Decizie nr. 161 din 08.10.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (în continuare, Legea nr. 87/2011), ridicată de dl Igor Potîng, în dosarul nr. 2-23465/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna Marina Rusu, judecător de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) şi lit. g) din Constituţie. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului

Pe rolul Judecătoriei Chişinău se află cauza civilă formulată de dl Igor Potîng împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului.

În cadrul şedinţei de judecată, dl Igor Potîng a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Printr-o încheiere din 4 februarie 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

La 17 februarie 2026, autorul excepţiei a depus la Curtea Constituţională un supliment prin care şi-a extins obiectul excepției de neconstituţionalitate. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție 2

Prevederile relevante ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti sunt următoarele: Articolul 1 Scopul legii „(1) Scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. […]” Articolul 2 Dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti „(1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. […]” Articolul 4 Examinarea pricinii şi sarcina probaţiunii „(1) Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcаre şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. (2) Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar. 3

Autorul excepției susține că norma contestată este deficitară, pentru că nu prevede un mecanism eficient pentru evaluarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, inclusiv în situația în care această încălcare ar fi determinată de refuzul instanței de judecată de a ridica excepția de neconstituționalitate în cadrul unei cauze penale.

În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 2, 20 și 53 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) litera a) din Constituție, Curtea Constituțională este competentă să exercite controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză al unor prevederi din Legea nr.87/2011.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Cu referire la cererea din 17 februarie 2026, menționată supra la § 6, prin care autorul şi-a extins obiectul sesizării, Curtea reaminteşte faptul că părţile la un proces de judecată sau reprezentaţii lor pot să-şi extindă obiectul sesizării doar prin intermediul instanţei de judecată şi doar dacă sunt respectate condiţiile stabilite în Hotărârea Curţii nr. 2 din 9 februarie 2016 (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 33; DCC nr. 59 din 5 iunie 2025, § 25) şi pct. 22 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională). În acest caz, procedura de extindere a obiectului excepției de neconstituţionalitate nu a fost respectată.

Aşa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Chişinău se află o cauză privind încasarea prejudiciului în legătură cu încălcarea dreptului la 4

Autorul excepției susține că norma contestată contravine articolelor 2 (suveranitatea și puterea de stat), 20 (accesul liber la justiție) și 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) din Constituție.

Referitor la incidența articolului 2 din Constituție, Curtea a reținut că acesta are un caracter general și consacră imperative care stau la baza tuturor reglementărilor legale, neputând constitui, prin el însuși, un reper individual și distinct pentru constatarea neconstituționalității unei norme (a se vedea DCC nr. 112 din 16 septembrie 2024, § 14).

Cu privire la incidența articolelor 20 și 53 din Constituție, autorul excepției menționează că norma contestată limitează posibilitatea instanței de judecată de a lua în considerare circumstanțele care au determinat încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzelor judiciare în ipoteza în care instanțele de judecată au refuzat sesizarea Curții Constituționale.

Curtea notează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de acces liber la justiţie trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor ( a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2024, § 66).

La rândul său, articolul 53 din Constituţie stabilește că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, precum și că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Așadar, articolele 20 şi 53 din Constituţie obligă statul să-i ofere persoanei remedii efective din partea instanţelor de judecată în vederea apărării drepturilor şi a intereselor sale în cazul în care aceasta pretinde că a fost vătămată într-un drept al său.

Curtea Europeană a menţionat în jurisprudenţa sa că nerespectarea „termenului rezonabil” de judecare a cauzei ar putea pune în pericol eficienţa şi credibilitatea justiţiei (Scordino v. Italia (nr. 1), [MC], 29 martie 2006, § 224). În vederea evaluării termenului rezonabil de judecare a cauzei, Curtea Europeană a instituit criterii prin care se stabileşte durata unei proceduri. Astfel, punctul de început al termenului (dies a quo) este, în mod obişnuit, data sesizării tribunalului competent (Bock v. Germania, 29 martie 1989, § 35), cu excepţia cazului în care sesizarea autorităţii administrative constituie o condiţie prealabilă pentru sesizarea tribunalului, caz în care termenul poate include durata procedurii administrative preliminare obligatorii (Kress v. Franţa, 7 iunie 2001, § 90). Cu privire la punctul de sfârşit al calculării termenului (dies ad quem), Curtea Europeană a menţionat că acesta acoperă, în principiu, întreaga procedură, inclusiv căile de atac. Astfel, cerinţa respectării unui termen rezonabil se referă la toate etapele procedurilor judiciare, fără a putea fi exceptate fazele ulterioare soluţionării fondului (Robins v. Regatul Unit, 23 septembrie 1997, §§ 28–29). Pentru a aprecia caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, trebuie avut în vedere ansamblul acesteia (König v Germania, 28 iunie 1978, § 98). 5

Astfel, conform articolului 2 alin. (1) din Legea nr. 87/2011, orice persoană fizică sau juridică care consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. Litigiile respective se examinează în instanţa de judecată în conformitate cu normele legislaţiei procesuale civile, ţinându-se cont de particularităţile specifice prevăzute de Legea nr. 87/2011 (a se vedea articolele 1 alin. (2) și 4 alin. (5) din Lege).

Totodată, prin dispoziția articolului 4 din Legea 87/2011, Parlamentul a reglementat procedura de examinare a cererilor privind constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzelor sau de executare a hotărârilor judecătorești, precum și a stabilit sarcina probațiunii în asemenea litigii.

Astfel, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcаre şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar (a se vedea articolul 4 alin. (1) și (2) din Lege).

Curtea constată că prevederile articolului 4 din Legea nr. 87/2011 stabilesc cadrul procedural în care instanța examinează cererea privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. În cadrul acestei proceduri, instanța urmează să aprecieze durata procesului prin raportare la circumstanțele relevante ale cauzei și la conduita participanților și a autorităților implicate în proces.

Totuși, competența instanței care examinează o cerere întemeiată pe Legea nr. 87/2011 nu poate fi confundată cu competența instanței abilitate de a exercita controlul judiciar asupra actelor și măsurilor procesuale dispuse în cauza a cărei durată este invocată ca nerezonabilă. Examinarea caracterului rezonabil al duratei procedurii nu presupune verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor procesuale adoptate în cauza inițială.

În acest sens, împrejurarea că, în cadrul unei proceduri judiciare, instanța a respins o cerere a părții, inclusiv o cerere privind ridicarea unei excepții de neconstituționalitate, nu poate constitui obiect al controlului exercitat de instanța care examinează cererea privind încălcarea termenului rezonabil. Aprecierea legalității și temeiniciei unei asemenea soluții poate fi realizată numai în cadrul procedurii și de către instanța competentă să exercite controlul judiciar asupra acesteia. Aceasta nu împiedică însă instanța sesizată în baza Legii nr. 87/2011 să țină seama, la aprecierea duratei procedurii și a 6

Prin urmare, Curtea nu identifică în prevederile contestate o limitare a accesului liber la justiție sau a dreptului la un remediu efectiv. Articolul 4 din Legea nr. 87/2011 delimitează cadrul procesual în care poate fi examinată pretinsa încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, fără a conferi instanței sesizate în acest temei competența de a exercita un control judiciar asupra soluțiilor procesuale care pot fi contestate numai în cadrul căilor de atac și potrivit competențelor jurisdicționale stabilite de lege.

În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alin. (2), (3) lit. f) și (4) lit. (d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, ridicată de dl Igor Potîng, în dosarul nr. 2-23465/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 8 octombrie 2026 DCC nr. 161 Dosarul nr. 28g/2026 7