ÎCCJ, Decizia nr. 70/2023

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., la data faptelor judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și c) din aceeași lege.

II. Hotărârea pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară

Prin Hotărârea nr. 6J din 25 mai 2022, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a aplicat doamnei A., la data faptelor judecător în cadrul Curții de Apel București, sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și c) din aceeași lege, reținând că, în raport cu probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor menționate, pentru considerentele sintetizate în continuare.

În sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, prin "atitudine nedemnă" se înțeleg acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi și regulamente în sarcina judecătorilor, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca atitudinile astfel caracterizate să fie asumate de judecător în mod conștient și voit sau acceptat.

În analiza abaterii disciplinare, s-a avut în vedere că standardele de conduită impuse judecătorilor sunt reglementate, în principal, prin art. 4 alin. (1) și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ("relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de munca și în societate se bazează pe respect și bună-credință"), art. 5 alin. (2) lit. b) și d) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, Codul de conduită judiciară, intitulat și Principiile de la Bangalore, Avizul nr. x din 19.11.2002 emis de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni și Declarația privind etica judiciară de la Londra, din 2010, din interpretarea cărora rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraților, integrat statutului profesional al acestora implică și extinderea obligației de a avea o comportare corectă, demnă și rezervată, care să mențină neștirbit prestigiul justiției.

În raport cu situația de fapt supusă analizei, s-a apreciat că pârâta A. a avut manifestări contrare demnității funcției deținute, de natură a afecta în mod grav prestigiul justiției, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare analizate.

Astfel, atât prin modalitatea în care a înțeles să se manifeste în datele de 14.02.2018 și 07.05.2018, când s-a adresat grefierilor cu apelativele "javrelor" și "nesimțitelor", refuzând pe parcursul zilei să părăsească biroul președintelui de secție, deși i s-a solicitat în repetate rânduri acest lucru, cât și prin atitudinea agresivă adoptată în relațiile cu judecătorii colegi de birou și cu personalul auxiliar, făcând afirmații în sensul că îi va înregistra, îi va filma și că va scrie pe internet diferite lucruri în legătură cu aceștia, pârâta A., la data faptelor judecător în cadrul Curții de Apel București, a depășit limitele acceptabile în cadrul relațiilor de serviciu.

Maniera în care pârâta s-a comportat a afectat desfășurarea în condiții adecvate a activităților în cadrul instanței. Astfel, prezența doamnei A., mai întâi în biroul grefierului șef de secție și, ulterior, în biroul președintelui de secție, refuzul de a părăsi biroul pe parcursul programului de lucru, necesitatea mobilizării unui număr mare de persoane (judecători cu funcții de conducere, grefieri, jandarmi), pentru gestionarea acestei situații, precum și impactul produs la nivelul instanței conturează o atitudine incompatibilă cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, fiind depășite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanțe.

De asemenea, probele administrate au relevat faptul că relaționarea cu colegii de birou a fost dificilă și s-a deteriorat în timp, iar, în urm conduitei doamnei A., toți judecătorii din birou s-au mutat pentru a-și putea desfășura activitatea profesională în condiții optime. În acest context, s-a reținut că pârâta nu suporta desfășurarea activității obișnuite a colegilor de birou, constând în studierea ședințelor, discuții pe dosare, relația cu ceilalți colegi de complet și cu grefierii de ședință. A fost reținut și faptul că, pentru a evita situațiile tensionate, colegii de birou și-au organizat activitatea în așa fel încât să nu se intersecteze cu pârâta, alegând să lucreze fie peste program sau la sfârșit de săptămână, fie în alte birouri, iar colaborarea cu grefierii se realiza la primele ore ale zilei, atunci când doamna judecător nu se afla în birou.

În concluzie, s-a reținut că doamna judecător a ales să adopte un comportament nedemn în raport cu colegii judecători și grefierii, care a generat tensiuni și presiuni în relațiile interumane conturate și a făcut practic imposibilă desfășurarea în condiții normale a activității.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția pârâtei în săvârșirea faptei, sub forma intenției indirecte, este dovedită și rezultă din modul în care aceasta a înțeles să se comporte în relațiile cu judecătorii și grefierii, asumându-și în mod voit consecințele faptelor sale, în condițiile în care probele administrate nu au relevat nicio împrejurare obiectivă care să justifice comportamentul neadecvat, contrar normelor de conduită.

Urmarea produsă prin săvârșirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii și respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu consecința afectării Imaginii justiției, ca sistem și serviciu în apărarea ordinii de drept.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 104 din Legea nr. 161/2003, judecătorii și procurorii au obligația să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate, fiindu-le interzisă orice manifestare contrară demnității funcției pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparțialitatea sau prestigiul acesteia.

Pentru a constata existența laturii obiective a acestei abateri disciplinare, trebuie să se poată reține că magistratul, în exercitarea funcției sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăiește, s-a implicat în activități care prejudiciază reputația instanțelor judecătorești sau a sistemului judiciar în ansamblul său, ori prin conduita sa a adus atingere valorilor sociale și morale unanim acceptate.

Cu referire la libertatea de exprimare, în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție și art. 10 par. 2 din Convenție și jurisprudența în materie a CEDO (Morissens împotriva Belgiei, Wille împotriva Lichtenstein), s-a reținut că magistraților le sunt impuse anumite restricții necesare, menite să păstreze încrederea publicului în imparțialitatea și independența justiției, iar autoritățile naționale trebuie să asigure un just echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraților), pe de o parte, și nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătorești și drepturile altor persoane, pe de altă parte.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la 23.10.2018, doamna judecător A. a transmis un e-mail, comunicat de pe adresa x@x.ro, către mai multe grupuri ale curților de apel și tribunalelor, precum și către grupul președinților de tribunale și cel al președinților de judecătorii, cu subiectul "martorul de serviciu", în cuprinsul căruia: apelativul "martorul de serviciu" este adresat domnului judecător B., afirmându-se că, pe baza declarațiilor domnului judecător, a fost sancționată disciplinar un judecător și se derulează o procedură disciplinară împotriva unui alt judecător din cadrul instanței; se afirmă că procedurile disciplinare sunt derulate pe baza colaborării între Serviciul Român de Informații și Inspecția Judiciară, în temeiul protocolului de colaborare dintre cele două instituții, cu participarea judecătorului menționat.

În esență, s-a reținut că, prin afirmațiile acuzatoare la adresa domnului judecător B. și Inspecției Judiciare din cuprinsul mesajului transmis prin poșta electronică, doamna judecător a încălcat obligația de rezervă și de moderație în exprimare impusă magistraților, precum și justul echilibru între libertatea de exprimare și protejarea autorității judecătorești și drepturilor altor persoane, aducând atingere onoarei și probității profesionale a domnului judecător și încercând să inducă ideea funcționării Inspecției Judiciare în scopul fabricării de dosare disciplinare împotriva unor anumiți judecători. Prin comportamentul și acțiunile întreprinse, pârâta a adus atingere principiilor morale cum ar fi integritatea, etica și buna credință, periclitând atât imaginea publică a magistratului, cât și prestigiul justiției, contribuind la scăderea aprecierii publice pozitive cu privire la sistemul judiciar.

Sub aspectul laturii subiective, pârâta a săvârșit această abatere disciplinară cu intenție indirectă, atitudinea sa fiind de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, împrejurare care rezultă și din faptul că mesajul transmis prin poșta electronică la 23.10.2018 a fost adus la cunoștința unui număr important de persoane din cadrul mai multor instanțe judecătorești.

La individualizarea sancțiunii în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a apreciat că faptele expuse au o gravitate foarte ridicată, având în vedere consecințele imediate, și anume comportamentul pârâtei în relațiile cu personalul instanței, care a fost lipsit de respect și bună-credință, a determinat relații extrem de tensionate, a perturbat în mod grav activitatea instituției și a adus atingere onoarei și probității profesiei de magistrat, fiind afectată imaginea justiției, precum și vinovăția indirectă în săvârșirea faptelor imputate.

Totodată, s-a reținut că doamna judecător a mai fost sancționată anterior pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și c) din Legea nr. 303/2004, după cum urmează: prin Hotărârea nr. 5J/11.04.2013 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 432/04.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost aplicată pârâtei sancțiunea constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni la o altă instanță"; prin Hotărârea nr. 4J/12.03.2014 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 109/8.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost aplicată pârâtei sancțiunea constând în "suspendarea din funcție pe o perioada de 6 luni"; prin Hotărârea nr. 6J/11.03.2015 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 239/14.12.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost aplicată pârâtei sancțiunea disciplinară constând "suspendarea din funcție pe o perioada de 3 luni".

