acces la toate actele și lucrările din dosarul de cercetare disciplinară prealabilă, solicitând admiterea excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

În concret, a arătat că inspectorul judiciar nu i-a eliberat avocatului ales, care s-a prezentat la sediul Inspecției Judiciare, copii de pe toate actele din dosarul disciplinar, la data de 11 noiembrie 2024, ci doar i-a permis să studieze actele din dosar la sediul Inspecției Judiciare, deși exista o solicitare scrisă în acest sens. Astfel, recurenta a subliniat că inspectorul judiciar i-a încălcat dreptul la apărare, necomunicând în timp util copii de pe actele de cercetare și neacordând un termen rezonabil pentru pregătirea unei apărări efective. Ca atare, recurenta a susținut că, procedând în acest mod, inspectorul judiciar a încălcat prevederile art. 47 alin. (1) teza finală din Legea nr. 305/2022, art. 27 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, art. 13 și art. 174 alin. (2) C. proc.

civ., art. 24 alin. (1) din Constituția României, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Recurenta a invocat nelegalitatea acțiunii disciplinare decurgând din neanalizarea de către inspectorul judiciar a tuturor apărărilor formulate în etapa cercetării disciplinare prealabile, solicitând admiterea excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare. În concret, autoarea recursului a arătat că inspectorul judiciar nu a analizat și înlăturat motivat niciuna dintre apărările formulate în etapa cercetării disciplinare prealabile, acestea fiind doar rezumate în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare.

În acest context, recurenta a subliniat că au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 305/2022 și cele ale art. 26 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție. Recurenta a invocat nelegalitatea dispozițiilor prin care inspectorul judiciar a solicitat informații referitoare la starea sa de sănătate și deplasarea în străinătate, solicitând admiterea excepției nulității parțiale a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare. În acest sens, a subliniat că inspectorul judiciar a obținut și prelucrat, fără temei legal, date și informații confidențiale cu încălcarea dreptului la viața privată.

Ca atare, recurenta a învederat că datele și informațiile referitoare la starea sa de sănătate și deplasările în străinătate sunt protejate de dispozițiile art. 71 art. 74 și art. 75 C. civ., art. 21 art. 22 și art. 25 din Legea nr. 46/2003 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recurenta a invocat nelegalitatea rezoluției de începere a cercetării disciplinare prealabile și a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare pentru neindicarea tuturor elementelor referitoare la descrierea faptelor, a momentelor de comitere, consumare și epuizare, precum și a caracterului continuu, continuat sau simplu al atitudinilor nedemne reținute în sarcina sa.

În concret, a învederat că inspectorul judiciar a descris faptele, actele și acțiunile într-o manieră generică, neclară, acestea nefiind individualizate temporal. În acest context, recurenta a subliniat că i-a fost încălcat dreptul la apărare având în vedere că nu poate cunoaște faptele, actele și acțiunile cu privire la care s-a apreciat că ar contura atitudinile sale nedemne.

Recurenta a invocat nerespectarea de către inspectorul judiciar a termenului de 2 ani pentru exercitarea acțiunii disciplinare cu privire la abaterea prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022, aferentă perioadei 8 septembrie 2022 - 20 decembrie 2022. După evocarea art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 și a art. 29 lit. a din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, autoarea recursului a subliniat că inspectorul judiciar nu a expus vreun argument pentru care a înțeles să rețină și să verifice inclusiv perioada 8 septembrie 2022 - 20 decembrie 2022, care depășește termenul de 2 ani calculat de la data exercitării acțiunii disciplinare. Recurenta a mai invocat nelegalitatea proceselor-verbale de ascultare a persoanelor, pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la audierea martorilor, cu referire la nedepunerea jurământului și la neînregistrarea audio a declarațiilor.

În acest sens, a susținut că ascultarea persoanelor s-a realizat fără prestarea jurământului sau declarației solemne și fără a li se pune în vedere persoanelor ascultate că au obligația de a face declarații corespunzătoare adevărului și de a spune tot ce știu în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care sunt întrebate, în conformitate cu prevederile art. 319 C. proc. civ. A mai arătat că persoanele ascultate nu au fost înștiințate de inspectorul judiciar cu privire la consecințele prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen., care incriminează infracțiunea de mărturie mincinoasă în varianta declarației neadevărate date în orice procedură în care se ascultă martori. Recurenta a subliniat că dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc.

civ. sunt aplicabile inclusiv din etapa cercetării disciplinare prealabile. Astfel, a învederat că procesele-verbale de ascultare a persoanelor au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor imperative evocate anterior, întrucât nu cuprind nicio mențiune cu privire la prestarea jurământului și consecințele penale ale mărturiei mincinoase, fiind astfel lovite de nulitate absolută. Recurenta a mai susținut că ascultarea persoanelor nu a fost înregistrată de inspectorul judiciar cu mijloace tehnice audio sau audio-video și nici nu a fost constatată o imposibilitate de înregistrare. În acest context, a subliniat că în etapa cercetării disciplinare prealabile nu au fost asigurate garanțiile impuse de art. 231 C. proc.

civ., raportat la art. 2 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție. Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. b din Legea nr. 303/2022, recurenta a susținut că incidentul din 28 mai 2024, în cadrul căruia i s-a imputat faptul că s-a adresat pe un ton ridicat și agresiv doamnei grefier-șef I, a fost reținut de inspectorul judiciar în baza declarațiilor unor persoane care nu au asistat direct și nemijlocit la interacțiunea respectivă. Astfel, a precizat că singurele persoane care au asistat direct și nemijlocit la interacțiunea cu grefierul-șef au fost doamnele J și K ale căror declarații nu au fost însă avute în vedere de inspectorul judiciar și nici de instanța disciplinară, întrucât îi erau favorabile.

În acest context, recurenta a învederat că nu putea fi înlăturată forța probantă a declarațiilor date de doamnele J și K pentru pretinsul subiectivism al acestora, pentru ca apoi să fie valorificate declarațiile unor persoane care nu au asistat direct și nemijlocit la evenimentul din 28 mai 2024. Cu privire la incidentul din vara anului 2023, recurenta susține că i s-a imputat faptul că, în fața biroului grefierului-șef, a început să țipe și să critice conducerea instanței pentru că ar fi fost incapabilă să înlocuiască un scaun, discuția fiind percepută inclusiv de avocații și justițiabilii prezenți în instanță. Autoarea recursului a arătat că inspectorul judiciar nu a identificat vreo persoană, avocat sau justițiabil, care să fi fost prezentă în instanță și să perceapă această discuție.

Astfel, a subliniat că inspectorul judiciar a înțeles să dea forță probantă declarațiilor doamnei I, care are calitatea de subiect pasiv secundar al pretinsei abateri disciplinare, motiv pentru care nu putea fi considerată un martor obiectiv și dezinteresat în cauză. A mai arătat că împrejurările referitoare la dificultatea comunicării cu recurenta și folosirea de către aceasta a unui ton nepotrivit cu ocazia discuțiilor purtate în legătură cu diverse activități administrative rezultă exclusiv din declarația doamnei I. În aceste condiții, recurenta a susținut că declarația doamnei grefier-șef nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă și nu corespunde realității, fiind o relatare subiectivă a acesteia, astfel încât nu putea fi avută în vedere de instanța disciplinară.

Recurenta a negat existența atitudinilor nedemne constând în exprimarea nemulțumirilor pe un ton nepotrivit și agresiv, în relația cu grefierul de ședință H, față de modul de întocmire a lucrărilor. În acest sens, a arătat că pretinsa atitudine nedemnă rezultă din declarația doamnei H, care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă și nu corespunde realității, fiind o relatare subiectivă a acestei persoane, adaptată în funcție de interlocutor. Autoarea recursului a contestat și faptele ce constau în adoptarea în mod constant a unei atitudini nepotrivite profesiei, folosirea unui ton ridicat și agresiv, perturbarea activității secției penale prin faptul că nu respectă programul de lucru al instanței și prin modalitatea în care utilizează concediile medicale, prin modul de comunicare cu conducerea instanței, precum și menținerea unei atitudini conflictuale cu colegii judecători și președintele instanței, inclusiv în cadrul întâlnirilor de practică neunitară.

