2rh-26/25 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata, a prejudiciului moral

La 18 martie 2022, Silviu Potîrniche a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „NOVA PAY”, solicitând anularea ordinului de concediere nr. 29 din 21 decembrie 2021 ca fiind neîntemeiat, ilegal, fictiv și care nu constată rezultatul negativ al perioadei de probă, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, de la data emiterii ordinului de concediere și până la data emiterii hotărârii judecătorești, având în vedere salariul lunar de 20 000 de lei, încasarea prejudiciului moral cauzat prin concedierea ilegală în mărime de 5 salarii lunare, 100 000 de lei și anularea clauzei nr.5 din contractul individual de muncă din 13 octombrie 2021, ca fiind contrară interdicției legale de a stabili perioada de probă în cazul încheierii contractului de muncă cu persoanele angajate prin concurs.

La 26 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.101), Silviu Potârniche a depus cerere cu privire la explicarea deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 16 octombrie 2024 a Curții Supreme de Justiție s- a respins cererea depusă de Silviu Potîrniche cu privire la explicarea deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat că în cererea de recurs, S.R.L. „NOVA PAY” a indicat expres asupra temeiului de recurs prevăzut la art. 432 lit. d) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel nu ar fi atras în proces salariatul angajat ulterior concedierii sale ilegale. Soluția de admitere a recursului vizează exclusiv problema 2 neatragerii în proces a dnei Cristina Rotaru, salariatul angajat ulterior concedierii sale ilegale. Curtea Supremă de Justiție s-a bazat pe argumentele recurentului, prin care aceasta avansa problema neatragerii în proces ca pe un temei de recurs, adică o problemă determinantă pentru casarea actului judecătoresc definitiv și executoriu. În realitate, încă de la momentul examinării recursului, nici angajatorul și nici terțul nu intenționau în mod real să formuleze o cerere de intervenție. Deci, argumentul recurentului pe care s-a bazat Curtea Supremă de Justiție s-a dovedit a fi unul fals, făcut exclusiv în scopul creării unei aparențe de ilegalitate a procesului desfășurat în instanța de apel și fără intenția reală a recurentului de a valorifica acea cerere de intervenție. În procedura rejudecării cauzei în ordine de apel, a descoperit o circumstanță nouă care afectează fundamental însăși motivul pe care se bazează decizia din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție. Și anume: La prima ședință de judecată în ordine de rejudecare în instanța de apel, din 07 mai 2025 (dosar nr. 2a-2145/24), s-a pus în discuție problema atragerii în proces a dnei Cristina Rotaru, salariatul angajat ulterior concedierii sale ilegale, în contextul motivelor deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție și a indicațiilor privind atragerea în proces a terțului. La întrebările instanței, reprezentantul S.R.L. „NOVA PAY” a declarat că nu solicită atragerea în proces a dnei Cristina Rotaru. Fiind prezentă în sala de judecată, dna Cristina Rotaru, la fel, a declarat că nu solicită atragerea sa în proces. După aceste declarații, instanța a comunicat dnei Cristina Rotaru să ia loc în sală pentru că nu este parte a procesului, iar ședința de judecată a continuat cu aceiași participanți, în susținerea acestor afirmații a solicitat respectuos examinarea înregistrărilor audio ale ședinței de judecată.

Revizuentul a afirmat că, deși în recursul său, S.R.L. „NOVA PAY” a susținut cu insistență că decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel ar fi ilegală din cauza neatragerii în proces a dnei Cristina Rotaru, angajată ulterior concedierii sale ilegale, la reluarea procesului în cadrul rejudecării, nici angajatorul (recurentul), nici dna Cristian Rotaru nu au solicitat atragerea în proces. Bazându-se pe buna credință a argumentelor recurentului, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia anterioară a instanței de apel tocmai pentru a permite remedierea pretinsei încălcări procedurale. Dacă Curtea Supremă de Justiție ar fi cunoscut, la data adoptării deciziei sale, că intimatul și terțul nu au intenția reală de intervenție în proces, Curtea nu avea să caseze decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Revizuentul a considerat că prezenta cerere de revizuire vizează o situație gravă: casarea unei hotărâri definitive în temeiul unei susțineri în recurs care s-a dovedit a fi pur formală, lipsită de orice intenție reală de valorificare procedurală. Această conduită a permis rejudecarea nejustificată a cauzei, eludarea principiului securității raporturilor juridice și a afectat grav încrederea în justiție. 3