De asemenea, pârâta a mai fost sancționată pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin Hotărârea nr. 15J/18.09.2013 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 37/10.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu sancțiunea constând în "reducerea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni", iar, prin Hotărârea nr. 7J/11.03.2015 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 21/25.01.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu sancțiunea constând în "avertisment".

Totodată, prin Hotărârea nr. 5J/11.03.2015 a secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 20/25.01.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtei i-a fost aplicată sancțiunea constând în "suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere numeroasele sancțiuni disciplinare anterioare, gravitatea concretă a faptelor și vinovăția pârâtei, s-a apreciat că pârâta nu mai îndeplinește exigențele impuse de exercitarea funcției de judecător și se justifică aplicarea celei mai aspre sancțiuni, și anume sancțiunea constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Doamna judecător A. a formulat recurs împotriva hotărârii menționate la pct. II, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, recurenta-pârâtă invocă încălcarea art. 2 alin. (1) si (3) și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politic, pentru următoarele motive: în procedura disciplinară, a fost supusă la tratamente inumane și degradante și au fost adoptate măsuri arbitrare, ca formă de represiune împotriva sa pentru denunțarea traficului de persoane; formulează diverse aserțiuni cu privire la viața sa privată ori referitoare la diferite evenimente și persoane din țară și din străinătate (judecători, avocați, grefieri, personal auxiliar de specialitate, jandarmi, jurnaliști, persoane din administrația publică), pentru a demonstra caracterul continuu al represiunii la care a fost supusă în decursul timpului; sancționarea sa disciplinară a fost întemeiată pe declarații de martori obținute prin constrângere; în decursul timpului a fost supusă la tratamente inumane și degradante în cadrul Curții de Apel București, prin tehnici de dezorientare, constând în trântirea ușilor, și prin procedurile disciplinare fabricate derulate în privința sa.

Printr-o a doua critică, se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin încălcarea dreptului la apărare în toate etapele procedurii disciplinare, fiind expuse următoarele aspecte: (i) rezoluția Inspecției Judiciare din 17.12.2018 i-a fost comunicată la 22.01.2019, după ce a formulat plângere penală pentru denunțarea violenței sistematice la care era supusă; (ii) motivul real al procedurii disciplinare este legat de procedurile pe care le-a inițiat în fața Tribunalului de Primă Instanță prin care a denunțat încălcarea drepturilor sale fundamentale prin acțiunile sistemului judiciar; (iii) nu a fost legal citată la termenul din 30 ianuarie 2019 când secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea sa din funcție; (iv) deși a fost fixat termen pentru audierea sa la sediul curții de apel la 4 și 5 februarie 2019, aceasta nu a mai avut loc, întrucât la 30 ianuarie 2019 a fost suspendată din funcție, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, iar instanța disciplinară în mod greșit a reținut că nu s-a prezentat la audiere; (v) nu a fost audiată nici în etapa cercetărilor prealabile, nici după inițierea acțiunii disciplinare și nici în fața secției pentru judecători, niciuna dintre apărările formulate prin întâmpinare și nici probele constând în înregistrările realizate cu reportofonul în zilele la care se face referire în rezoluția Inspecției Judiciare nu au fost analizate de instanța disciplinară în stabilirea situației de fapt.

Se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea în fața legii, sub două aspecte: (i) instanța disciplinară a avut în vedere numai declarația domnului judecător B., fără a lua în considerare și sesizarea disciplinară formulată de pârâtă împotriva domnului judecător; (ii) în timp ce plângerea penală pe care a formulat-o împotriva președintelui secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu a fost luată în considerare, procedura disciplinară împotriva sa a fost demarată în baza sesizării formulate cu 8 luni mai târziu de președintele secției.

Printr-o altă critică, se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât procedura disciplinară nu era reglementată de lege, iar secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a combinat atribuțiile sale jurisdicționale cu cele administrative în scopul tergiversării procedurii pe o perioadă de mai mulți ani, fiind expuse critici cu privire la hotărârile prin care s-a dispus suspendarea sa din funcția de judecător în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 și prin care a fost înaintată președintelui României propunerea de eliberare din funcție în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004. Totodată, se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii în cauza având ca obiect contestația formulată împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1197 din 2 iulie 2019, prin care se dispusese suspendarea sa din funcție în temeiul art. 64 alin. (4) Legea nr. 303/2004 pentru motivul că a refuzat nejustificat să se prezinte la efectuarea expertizei psihiatrice.