În concret, a susținut că faptele și împrejurările rezultate din declarațiile persoanelor ascultate nu sunt individualizate din perspectiva datei, locului și a modului în care au fost comise, fiind deduse din relatări generice. Astfel, a subliniat că deși inspectorul judiciar și instanța disciplinară au reținut că recurenta a perturbat activitatea secției penale, nu au fost individualizate faptele concrete și modalitatea în care a fost efectiv produsă această perturbare. Recurenta a învederat că nu au fost indicate situațiile în care a lipsit nejustificat de la ședințele de judecată în care era planificată, adunările generale, întrunirile judecătorilor, care să fi afectat activitatea instanței.

A mai arătat că pretinsa atitudine conflictuală manifestată la o ședință de practică neunitară este evocată generic, nefiind individualizată în mod concret în plan temporal. De asemenea, recurenta a precizat că a formulat atât o plângere penală, cât și o acțiune civilă împotriva doamnei judecător G care a verificat modalitatea de obținere a concediilor medicale, prin emiterea unor adrese către medicii care au eliberat certificatele de concedii medicale. Totodată, a învederat că actele, datele, informațiile și înscrisurile privitoare la starea de sănătate pot fi obținute numai în condițiile prevăzute de art. 21 art. 22 și art. 25 din Legea nr. 46/2003 și se află sub protecția art. 71 art. 74 și art. 75 C. civ., a art. 21 art. 22 și art. 25 din Legea nr. 46/2003 și a art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurenta a mai susținut că nu puteau fi considerate șicanatorii acțiunile civile formulate împotriva Judecătoriei X și a altor instanțe, precum și demersurile întreprinse pentru comunicarea unor decizii, acte ori înscrisuri emise de președintele instanței, în scopul de a fi folosite în procesele respective. În acest sens, a precizat că și-a exercitat dreptul de acces la o instanță de judecată și la informații care sunt de interes public, iar pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale sau inducerea în eroare a organelor judiciare există remedii procesuale specifice. A mai arătat că a formulat acțiunile judiciare în contradictoriu cu autoritățile respective, iar nu cu persoanele fizice care ocupă funcții de conducere.

Recurenta a apreciat că nu poate fi considerată șicanatorie practica de a încuia ușa în timpul programului de lucru, aspect cu privire la care s-a reținut că ar perturba activitatea grefierilor de ședință. În concret, a învederat că nu au fost invocate sau descrise situații concrete în care ar fi fost afectată sau îngreunată activitatea instanței, prin practica de a-și încuia biroul, convenită cu colega sa, doamna judecător L. A mai arătat că după incidentul legat de sistemul de închidere a ușii de acces în birou, președintele Judecătoriei X a emis decizia nr. 40 din 1 iulie 2024 prin care a respins cererea de a se pune la dispoziția recurentei și a colegei sale o cheie pentru accesul în biroul nr. 72. După evocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recurenta a subliniat că nu au fost asigurate măsuri de protecție a sediului său profesional, protejat de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l din Legea nr. 303/2022, recurenta a susținut că nu i se poate imputa nerespectarea obligațiilor de a verifica efectuarea în termen a încheierilor și a celorlalte lucrări întocmite de doamna grefier H după ședința din 3 iulie 2024 și de a acorda îndrumările necesare pentru refacerea lor. În acest sens, a arătat că a recomandat grefierului de ședință debutant să folosească modelele existente la nivelul instanței și să solicite sprijinul grefierilor cu experiență. Astfel, recurenta a subliniat că îndrumările necesare pentru refacerea încheierilor și lucrărilor aferente ședinței din 3 iulie 2024 au privit aspecte individuale și specifice cauzelor respective, în raport cu consemnările personale din ședința de judecată.

Totodată, a învederat că judecătorii nu au atribuții de formare profesională inițială sau continuă a grefierilor cu care se constituie completurile de judecată, indiferent de gradul de experiență profesională și vechimea în funcție a grefierului. A mai arătat că inspectorul judiciar și instanța disciplinară au acordat forță probantă declarațiilor unor persoane care nu au asistat la niciuna dintre interacțiunile cu grefierul de ședință. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022, recurenta a susținut că instanța disciplinară a reținut în mod greșit că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri.

