2rac-5/24 — Încasarea sumelor.

La 12 aprilie 2021, SC ,,Rumeon” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului ,,Urbanproiect” prin care a solicitat încasarea sumei de 512 000 lei cu titlu de prestație supusă restituirii ca urmare a rezoluțiunii Contractului nr. 15831 privind elaborarea documentației de proiect, sumei de 86 117,70 lei cu titlu de dobândă de întârziere, sumei de 12 800 lei cu titlu de penalitate, sumei de 15 000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul patrimonial cauzat prin neexecutare, taxei de stat în cuantum de 18 777,53 lei, precum şi tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta SC ,,Rumeon” SRL a indicat că este importatorul și distribuitorul exclusiv al automobilelor Audi, Volkswagen și Seat pe teritoriul Republicii Moldova. În anul 2016, a inițiat proiectul de construire a Centrului Auto Rumeon în extravilanul com. Băcioi, mun. Chișinău, obținând certificatele de urbanism pentru proiectare nr. 69 din 11.10.2016 și nr. 82 din 23.12.2016, valabile 12 luni.

La 11 ianuarie 2017, între SC ,,Rumeon” SRL (beneficiar) și Întreprinderea de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului ,,Urbanproiect” (executant) a fost încheiat Contractul nr. 15831 privind elaborarea documentației de proiect, cu un deviz de 1 280 000 lei.

Reclamanta a susținut că și-a executat integral obligațiile contractuale, în timp ce pârâta nu a prezentat documentația de proiect în termenul convenit și nu a demonstrat executarea lucrărilor contractate.

Pentru neexecutarea esențială a obligațiilor, reclamanta a declarat rezoluțiunea contractului prin notificarea nr. 345 din 02 decembrie 2019, solicitând restituirea avansului de 512 000 lei, plata penalităților de 12 800 lei și transmiterea materialelor aferente proiectului.

În urma obiecțiilor pârâtului, reclamanta a comandat un audit independent la SRL „CRI-Consulting”, care prin raportul din 25 septembrie 2020 a constatat că 1 volumul lucrărilor executate este de doar 12,5%. Prin somația nr. 370 din 11 noiembrie 2020, înregistrată la 13 noiembrie 2020, reclamanta a solicitat din nou restituirea sumei de 524 800 lei, însă pârâtul nu a răspuns.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, din cauza neexecutării obligațiilor contractuale, pornind de la obligațiile interdependente ale părților, reclamantul/intimat SC ,,Rumeon” SRL ca Client are dreptul la rezoluțiune prin efectul de la art. 920- 921 ale Codului civil. În acest sens, SC ,,Rumeon” SRL, și- a exercitat acest drept, prin declarația scrisă, notificată celeilalte părți contractante, și anume notificarea nr. 345 din 02.12.2019, în care a fost invocată neexecutarea obligațiunilor contractuale de către Întreprinderea de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului ,,Urbanproiect”, cu depășirea termenului limită de executare a documentației de proiect cu peste 2,5 ani, considerând în temeiul capitolului 9 al Contractului și art. 915-932 Cod civil, ca condiție expresă neexecutare însemnată, contract rezolvit din 02.12.2019.