Susține recurenta că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin lipsa unei anchete efective, întrucât: hotărârea nu cuprinde o analiză a faptelor și raționamentul pe baza căruia au fost aplicate textele de lege indicate în considerente; nu se realizează o evaluare a probelor, cu precădere a înregistrării cu reportofonul din 14.02.2018; există contradicții între aspectele relatate în declarațiile martorilor, la care nu se face referire în considerentele hotărârii.

În cauză, au fost aplicate două sancțiuni în aceeași procedură cu încălcarea principiului non bis in idem, ca urmare a faptului că secția pentru judecători a combinat atribuțiile sale administrative cu cele jurisdicționale, iar procedura disciplinară s-a desfășurat după o procedură nelegală, întrucât prima sancțiune a constat în înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, iar a doua sancțiune a fost aplicată prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs.

A fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în componenta referitoare la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura disciplinară s-a întins pe o perioadă de 4 ani, prin tergiversarea soluționării acțiunii disciplinare, cu nesocotirea dreptului la demnitate și a dreptului de acces la justiție.

Prin modalitatea de derulare a procedurii disciplinare a fost încălcat dreptul la demnitate, reglementat de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, deoarece colegii judecători au avut comportamente inadecvate în raport cu situația sa personală, sesizările disciplinare formulate sub acest aspect au fost ignorate, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității știri defăimătoare cu privire la expertizarea sa psihiatrică, iar instituții din sistemul judiciar au organizat acțiuni de instigare colectivă împotriva sa, ca formă de stigmatizare prelungită pe o perioadă de 10 ani.

Secția pentru judecători în materie disciplinară nu îndeplinește standardele de independență și imparțialitate stabilite de jurisprudența CEDO, având în vedere subordonarea față de Serviciul Roman de Informații, dovedită de protocoalele încheiate între cele două instituții.

Dreptul la un proces echitabil a fost încălcat prin respingerea cererilor de recuzare invocate la termenul din mai 2019 cu privire la judecătorii C. și D., care se aflau în situație de incompatibilitate.

Situația de fapt a fost reținută în mod greșit de secția pentru judecători în materie disciplinară, dovadă în acest sens fiind transcriptul înregistrărilor audio efectuate de pârâtă cu reportofonul, sens în care recurenta formulează acuzații cu privire la comportamentul și afirmațiile unor colegi judecători referitoare la organizarea și desfășurarea activității în cadrul instanței.

Sancțiunea aplicată este nelegală deoarece îi este negat dreptul la liberă exprimare în sensul de a face publice maniera de fabricare a acuzațiilor în materie disciplinară, arătând că, prin afirmațiile din cuprinsul mesajului transmis prin poșta electronică, nu a exprimat opinii, ci realități trăite personal, și nu a urmărit să aducă atingere probității și onoarei profesionale ori prestigiului justiției, ci a dorit să denunțe aspecte neconforme cu legea.

IV. Întâmpinarea

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 381/2018 și cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunțate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 și 78077/13) și E. împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 și 74041/13), în cadrul recursului exercitat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanței de disciplină în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la derularea procedurii disciplinare în fața Inspecției Judiciare și Consiliului Superior al Magistraturii

Criticile referitoare la încălcarea art. 2 alin. (1) si (3) și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice sunt nefondate, întrucât analiza actelor cauzei nu reflectă existența unor elemente care să ateste susținerile recurentei referitoare la tratamente inumane ori degradante, adoptarea de măsuri arbitrare ori exercitarea unei represiuni împotriva sa, alegațiile doamnei judecător înscriindu-se în sfera conotațiilor pur subiective pe care le conferă realității, neconfirmate de probatoriul administrat.

Susținerile din recurs referitoare la încălcarea dreptului la apărare în cursul procedurii disciplinare nu pot primi relevanța propusă de recurentă. Aspectele invocate în recurs cu referire la alte proceduri disciplinare și administrative derulate cu privire la recurenta-pârâtă - suspendarea din funcție în cadrul unei alte proceduri - nu demonstrează încălcarea dreptului la apărare în prezenta cauză, iar susținerile referitoare la faptul că procedura disciplinară ar fi fost derulată ca urmare a demersurilor sale la Tribunalul de Primă Instanță se înscriu, de asemenea, în sfera unor supoziții personale ale doamnei judecător, nefiind susținute de probatoriul administrat.