În concret, a susținut că nu i se poate imputa nerespectarea în mod repetat a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor în perioada 9 septembrie 2022 - 4 decembrie 2024. În acest sens, recurenta a menționat că atât inspectorul judiciar, cât și instanța disciplinară i-au analizat activitatea profesională în afara oricărui reper sau parametru obiectiv de comparație. Totodată, a subliniat că datele statistice din perioada 1 iulie 2022 - 21 iulie 2025, aflate la dosar, sunt de natură să infirme susținerile intimatei, în condițiile în care parametrii activității sale sunt comparabili cu ai celorlalți colegi.

În final, a conchis că există o disproporție vădită și nerezonabilă între natura și conținutul faptelor, care nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei abateri disciplinare și aplicarea celei mai drastice sancțiuni, care, în realitate, reprezintă o măsură disimulată de represalii pentru anumite demersuri întreprinse în calitate de avertizor în interes public. V. Apărările intimatei Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că neregularitățile și motivele invocate prin cererea de recurs sunt nefondate și că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina recurentei. VI. Răspunsul la întâmpinare Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.

VII. Încheierile pronunțate de instanța de recurs asupra cererilor de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene Prin încheierea din 24 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de recurentă privind sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ, iar prin încheierea din 2 februarie 2026, aceeași instanță a respins cererile formulate de recurentă privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, pentru motivele dezvoltate pe larg în cuprinsul respectivelor hotărâri. VIII.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu titlu prealabil, instanța supremă subliniază împrejurarea că recursul exercitat în materie disciplinară are un caracter devolutiv, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, astfel încât, în continuare, urmează a fi examinate toate criticile invocate de recurentă prin intermediul căii extraordinare de atac, atât din perspectiva temeiniciei, cât și din perspectiva legalității hotărârilor atacate.

1. Recursul împotriva încheierilor din camera de consiliu din 12 martie 2025 și, respectiv, 9 aprilie 2025. Recurenta a criticat soluțiile prin care i-au fost respinse cererile de recuzare formulate împotriva domnului judecător B, susținând, în esență, că starea de incompatibilitate a acestuia poate fi dedusă din următoarele împrejurări: (i) întocmirea Referatului din 23 decembrie 2022, de către judecătorul recuzat, în calitate de președinte al Judecătoriei X; (ii) existența unor relații de prietenie între judecătorul recuzat, soția acestuia și mai mulți martori esențiali în cauză; (iii) ascendentul profesional al judecătorului recuzat asupra martorului D. În acest context, instanța supremă observă că recurenta a înțeles să aducă critici similare cu cele invocate prin contestația formulată împotriva hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În concret, primele două aspecte au mai fost invocate de recurentă în susținerea stării de incompatibilitate a domnului judecător B, în dosarul nr. x/1/2025, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 111 din 25 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, că aspectele invocate nu sunt însă de natură a afecta în mod întemeiat imparțialitatea domnului judecător B și nu au atras incompatibilitatea membrului Consiliului Superior al Magistraturii de a participa la adoptarea hotărârii contestate. Astfel, în ceea ce privește înscrisul intitulat „Referat din 23.12.2022”, acesta nu a fost reținut în considerentele Hotărârii nr. 3J din 20 mai 2025 a Secției pentru judecători în materie disciplinară nici ca mijloc de probă, în privința abaterilor disciplinare, nici la individualizarea sancțiunii aplicate.

Prin urmare, înscrisul este lipsit de relevanță în acțiunea disciplinară și nu este suficient pentru a naște îndoieli în privința imparțialității domnului judecător B în evaluarea unor fapte ulterioare. În ceea ce privește relațiile de prietenie dintre membrul Consiliului Superior al Magistraturii, soția acestuia și alți judecători de la nivelul instanțelor din X, simplele fotografii expuse pe rețele de socializare virtuală sau în mediul on-line nu sunt suficiente pentru a dovedi intensitatea pretinsei relații de prietenie dintre acești judecători, astfel încât să atragă în mod întemeiat dubii cu privire la imparțialitatea domnului judecător B. Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc.