De asemenea, a declarat că împrejurarea nou-descoperită în acest caz, la 07 mai 2025, este tocmai lipsa intenției reale a recurentului de a atrage intervenientul accesoriu, ceea ce transformă temeiul recursului într-un abuz de drept procesual și, prin urmare, într-un element esențial pentru revizuire. În condițiile în care, în urma rejudecării cauzei, prin decizia din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, acțiunea i-a fost respinsă în mod definitiv, fără ca instanța să fi înlăturat neregularitatea procedurală invocată ca temei al casării anterioare, și fără modificări de fond față de prima examinare, în opinia revizuentului, prezenta cerere de revizuire, alături de un eventual recurs, reprezintă un ultim instrument procesual intern prin care ofer sistemului judiciar național oportunitatea de a corecta o soluție vădit inechitabilă și generată de un abuz de procedură.

Revizuentul a remarcat că decizia de casare a Curții Supreme de Justiție s-a întemeiat pe un motiv extrem de discutabil, și anume presupusa omisiune de a atrage în proces, în apel, o terță persoană, deși intervenția accesorie nu este admisibilă în etapa apelului, potrivit prevederilor exprese ale Codului de procedură civilă. Cu toate acestea, cauza a fost trimisă la rejudecare exclusiv pe acest temei incompatibil cu legea. În rejudecare, niciuna dintre părți nu a solicitat atragerea terțului, iar instanța de apel, în mod corect, a refuzat să atragă din oficiu terțul, tocmai din considerente de legalitate. La fel, a precizat că, în lipsa unei intervenții corective la nivel național, va fi nevoit să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând epuizarea efectivă a căilor interne de atac, în condițiile încălcării principiului securității raporturilor juridice și al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO.

Ulterior, la 02 octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.181), Silviu Potîrniche a depus în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, cerere de revizuire împotriva deciziei din din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție, solicitând primirea și examinarea într-o procedură separată de dosarul 2r-26/25, admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs din 24 iulie 2024 și a deciziei din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de recurs, în alt complet de judecată, la etapa admisibilității recursului S.R.L. „NOVA PAY” împotriva deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a reiterat că prin decizia din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție (dosarul 2ra-1572/23) a fost admis recursul declarat de S.R.L. „NOVA PAY”, fiind casată decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. Potrivit argumentării deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție, motivul casării deciziei Curții de Apel a fost neatragerea în proces a salariatului angajat ulterior concedierii sale. În cererea sa de recurs, la pag. 4-5, S.R.L. „NOVA PAY” a indicat expres faptul că în funcția în care trebuia să fiu restabilit era angajată Cristina Rotaru și că compania are o singură funcție de jurist. Soluția de admitere a recursului 4 vizează exclusiv problema neatragerii în proces a dnei Cristina Rotaru, salariatul angajat ulterior concedierii sale ilegale. Curtea Supremă de Justiție s-a bazat pe argumentele recurentului, prin care s-a avansat problema neatragerii în proces ca pe un temei de recurs, adică o problemă determinantă pentru casarea actului judecătoresc definitiv și executoriu. Cererea de recurs a S.R.L. „NOVA PAY” a fost depusă la 01 noiembrie 2023. În realitate, însă, anterior depunerii recursului, la 27 octombrie 2023, angajatorul a creat prin ordin o nouă funcție de jurisconsult pentru reclamant. Altfel spus, funcția Cristinei Rotaru nu era în niciun fel afectată prin decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel, respectiv, casarea acesteia prin decizia din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție (revizuirea căreia o solicită) nu era necesară, deoarece Cristina Rotaru nu mai avea un interes procesual real de intervenție procesuală. Drepturile și interesele acesteia nu erau afectate de eventuala restabilire într-o funcție suplimentară/distinctă de jurisconsult în cadrul companiei.