În ceea ce privește comunicarea actelor procedurii disciplinare, se constată că au fost comunicate doamnei judecător rezoluția de începere a cercetării disciplinare din 17.12.20218, invitația de a participa la desfășurarea cercetării disciplinare la 04.02.2019 și 05.02.2019 la sediul Curții de Apel București, precum și copia electronică a dosarului nr. x/2018 . Împrejurarea că doamna judecător nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară și nu a formulat cereri ori alte apărări, aspecte consemnate în procesul-verbal din 04.02.2019 nu dovedește încălcarea dreptului la apărare, ci reflectă modul în care pârâta a înțeles să procedeze în cursul procedurii disciplinare.

Criticile referitoare la suspendarea din funcție a doamnei judecător în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei procedurii disciplinare, întrucât măsura suspendării a fost dispusă prin Hotărârea nr. 3J din 30 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, care a făcut obiectul recursului în dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunțată Decizia nr. 62 din 4 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Nici criticile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea în fața legii, nu pot fi primite, întrucât aspectele invocate cu privire la domnul judecător B. nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, în cadrul căreia sunt examinate exclusiv condițiile de angajare a răspunderii disciplinare prin prisma faptelor imputate pârâtei, având în vedere caracterul personal și direct al acestei forme de răspundere juridică.

În ceea ce privește criticile referitoare la hotărârile pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuțiilor administrative prevăzute de art. 64 alin. (4) și art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 - referitoare la suspendarea din funcție a magistratului în cazul în care refuză în mod nejustificat să se prezinte la expertiza de specialitate pentru a se evalua dacă suferă de o boală psihică, care îl împiedică să exercite funcția în mod corespunzător - se reține că hotărârile respective au fost emise în cadrul unor proceduri administrative distincte de prezenta cauză disciplinară și sunt supuse controlului de legalitate și temeinicie în cadrul altor căi de atac. Pentru aceste motive nu pot fi primite nici criticile din recurs referitoare la încălcarea principiului non bis in idem.

Susținerile recurentei-pârâte referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru lipsa unei anchete efective nu pot primi relevanța propusă, întrucât hotărârea instanței disciplinare cuprinde atât expunerea, prin prisma probatoriului administrat, a situației de fapt, cât și argumentația pentru care s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare și se justifică aplicarea sancțiunii menționate în dispozitivul hotărârii, instanța nefiind ținută să arate în mod explicit motivele pentru care nu a avut în vedere celelalte mijloace de probă care nu susțin soluția pronunțată.

În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea termenului rezonabil, se reține că durata soluționării acțiunii disciplinare (5 martie 2019 - 25 mai 2022) a fost influențată de faptul că, în perioada 6 noiembrie 2019 - 30 martie 2022, judecarea acțiunii disciplinare a fost suspendată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a Hotărârii secției pentru judecători nr. 1197 din 2 iulie 2019, prin care s-a dispus suspendarea din funcție pe o perioadă de un an a doamnei judecător în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea 303/2004, litigiul având ca obiect acțiunea în anularea hotărârii fiind soluționat definitiv prin Decizia nr. 1450 din 10 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020. Pentru aceste motive sunt nefondate susținerile din recurs referitoare la pronunțarea hotărârii atacate înainte de rămânerea definitivă a hotărârii menționate a secției pentru judecători.

Astfel fiind, nu sunt identificate elemente care să reflecte încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta referitoare la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Afirmațiile din recurs invocate în susținerea critici vizând încălcarea dreptului la demnitate, reglementat de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice reflectă percepția subiectivă a recurentei-pârâte cu privire la relațiile din cadrul instanței și la evenimente din viața sa profesională și personală.

Alegațiile din recurs referitoare la colaborarea instituțiilor cu atribuții în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor cu serviciile de informații reprezintă supoziții ale recurentei, nesusținute de probe care să demonstreze faptul că protocoalele încheiate între instituțiile menționate au influențat în vreun fel derularea prezentei proceduri disciplinare, fiind nefondată critica referitoare la faptul că secția pentru judecători în materie disciplinară nu îndeplinește standardele de independență și imparțialitate stabilite de jurisprudența CEDO.

Criticile referitoare la încheierile din 8 mai 2019, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de doamna judecător A. împotriva judecătorilor C. și D., sunt nefondate.