civ., „autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”, iar în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2) din același act normativ, „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.” Spre deosebire de efectul negativ al autorității de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu impune identitatea de obiect și cauză, ci numai existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În aplicarea acestor reglementări, se constată că pretinsa stare de incompatibilitate a domnului judecător B, dedusă din întocmirea Referatului din 23 decembrie 2022 și din stabilirea unor relații de prietenie între acesta, soția sa și mai mulți martori esențiali în cauză, a fost examinată și tranșată în considerentele deciziei civile nr. 111 din 25 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, fiind înlăturată cu motivarea că împrejurările semnalate nu nasc îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorului recuzat. Fiind vorba despre aceleași împrejurări, circumscrise aceluiași motiv de incompatibilitate invocat și în primul proces, în care au figurat ca părți atât doamna judecător A, cât și intimata Inspecția Judiciară, statuările anterioare intră sub incidența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nemaiputând fi, astfel, repuse în discuție în prezentul proces.

Deosebit, în prezentul cadru procesual, recurenta a invocat în susținerea stării de incompatibilitate și existența unui ascendent profesional și moral al judecătorului recuzat asupra martorului D, care nu a făcut obiect de analiză în considerentele deciziei civile nr. 111 din 25 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. Examinarea acestui motiv de incompatibilitate relevă însă împrejurarea că pretinsa existență a unui ascendent profesional și moral al judecătorului recuzat asupra unui martor, dedusă exclusiv din calitatea acestuia din urmă de muncitor la instanța unde judecătorul a funcționat, în absența oricărui element concret care să indice o influențare a conținutului declarației, nu este de natură să nască îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorului recuzat, în sensul art. 49 alin. (6) lit. b din Legea nr. 305/2022.

Ca atare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizând o alcătuire nelegală a instanței disciplinare, apar neîntemeiate și, în consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 51 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A împotriva încheierilor din camera de consiliu din 12 martie 2025 și 9 aprilie 2025, pronunțate de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, sub aspectul soluțiilor date cererilor de recuzare.

2. Recursul împotriva încheierii din ședința publică din 9 aprilie 2025. Recurenta a înțeles să critice soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii, atât din perspectiva neradierii domnului C din sistemul Ecris IJ după încetarea calității sale de inspector judiciar, cât și din perspectiva neîndeplinirii obligației de auditare externă a sistemului de repartizare aleatorie a sesizărilor disciplinare și a lipsei atestării ori certificării oficiale a competențelor digitale și de operare a calculatorului de către personalul care îndeplinește formalitățile de repartizare aleatorie în sistemul Ecris IJ.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, „repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.” Totodată, art. 7 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție stabilește că sesizările disciplinare se repartizează aleatoriu în sistem informatizat inspectorilor de la direcția competentă în raport cu calitatea persoanei vizate de sesizare, la dosarul lucrării fiind atașată fișa de repartizare listată din sistemul informatic.

Verificând în prezenta cauză respectarea acestor dispoziții, Înalta Curte constată că sesizarea formulată împotriva doamnei judecător A a fost înregistrată cu nr. 24-1796, la data de 9 septembrie 2024. Lucrarea disciplinară a fost repartizată aleatoriu domnului inspector judiciar M la data de 10 septembrie 2024, conform fișei de repartizare a lucrării nr. 24-1796 (fila 60 din dosarul nr. 24-1796), generată de sistemul Ecris IJ și necontestată sub aspectul autenticității sale de către recurentă. La data repartizării aleatorii a lucrării nr. 24-1796, domnul inspector judiciar C figura printre persoanele blocate la repartizare, conform înscrisului intitulat „Sesiunea 1 de repartizare din 10.09.2024”, generat de același sistem informatic, în care a fost menționat și motivul blocării (fila 105 din dosarul nr. x/J/2024).

În acest context, se cuvine subliniată împrejurarea că blocarea unei persoane în sistemul Ecris IJ are drept consecință excluderea acesteia din algoritmul de repartizare aleatorie pentru sesiunea respectivă, indiferent de menținerea ei formală în baza de date a utilizatorilor activi. Așadar, menținerea în sistemul Ecris IJ a domnului C, după încetarea calității sale de inspector judiciar la data de 30 aprilie 2024, nu se poate transpune într-un viciu de natură să afecteze legalitatea repartizării aleatorii a lucrării disciplinare, de vreme ce acesta figura printre persoanele blocate la repartizare, iar repartizarea s-a realizat, în concret, efectiv și aleatoriu între ceilalți inspectori judiciari activi.