Revizuentul a precizat că circumstanța nou-descoperită la care se referă în contextul prezentei cereri de revizuire este ordinul nr. 25 din 27 octombrie 2023 cu privire la modificarea statelor de personal. Acest ordin nu i-a fost adus la cunoștință la data emiterii, și a fost ascuns și de Curtea Supremă de Justiție. De acest ordin a luat cunoștință la 19 septembrie 2025. Ulterior restabilirii în funcție prin decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, angajatorul iarăși l-a concediat ilegal la 16 noiembrie 2023, ordin contestat în instanța de judecată. Luând cunoștință de materialele cauzei civile nr. 2-1980/2024 (litigiul în care a contestat al doilea ordin de concediere), la 19 septembrie 2025 (anexată recipisa), a descoperit ordinul nr. 25 din 27 octombrie 2023 cu privire la statele de personal. Prin ordinul nr. 25 din 27 octombrie 2023, emis de angajator după decizia Curții de Apel, dar anterior recursului formulat de acesta, s-a instituit în cadrul S.R.L. „NOVA PAY” o funcție nou creată de jurisconsult. Acest act oficial demonstrează că afirmațiile recurentului privind existența unei singure funcții de jurist și necesitatea atragerii în proces a salariatului angajat ulterior concedierii sale au fost false. În realitate, acel salariat nu era în niciun mod afectat de litigiul său, iar intervenția sa nu era necesară.

Revizuentul a subliniat că nu se discută despre apariția ulterioară a unei noi funcții, însă despre faptul că aceasta exista deja la data formulării recursului. Dacă această împrejurare ar fi fost cunoscută de Curtea Supremă la momentul examinării recursului, decizia de casare nu ar fi putut fi pronunțată, întrucât temeiul formal invocat de recurent nu exista în realitate. Dacă Curtea Supremă de Justiție ar fi cunoscut existența ordinului, precum și că în cadrul angajatorului-recurent există două funcții de jurisconsult, ar fi văzut că nu exista nicio coliziune între drepturile sale și drepturile acelui salariat. Respectiv, nu ar fi casat decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel pe temeiul neatragerii în proces a acelui salariat. Aceasta constituie o împrejurare esențială, necunoscută instanței la data pronunțării deciziei de 5 casare, dar care este de natură să conducă la o soluție diferită, în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă. Deci, argumentul recurentului pe care s-a bazat Curtea Supremă s-a dovedit a fi o fraudă procesuală: angajatorul a indus intenționat în eroare instanța de recurs, prezentând o realitate falsă, contrară propriului act emis. Bazându-se pe buna-credință a argumentelor recurentului, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia anterioară a instanței de apel tocmai pentru a permite remedierea pretinsei încălcări procedurale. Dacă Curtea Supremă de Justiție ar fi cunoscut că la data adoptării deciziei sale funcția salariatului terț nu era de fapt amenințată de soarta litigiului, întrucât există două funcții de jurisconsult, instanța de recurs nu avea să caseze decizia Curții de Apel din 26 octombrie 2023.

Revizuentul a afirmat că prezenta cerere de revizuire vizează o situație gravă: casarea unei hotărâri definitive în temeiul unei susțineri în recurs care s-a dovedit a fi falsă. Această conduită a permis rejudecarea nejustificată a cauzei, eludarea principiului securității raporturilor juridice și a afectat grav încrederea injustiție. În condițiile în care, în urma rejudecării nejustificate a cauzei, prin decizia din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, acțiunea sa a fost respinsă, solicitările prezentei cereri de revizuire vor viza și decizia ulterioară a instanței de apel emisă în procedură de rejudecare, pentru a corecta, astfel, o soluție vădit inechitabilă și generată de un abuz de procedură. La fel, a reiterat că, în lipsa unei intervenții corective la nivel național, va fi nevoit să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând epuizarea efectivă a căilor interne de atac, în condițiile încălcării principiului securității raporturilor juridice și al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO.