Prin încheierile menționate, instanța disciplinară a reținut în mod temeinic și legal faptul că aspectele invocate în susținerea cererilor de recuzare - doamna judecător C., în perioada în care a exercitat funcția de președinte al Curții de Apel București, a formulat sesizări disciplinare împotriva pârâtei, iar pârâta a formulat plângere penală împotriva doamnei judecător; domnul judecător D. a proferat insulte împotriva pârâtei pe un grup de comunicare al magistraților - fie nu au fost dovedite, fie nu au legătură cu soluționarea prezentei acțiuni disciplinare, fie nu reflectă lipsa de imparțialitate a judecătorilor în sensul art. 42 alin. (1) pct. 2 și 9 din C. proc. civ., criticile din recurs nefiind de natură să răstoarne temeinicia încheierilor atacate.

Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004

Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că această abatere disciplinară este reglementată în considerarea îndatoririi ce revine persoanelor care îndeplinesc funcția de magistrat de a asigura, prin manifestările în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, menținerea neștirbită a onoarei și probității profesionale, precum și a prestigiului justiției.

Natura specifică a funcției de judecător și nevoia de a păstra demnitatea acesteia impun ca judecătorul să se comporte în așa fel încât să se asigure că, în ochii unui observator rezonabil, conduita sa este ireproșabilă. Conduita magistratului trebuie să fie ireproșabilă nu numai în exercitarea funcției, ci și în societate, în așa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar. Aflându-se permanent în atenția publică, datorită importanței activității sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber și de bunăvoie, anumite restricții personale, care nu îi sunt aplicabile cetățeanului obișnuit.

Obligațiile ce revin magistraților în sensul celor expuse sunt conturate prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, cu modificările ulterioare, conform cărora "judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate", pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenței justiției (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor și Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei.

Raportat la textele enunțate, în acord cu instanța disciplinară, se reține că magistrații au obligației de a avea o comportare corectă, demnă și rezervată, de natură a menține neștirbit prestigiul justiției, atât în exercițiul funcțiunii, cât și în viața particulară.

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 constă în manifestările magistratului în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției.

În cauza dedusă judecății, din perspectiva acestei abateri disciplinare menționate, doamnei judecător A. îi este imputată fapta constând în transmiterea, prin serviciul instituțional de poștă electronică, la 23.10.2018, către grupuri de judecători de la tribunale și curți de apel, a unui mesaj în cuprinsul căruia formulează critici și acuzații cu privire domnul judecător B. și la activitatea Inspecției Judiciare, instanța disciplinară reținând că pârâta a periclitat atât imaginea publică a magistratului, cât și prestigiul justiției, prin faptele sale contribuind la scăderea aprecierii publice pozitive asupra sistemului judiciar din care face parte.

Pentru a se reține existența abaterii disciplinare analizate, una dintre cerințele esențiale rezidă în componenta publică a manifestării magistratului, în sensul de a produce în spațiul public reverberații care să aibă drept efect atingerea onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției. În acest sens, în hotărârea atacată se reține că abaterea disciplinară în discuție presupune ca faptele imputate să pericliteze imaginea publică a magistratului sau prestigiul justiției și să contribuie la scăderea aprecierii publice pozitive asupra sistemului judiciar.

Or, în circumstanțele cauzei, se constată că manifestarea doamnei judecător a fost limitată la sistemul judiciar, întrucât mesajul a fost recepționat numai de către judecătorii cărora le-a fost transmis, fără a ajunge la cunoștința publicului și, pe cale de consecință, fără a periclita imaginea publică a magistratului ori a sistemului judiciar.

În acest context, Înalta Curte reține că probatoriul administrat nu demonstrează faptul că fapta imputată doamnei judecător ar fi ajuns la cunoștință publică și ar fi adus, în percepția publică, o atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, astfel că nu este îndeplinită această cerință a laturii obiective a abaterii disciplinare analizate.

Astfel, deși fapta există în materialitatea ei, urmarea care se cere a se fi produs prin săvârșirea acesteia nu s-a produs, motiv pentru care nu se poate reține existența laturii obiective a abaterii disciplinare, fiind analiza laturii subiective a acesteia.

Pentru aceste considerente, se apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi admis recursul, cu consecința casării în parte a hotărârii atacate și respingerii acțiunii formulate de Inspecția Judiciară pentru fapta constând în mesajul transmis prin poșta electronică la 23.10.2018.

Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004

Potrivit art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și cu modificările ulterioare, constituie abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții".

În mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători (Deciziile nr. 242 din 4 noiembrie 2019, nr. 30 din 3 februarie 2020 și nr. 21 din 1 februarie 2021) s-a reținut că rațiunea instituirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 este dată de imperativul sancționării conduitelor contrare obligațiilor stabilite în sarcina magistraților prin următoarele prevederi:

- art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, conform cărora "Magistraților le este interzisă orice manifestare contrară demnității funcției pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparțialitatea sau prestigiul acesteia";

- art. 4 alin. (1) și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:

"Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și să participe la formarea profesională continuă"; "Relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de muncă și în societate se bazează pe respect și bună-credință";

- art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, cu modificările ulterioare, conform cărora "judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate";

- art. 5 alin. (2) lit. b), d) și e) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, conform cărora "Judecătorii au următoarele îndatoriri: (...) să respecte prevederile legale, normele codului deontologic, regulamentele, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor generale și ale colegiilor de conducere; (...) să aibă un comportament decent și civilizat în relațiile de serviciu; (...) să dea dovadă de competență profesională și să manifeste calm, răbdare, politețe și imparțialitate față de justițiabili, martori, avocați, procurori și alte persoane cu care intră în contact în calitate oficială".

Realizând propria apreciere asupra probatoriului administrat, Înalta Curte constată că instanța disciplinară a reținut în mod temeinic și legal faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Sub aspectul laturii obiective, probatoriul administrat demonstrează faptul că, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, doamna judecător a avut atitudini nedemne față de personalul instanței, în sensul celor arătate în continuare: a adresat jignirii personalului instanței, prin utilizarea apelativelor "javră", "nesimțită"; a formulat acuzații repetate bazate pe suspiciuni subiective cu privire la comportamente persecutorii îndreptate împotriva sa și a refuzat să părăsească biroul grefierului-șef și biroul președintelui secției și să își desfășoare activitatea în biroul în care fusese repartizată; a proferat amenințări la adresa unor persoane din cadrul instanței că le va filma sau că va publica pe internet informații nefavorabile cu privire la ele; crearea unei atmosfere tensionate și conflictuale în cadrul instanței și cu precădere în biroul în care era repartizată, prin comportament verbal incisiv, formulări injurioase și acuzații repetate aduse colegilor judecători și personalului instanței, pe baza unor suspiciuni subiective de persecuție îndreptate împotriva sa.

Manifestările doamnei judecător conturează un comportament persistent de natură incisivă și conflictuală în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în relațiile cu colegii de serviciu, care a avut drept consecință crearea unei atmosfere contrastante cu condițiile adecvate de desfășurare a activității în cadrul unei instanțe judecătorești, ceea ce a impietat asupra desfășurării activității celorlalte persoane și i-a determinat pe judecători și pe grefieri, după caz, fie să solicite mutarea în alte birouri, fie să își adapteze programul de lucru și modul de desfășurare a activității de o manieră care să le asigure evitarea contactului cu pârâta judecător.

În sensul celor expuse, atitudinile imputate doamnei judecător și consecințele acestora sunt dovedite de aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite și/sau semnate de judecătorii, grefierii și jandarmii care au luat act în mod direct de împrejurările menționate (procesele-verbale din 14.02.2018 și 15.02.2018 de la filele x ale dosarului nr. x/DIJ/2018), în sesizările formulate de colegii de birou (sesizările domnului judecător B. de la filele x ale dosarului nr. x/2018; sesizarea doamnei judecător F. de la dosarului nr. x/2018) și în declarațiile martorilor audiați în fața Inspecției Judiciare (declarațiile judecătorilor G., H., F., I., B., J. de la filele x ale dosarului nr. x/2018; declarațiile grefierilor K., L., M., de la filele x ale dosarului nr. x/2018).

Contrar criticilor din recurs, nu se constată existența unor contradicții între declarațiile martorilor, care să creeze o îndoială cu privire la veridicitatea aspectelor relatate de martorii audiați în cursul cercetării disciplinare, ci, dimpotrivă, se reține că declarațiile respective sunt unitare în ceea ce privește manifestările imputate din perspectiva abaterii în discuție.