Curtea de Apel Chișinău a mai indicat că executarea parțială a obligațiilor contractuale nu absolvă apelantul de obligația de restituire a prestației, or, după cum s-a indicat este cert faptul ineficienței și inutilității unui astfel de proiect 2 parțial executat pentru o companie al cărei obiect de activitate preponderent este legată de autovehicule și nicidecum nu ține de activitate de proiectare.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile apelantului cu privire la faptul că raportul de audit elaborat de S.C. ,,Cri-Consulting” S.R.L. privind verificarea executării de către Întreprinderea de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului ,,Urbanproiect” a documentației de proiectare și deviz la etapa ,,Proiect de lucru” pentru obiectul - Centrul de comercializare și reparație a vehiculelor ,,Volkswagen”, ,,Audi” și ,,Seat” din 25.09.2020, nu are putere juridică, or, după cum s-a indicat SC ,,Rumeon” SRL a suportat cheltuieli de 15000 lei, atestate prin ordinele de plată nr. 522 din 02.07.2020 și nr.809 din 02.10.2020, pentru serviciile consulting, acte care de altfel, sunt în vigoare, nefiind probată ilegalitatea sau nulitatea acestora. În același timp, deși apelantul invocă că nu au fost invitați la elaborarea acestui audit, nu au fost prezentate careva probe în vederea combaterii constatărilor reținute în raportul menționat.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență, aceleași argumente expuse în cererea de apel, susținând că Curtea de Apel Chișinău a aplicat eronat normele de drept material, interpretând în mod eronat legea, ceea ce presupune calificarea juridică corectă a raportului material litigios, determinarea corectă a normei aplicabile, însă din cauza înțelegerii greșite a sensului acesteia face o concluzie greșită cu privire la drepturile și obligațiile părților.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; 3 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 (încheierile nr. 2ra-301/24, § 28, 2ra-278/25, § 22, 2ra-813/25, § 25).

În prezenta cauză, recurentul contestă concluziile instanței de apel privind neexecutarea obligațiilor contractuale și încasarea sumelor solicitate de SC 4 „Rumeon” SRL, susținând că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material și nu a apreciat corespunzător circumstanțele cauzei.

În special, recurentul își exprimă dezacordul cu aprecierea dată raportului de audit întocmit de SRL „Cri-Consulting”, susținând că acesta nu are putere juridică și nu putea servi drept temei pentru admiterea pretențiilor reclamantei.

Completul de judecată observă că instanța de apel a examinat argumentele privind executarea obligațiilor contractuale, raportul de audit și rezoluțiunea contractului, indicând motivele pentru care a considerat întemeiată soluția primei instanțe privind restituirea prestației achitate și încasarea celorlalte sume acordate.

În practica sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că instanțele judecătorești au obligația de a determina corect raportul juridic litigios și de a examina pretențiile formulate în cadrul juridic corespunzător (deciziile nr. 2rac- 269/22, § 54–55, nr. 2rac-32/23, § 38 și nr. 2rac-125/24, § 51).

Totodată, prin decizia nr. 2rac-29/23, Curtea Supremă de Justiție a reținut că, în cazul în care partea a declarat rezoluțiunea contractului și solicită restituirea prestațiilor, instanța trebuie să examineze condițiile și efectele juridice ale rezoluțiunii, fără a limita examinarea litigiului la executarea obligațiilor contractuale.

Spre deosebire de cauza menționată, în prezenta cauză, instanța de apel a examinat declarația de rezoluțiune a contractului din 2 decembrie 2019 și efectele acesteia, reținând că neexecutarea obligațiilor contractuale de către ÎS „Urbanproiect” justifică restituirea avansului achitat. Astfel, argumentele recursului nu demonstrează că instanța de apel ar fi determinat greșit obiectul litigiului sau ar fi omis examinarea efectelor rezoluțiunii contractului.

Referitor la raportul de audit, Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat obiecțiile formulate de recurent și a motivat concluzia privind respingerea acestora. Argumentele prezentate în recurs nu demonstrează că decizia contestată ar fi arbitrară ori că s-ar baza în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată subliniază că instanța de recurs nu are sarcina de a reexamina circumstanțele cauzei și de a aprecia din nou probele administrate de instanțele inferioare, în lipsa unor argumente care să demonstreze existența unui temei de recurs prevăzut de lege.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că recurentul reiterează argumentele examinate de instanța de apel, fără a demonstra existența unor încălcări care să justifice admiterea recursului. Or, simplul dezacord al recurentului cu decizia instanței de apel și cu modul în care au fost apreciate probele nu 5 constituie, prin el însuși, temei de casare a acesteia (încheierile nr. 2ra-183/25 și nr. 2ra-357/24).

Prin urmare, Completul de judecată constată că argumentele invocate în recurs nu demonstrează existența vreunuia dintre temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În aceste circumstanțe, recursul declarat de Întreprinderea de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului „Urbanproiect” este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, în conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat Institutul Național de Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului ,,Urbanproiect”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 6