În consecință, neîndeplinirea operațiunii de radiere din sistemul Ecris IJ a domnului inspector judiciar C este irelevantă pentru legalitatea repartizării aleatorii a lucrării disciplinare în discuție. În același timp, criticile referitoare la neîndeplinirea obligației de auditare externă prevăzută de art. 84 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 nu pot fi primite. Astfel, riscul sistemic abstract asociat cu neauditarea periodică a sistemului de repartizare aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare nu atrage, în mod automat, nelegalitatea unei repartizări individuale, care presupune dovada unei neregularități concrete a cărei incidență nu a fost demonstrată în prezenta cauză.

De altfel, verificarea caracterului aleatoriu al repartizării, realizată nemijlocit de instanța de recurs prin analiza fișei de repartizare și a înscrisurilor generate din sistemul informatic Ecris IJ, suplinește în prezenta cauză funcția de garanție pe care o presupune auditarea externă periodică disputată. În acest context, se impune subliniat și faptul că aspectele referitoare la neîndeplinirea propriu-zisă a obligației de auditare externă formează obiectul unui dosar distinct, soluționat în primă instanță în procedura contenciosului administrativ, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ele scapă controlului jurisdicțional ce poate fi efectuat în prezentul cadru procesual.

Nici criticile referitoare la lipsa atestării ori certificării oficiale a competențelor digitale ale personalului care operează repartizarea aleatorie, ca și cele privind refuzul de comunicare a informațiilor referitoare la incidentele semnalate și remediate în sistemul Ecris IJ, nu privesc în realitate o neregularitate proprie a repartizării aleatorii verificate în prezenta cauză, ci vizează, practic, funcționarea generală și modul de administrare a sistemului informatic în ansamblul său. Or, aceste aspecte excedează limitelor judecății în prezenta cauză disciplinară și vor rămâne în afara sferei de analiză a instanței. Ca atare, soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrării disciplinare apare ca fiind legală, urmând a fi menținută.

Recurenta critică soluția de respingere a probei constând în emiterea unor adrese către Inspecția Judiciară pentru comunicarea datelor și informațiilor menționate în întâmpinare, precum și a motivelor pentru care inspectorul judiciar C figura în sistemul Ecris IJ și după încetarea calității sale, susținând că datele și informațiile solicitate erau necesare pentru soluționarea cauzei. Înalta Curte reține că proba propusă de recurentă în fața instanței disciplinare, pentru comunicarea datelor și informațiilor menționate în întâmpinare, nu avea, într-adevăr, caracter concludent în cauză, în condițiile în care viza aspecte care depășesc limitele prezentei judecăți disciplinare.

Pe de altă parte, constată că proba propusă de recurentă în fața instanței disciplinare, în vederea comunicării motivelor pentru care inspectorul judiciar C figura în sistemul Ecris IJ și după încetarea calității sale, nu este utilă în cauză dat fiind că înscrisurile aflate la dosar erau suficiente pentru verificarea legalității repartizării aleatorii a lucrării disciplinare nr. 24-1796, împrejurare de natură să contureze lipsa legitimității interesului recurentei în demersul supus atenției. Așadar, soluția de respingere a probei constând în emiterea unor adrese către Inspecția Judiciară pentru comunicarea datelor și informațiilor solicitate apare ca fiind legală și va fi confirmată. Recurenta invocă nelegalitatea soluției de respingere a cererii de eliberare a copiei de pe înregistrarea ședinței de judecată din 12 martie 2025. Potrivit art. 231 alin. (4) C. proc.

civ., „instanța va înregistra ședințele de judecată”, iar în conformitate cu alin. (5) lit. a al aceluiași art., „instanța va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată: părților, pe cheltuiala acestora, în ceea ce privește cauza lor.” Din analiza coroborată a textelor legale citate rezultă că dreptul părții de a obține o copie electronică a înregistrării propriei cauze nu este