Pe de altă parte, este de observat că transcrierea înregistrării efectuate cu reportofonul de către doamna judecător, conținând conversațiile purtate de pârâtă cu persoane din cadrul instanței, nu dovedește contrariul celor atestate de probatoriul administrat în sensul celor expuse în precedent cu privire la situația de fapt și la elementele constitutive ale abaterii disciplinare reținute în sarcina pârâtei. Dimpotrivă, transcrierea înregistrării demonstrează comportamentul provocator și incisiv al pârâtei în relațiile cu persoanele din cadrul instanței, de natură a crea o atmosferă tensionată și conflictuală în raporturile de serviciu, incompatibilă cu cerințele mediului de lucru din cadrul unei instanțe judecătorești. Astfel, proba propusă în apărare chiar de către pârâtă contribuie la calificarea manifestărilor sale ca fiind contrare unor minime standarde de conduită pretinse unui magistrat în raporturile de serviciu, motiv pentru care se circumscriu noțiunii de atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Conduita imputată pârâtei se îndepărtează în mod semnificativ de la obligațiile impuse magistratului în relațiile de serviciu sub aspectul standardelor de manifestare în timpul exercitării atribuțiilor specifice funcției, conturând, în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, existența unei atitudini nedemne, contrare obligației de a asigura demnitatea funcției, conform art. 104 din Legea nr. 161/2003 și art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, obligației de a dezvolta relații bazate pe respect și bună-credință, în acord cu dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, și obligației de a avea un comportament decent și civilizat în relațiile de serviciu și de a manifesta calm, răbdare, politețe și imparțialitate în relațiile de serviciu, potrivit at. 5 alin. (2) lit. b), d) și e) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Sub aspectul laturii subiective, probatoriul administrat reflectă vinovăția pârâtei sub forma intenției indirecte, magistratul prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind sau acceptând eventualitatea producerii lui. Vinovăția pârâtei rezultă și din împrejurarea că atitudinea sa psihică a fost în mod constant orientată spre susținerea atitudinilor nedemne manifestate în relația cu colegii de serviciu, caracterizate de conflictualitate, critici, acuzații și suspiciuni subiective, nefiind identificate, în cuprinsul probelor administrate, elemente care să demonstreze caracterul accidental ori justificabil al conduitelor reprobabile constatate.

Pentru considerentele arătate, în acord cu instanța disciplinară, se reține că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, soluția instanței disciplinare și considerentele care o susțin sunt în acord cu cerințele de individualizare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, fiind în mod corect apreciată gravitatea faptelor imputate, având în vedere cu precădere îndepărtarea semnificativă și persistentă în timp față de standardele de conduită specifice funcției de magistrat și consecințele grave ale atitudinii nedemne, constând în perturbarea activității la nivelul colectivului, prin crearea unei atmosfere tensionate și inadecvate mediul de lucru în cadrul unei instanțe judecătorești.

De asemenea, așa cum întemeiat s-a reținut în hotărârea atacată, este avut în vedere faptul că pârâtei judecător i-au fost aplicate anterior sancțiunile constând în:

"mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni la o altă instanță", "suspendarea din funcție pe o perioada de 6 luni" și "suspendarea din funcție pe o perioada de 3 luni", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și c) din Legea nr. 303/2004; "reducerea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" și "avertisment", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004; "suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

Se cuvine a fi menționat faptul că, prin Decretul Președintelui României nr. 1061 din 19 octombrie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 19 octombrie 2021, doamna A., judecător la Curtea de Apel București, a fost eliberată din funcție, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, pentru neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate, până la împlinirea duratei suspendării din funcție dispuse potrivit art. 64 alin. (4) din aceeași lege. Însă, potrivit art. 52

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, eliberarea din funcție a judecătorului în condițiile art. 65 din Legea nr. 303/2004, nu împiedică continuarea procedurii disciplinare.

În acest context, reținând comportamentul persistent al atitudinilor nedemne ale recurentei-pârâte și antecedentele disciplinare relevate, potrivit principiului gradual al aplicării sancțiunilor, prin hotărârea atacată în mod judicios a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, întrucât se apreciază că pârâta nu mai îndeplinește exigențele impuse de exercitarea funcției de judecător.

Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de doamna A., va fi casată în parte hotărârea atacată, va fi respinsă acțiunea formulată pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și va fi menținută hotărârea atacată în ceea ce privește admiterea acțiunii formulate de Inspecția Judiciară și aplicarea, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a sancțiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeași lege.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de doamna A. împotriva Hotărârii nr. 6J din 25 mai 2022, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2019.

Casează în parte hotărârea atacată.

Respinge acțiunea formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A., la data faptelor judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Menține hotărârea atacată în ceea ce privește admiterea acțiunii formulate de Inspecția Judiciară și aplicării doamnei A., în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a sancțiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeași lege.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.