Copiile cererilor de revizuire au fost expediate intimatului și avocatului acestuia Vitalie Malai, la 11 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.196).

Art.448 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. (2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.” 6

Art. 449 din Codul de procedură civilă: „Revizuirea se declară în cazul în care: b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.”

Art. 452 din Codul de procedură civilă: „(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor”

Art. 453 din Codul de procedură civilă: „(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.”

În ceea ce vizează solicitarea revizuentului din pct.3 al cererii de revizuire depusă la 02 octombrie 2025 privind casarea deciziei din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru (Vol.II, f.d.191), instanța de revizuire relevă că în virtutea art.448 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu- se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre. Drept urmare, revizuirea împotriva deciziei din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru urmează a fi adresată instanței competente.

În ceea ce vizează solicitarea revizuentului din pct.1 al cererii de revizuire depusă la 02 octombrie 2025 privind primirea și examinarea prezentei cereri de revizuire într-o procedură separată de dosarul nr.2r-26/25 (Vol.II, f.d.191), instanța de revizuire relevă că aceasta, la fel, ca și în cazul cererii de revizuiri depuse la 25 iulie 2025 (Vol.II, f.d.182-183), este formulată de același revizuent împotriva aceleași deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție, emisă în aceeași cauză. Respectiv, nu este justificată examinarea acesteia într-o procedură separată de cererea de revizuire inițială, în condițiile în care se examinează de aceeași instanță. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit principiului autorității de lucru judecat (res judicata), atunci când instanțele judecătorești au oferit o soluție definitivă asupra unei chestiuni litigioase, aceasta nu mai poate fi repusă în discuție. Însă acest principiu nu are un caracter absolut și poate admite derogări doar în prezența unor circumstanțe esențiale și convingătoare, care justifică redeschiderea procesului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că revizuirea în contextul prevederilor art. 446 din Codul de procedură civilă se declară împotriva hotărârilor, ordonanțelor, încheierilor și deciziilor irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol, însă nu se supun revizuirii încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora. De asemenea, revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale pentru litigiu și de natură să influențeze soluția adoptată.

Din materialele cauzei rezultă că, atât cererea de revizuire depusă la 25 iulie 2025, cât și cea înaintată la 02 octombrie 2025, au fost formulate împotriva deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție (Vol.II, f.d.182-183, 190-191). Iar prin decizia a cărei revizuire se cere, s-a admis recursul declarat de S.R.L. „NOVA PAY”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai și s-a casat integral decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în prezenta cauza civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (Vol.II, f.d.75-94).

Deși în virtutea prevederilor art. 446 alin.(1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol, însă prin ambele cereri de revizuire formulate, Silviu Potîrniche a solicitat revizuirea deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție, care nu este irevocabilă. Or, prin aceasta decizie, instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare în instanța de apel în vederea verificării aspectului necesității intervenirii în proces a persoanei pretinse de recurent a fi angajată în funcția deținută anterior de Silviu Potîrniche imediat concedierii acestuia, pentru a fi evitată o eventuală lezare a drepturilor persoanei menționate, întrucât acesta este o circumstanță necesară a fi verificată în astfel de litigii.

În consecință, pornind de la textul postulatelor legale citate corelate cu circumstanțele speței, conturate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, decizia din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție nu se supune revizuirii, ceea ce determină respingerea cererilor de revizuire ca fiind inadmisibile.

Drept urmare, circumstanțele redate în cererile de revizuire formulate prin prisma temeiului art. 449 lit.b) din Codul de procedură civilă, nu pot fi verificate prin prisma întrunirii/neîntrunirii condițiilor de circumstanțe noi în temeiul invocat, având în vedere că decizia din 24 iulie 2024 a Curții 8 Supreme de Justiție nu este irevocabilă și nu cade sub incidența dispozițiilor judecătorește care pot fi supuse revizuirii în sensul art. 446 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art.269-270, art. 453 alin.(1) lit.a), (3) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind inadmisibile cererile de revizuire depuse de Silviu Potîrniche împotriva deciziei din 24 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9