2ac-162/26 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absenta forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral

La 4 aprilie 2023, Petru Labuneț a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sofilarex” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral, acordarea concediului anual de odihnă, încasarea penalității pentru neachitarea sporului la salariu și reținerea plăților salariale.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru: − s-a admis parțial acțiunea; − s-a anulat ordinul nr. 10/1 din 1 decembrie 2022 cu privire la concedierea salariatului Petru Labuneț, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. − s-a restabilit Petru Labuneț în funcția anterior deținută de manager de transport (naval) în cadrul SRL „Sofilarex”; − s-a încasat din contul SRL „Sofilarex”, în beneficiul lui Petru Labuneț, salariul mediu neachitat pentru absența forțată de la serviciu, începând cu data de 01.09.2022 - 16.10.2023, în cuantum de 520 000 lei; − s-a încasat, din contul SRL „Sofilarex” în beneficiul lui Petru Labuneț, prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu lunar în mărime de 40 000 lei. − în rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate. − s-a încasat, din contul SRL „Sofilarex” în contul statului, suma de 15 800 lei cu titlu de taxă de stat, de la care a fost scutit reclamantul prin efectul legii, la înaintarea prezentei acțiuni.

Nefiind de acord cu hotărârea din 16 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, SRL „Sofilarex” a contestat-o cu apel.

La 28 septembrie 2026, prin intermediul poștei electronice, SRL „Sofilarex” a depus cerere privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În motivarea cererii de strămutare, SRL „Sofilarex” a indicat că își are sediul în mun. Chișinău, iar mai multe litigii conexe sunt examinate în cadrul Curții de Apel Centru, ceea ce determină examinarea succesivă a acestora în cadrul aceleiași instanțe.

Astfel, în opinia SRL „Sofilarex”, prezenta cauză se înscrie într-un ansamblu mai larg de litigii examinate de aceeași instanță, ceea ce, prin natura și multitudinea cauzelor implicate, constituie o circumstanță relevantă la aprecierea necesității asigurării unor condiții care să excludă orice bănuieli privind afectarea nepărtinirii judecătorilor.

Totodată, SRL „Sofilarex” a subliniat că pentru asigurarea aparenței de imparțialitate și pentru înlăturarea oricăror îndoieli, este oportun ca prezenta cauză să fie examinată de o altă instanță de același grad, în condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, SRL „Sofilarex” a accentuat că solicitarea strămutării nu este întemeiată pe o acuzație de părtinire a judecătorilor Curții de Apel, ci pe necesitatea asigurării atât a imparțialității efective, cât și a aparenței de imparțialitate, astfel încât pricina să fie examinată în condiții care exclud orice bănuială rezonabilă susceptibilă să afecteze încrederea în procesul de înfăptuire a justiției.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) şi g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac”.

Examinând argumentele invocate de SRL „Sofilarex”, în susținerea cererii de strămutare, Completul de judecată constată că acestea nu justifică aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă și nu sunt de natură să genereze, din perspectiva unui observator obiectiv și informat, o bănuială legitimă că nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

SRL „Sofilarex” își întemeiază, în esență, cererea pe faptul că prezenta cauză se înscrie într-un ansamblu mai larg de litigii examinate de Curtea de Apel Centru, ceea ce, prin natura și multitudinea cauzelor implicate, constituie o circumstanță relevantă la aprecierea necesității asigurării unor condiții care să excludă orice bănuieli privind afectarea nepărtinirii judecătorilor.

Completul de judecată nu poate reține acest argument, deoarece simpla existență pe rolul Curții de Apel Centru a mai multor litigii cu participarea SRL „Sofilarex”, nu constituie per se o circumstanță care să pună la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor. Examinarea unor cauze distincte, chiar dacă între acestea există o legătură factuală sau juridică, reprezintă exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale judecătorului și nu poate fi prezumată ca generând o prejudecată față de una dintre părți.

Or, fiecare cauză urmează a fi soluționată în limitele obiectului și temeiurilor sale, cu respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, independenței și imparțialității judecătorului.

Subsecvent, în măsura în care solicitantul consideră că un anumit judecător, care urmează să examineze cauza, a participat anterior la soluționarea unor litigii conexe și, prin considerentele expuse în acele cauze, și-ar fi format o opinie care pune la îndoială obiectivitatea sa în prezenta cauză, legea procesuală instituie un remediu procedural distinct – recuzarea judecătorului.

Potrivit art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, judecătorul urmează a fi recuzat atunci când există împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea acestuia. Totodată, conform art. 52 din același Cod, recuzarea poate fi înaintată de participanții la proces și trebuie să fie motivată, fiind examinată în cadrul procedurii instituite de lege.

Prin urmare, în cazul în care solicitantul identifică, în persoana unui anumit judecător, o împrejurare concretă de natură să pună la îndoială obiectivitatea acestuia, problema respectivă urmează a fi soluționată prin intermediul instituției recuzării, dar nu prin strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad.

A admite contrariul ar însemna că simpla nemulțumire a unei părți față de faptul că unul sau mai mulți judecători au examinat anterior cauze conexe să poată constitui, în mod automat, un temei pentru strămutarea cauzei, ceea ce ar extinde nejustificat domeniul de aplicare al art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă și ar permite eludarea mecanismului procedural special prevăzut de lege pentru verificarea imparțialității anumitor judecători.

Or, temeiul strămutării prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, este aplicabil situației de suspiciune legitimă, care se referă la împrejurări de natură să influențeze imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței și nu doar a celor chemați să se pronunțe asupra unei cauze civile concrete. Altfel spus, deși această instituție nu ține locul recuzării, ea nu intervine decât dacă temeiurile de recuzare sunt aplicabile tuturor judecătorilor instanței de competența căreia este litigiul în legătură cu care se cere schimbarea competenței.

În aceste condiții, cererea de strămutare nu întrunește standardul de probă impus de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât noțiunea de „bănuieli care derivă din elemente obiective”, utilizată de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, presupune existența unor împrejurări de fapt concrete, individualizate și susceptibile de verificare obiectivă, apte să genereze, în percepția unui observator rezonabil, îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea instanței. Or, simplele percepții, presupuneri sau aprecieri abstracte formulate de unul dintre participanții la proces nu sunt suficiente pentru a justifica aplicarea acestei măsuri excepționale.

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, deși aparențele prezintă o anumită importanță în aprecierea imparțialității unei instanțe, temerile unei părți trebuie să fie justificate în mod obiectiv, iar simpla existență a unor suspiciuni subiective nu este suficientă pentru a concluziona asupra încălcării exigenței imparțialității obiective (Piersack vs. Belgia, Morice vs. Franța).

În prezenta cauză, SRL „Sofilarex” nu a indicat și nu a probat existența vreunui fapt concret care să permită unui observator obiectiv și rezonabil să considere că examinarea apelului de către Curtea de Apel Centru ar fi susceptibilă să afecteze imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei.

În consecința celor anterior enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că nu există circumstanțe obiective care ar justifica strămutarea examinării cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f), art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sofilarex” privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Labuneț împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Sofilarex”, cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral, acordarea concediului anual de odihnă, încasarea penalității pentru neachitarea sporului la salariu și reținerea plăților salariale, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor