3ra-269/23 — Contestarea actului administrativ

La 04 februarie 2021 SRL „Basconslux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP) cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin decizia nr. 354 din 29.12.2020 emisă de Centrul National pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a constatat încălcarea de către gestionarul sistemului de evidenţă control-acces - compania SRL „Basconslux” a prevederilor art.4 alin (1) lit a) art. 5, art. 5 din Legea nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

Reclamanta contestă legalitatea deciziei nr. 354 din 29.12.2020, susținând că aceasta a fost emisă în urma plângerii petentului Lungu Alexei, care a invocat modificarea recentă a modalității de acces prin parcarea subterană și a solicitat verificarea legalității colectării/utilizării datelor cu caracter personal prin sistemul de control/acces instalată în parcarea aflată în subsolul blocului locativ din str. xxxxx, precum și legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere video instalat pe tot perimetrul parcării.

Reclamanta susține însă că petentul a evitat să indice că sistemul de acces prin parcarea subterană a cărei proprietar este SRL „Basconslux” prin intermediul aplicației „SIGUR” a fost pus în funcțiune încă în aprilie 2020, astfel încât plângerea depusă la 27 iulie 2020 ar fi fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 27 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Totodată, reclamanta invocă încălcarea de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a termenelor legale pentru examinarea plângerii. Aceasta menționează că a răspuns solicitării Centrului din 31 iulie 2020, răspuns recepționat la 25 august 2020, după care Centrul a expediat o nouă solicitare cu același conținut la 2 septembrie 2020. De asemenea, Centrul a informat despre prelungirea termenului de examinare cu 15 zile și ulterior cu 45 de zile, ultimul termen urmând să expire la 20 octombrie 2020.

În aceste condiții, reclamanta susține că Centrul a solicitat în continuare informații suplimentare, deși termenul legal de examinare ar fi fost deja depășit. Invocând principiul bunei-credințe, reclamanta a prezentat totuși informațiile solicitate. În acest context, aceasta susține că prelungirea termenului de examinare cu 45 de zile nu este prevăzută de art. 27 alin. (2¹) din Legea nr. 133/2011 și, prin urmare, consideră că 2 procedura urmată de Centrul și decizia emisă în rezultatul acesteia sunt afectate de nerespectarea termenelor legale.

În partea ce ţine de probatoriu care a stat la baza emiterii deciziei nr. 354 din 29.12.2020, SRL „Basconslux” evidențiază, de asemenea, un sir de încălcări, precum utilizarea înregistrării audio drept proba de bază la emiterea deciziei nr. 354 din 29.12.2020, fiind obținută contrar art. 43, 46 Cod civil, art. 117 din Codul de procedură civilă, care reglementează atingerile aduse vieții private – interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșite prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză a unei asemenea interceptări; captarea sau utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără consimțământul acesteia. Or, CNPDCP la emiterea deciziei a pus ca bază о înregistrare audio a unui apel telefonic cu о persoană necunoscută, colectată fără respectarea procedurii legale, care nu este clar de către cine a fost efectuată, cum a fost înregistrată conversația, cu ce mijloc, cu cine are loc conversaţia şi prin ce metode s-a stabilit că conversaţia a avut loc la data de 04.09.2020.

Mai invocă că CNPDCP în ambele solicitări adresate SRL „Basconslux” nu solicită vreo informaţie privind identitatea interlocutorului telefonic a lui Lungu Alexei, or era necesar de a stabili dacă interlocutorul „X” este sau nu angajat al SRL „Basconslux”. Deși, CNPDCP confirmă faptul că nu poate stabili cu precizie dacă informaţia digital conţinută de codul de acces la parcarea subterană înglobează date cu caracter personal, Centrul a reținut în decizia contestată că nu are relevanţă decisivă acest lucru din moment ce din înregistrarea audio prezentată de petent se atestă colectarea numărului de înmatriculare a automobilelor.

Reclamanta comunică că parcarea subterană amplasată la subsolul complexului locativ din xxxx se extinde pe două nivele, cu 360 locuri de parcare și 200 depozite al cărui proprietar este SRL „Basconslux”. Din numărul total al locurilor de parcare, 70 aparţin SRL „Basconslux” iar din numărul total de depozite 150 aparţin SRL „Basconslux”.

Prin urmare, în temeiul Legii condominiului în fondul locativ, până la transmiterea parcării subterane în proprietatea Asociaţiei în condominiu, unic gestionar şi responsabil de parcarea subterană este SRL „Basconslux”. Parcarea subterană nu este compusă doar din locul de parcare a lui Lungu Alexei dar din mai multe bunuri imobile inclusiv şi depozite. La nivelul întregii parcări subterane coboară ascensorul care face posibil accesul imediat în blocurile locative la nivelul apartamentelor.

În acest sens, atrage atenţia că locul de parcare al lui Lungu Alexei nu este un garaj box, nu are ieşire separată, or, toţi proprietarii locurilor de parcare au aceeași ieşire/poartă, iar în cazul dat nu poate fi reţinută concluzia CNPDCP ca lui Lungu Alexei i-a fost restricționat accesul la bunul său.

Reține reclamanta că, în urma mai multor furturi şi distrugeri de autoturisme, precum şi furt de apartamente, la solicitarea mai multor proprietari şi Asociației de locatari din str. xxxxx s-a decis de a instala sistemul de acces „SIGUR”. Celorlalți, care nu au fost de acord cu instalarea acestui tip de acces li s-a propus ca alternative de acces în parcarea subterană intrarea cu cheie proprie. În cazul în care domnul Lungu Alexei, 3 era împotriva prelucrării datelor sale cu caracter personal, cel puţin trebuia să le comunice, sau să manifeste un dezacord la instalarea acestui tip de sistem de acces. În acest caz, compania SRL „Basconslux” împreună cu proprietarii celorlalte locuri de parcare găseau о alternativă pentru accesul în parcarea subterană special pentru Lungu Alexei.

Explică, totodată, că sistemul de acces „SIGUR” generează un cod aleatoriu, iar, întreaga acţiune are loc pe perioada pandemiei, când a fost restricționată circulația pe teritoriul RM, în vederea micșorării îmbolnăvirilor cetățenilor cu COVID-19, iar poşta electronică a fost solicitată doar în vederea transmiterii codului de acces, și nicidecum de a fi stocat în registrele SRL „Basconslux”, or, codul generat putea fi transmis pe 3 căi: suport de hîrtie; telefon/viber/watsap; e-mail.

La caz, consideră că Alexei Lungu a ales intenționat să îi fie transmis codul de acces pe un email pentru a putea pretinde о încălcare a datelor sale cu caracter personal.

În contextul enunțat, SRL „Basconslux” a solicitat anularea deciziei nr.354 din 29 decembrie 2020 emisă de Centrul Naţional pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

La 08 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Alexei Lungu a depus apel împotriva hotărârii din 08 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, deoarece contrar art.205 din Codul administrativ nu a fost atras în proces în calitate de terț. La caz, instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces (f.d.49-51).

Prin decizia din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de Centrul Naţional pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și menținută hotărârea din 08 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Instanțele ierarhic inferioare au conchis că, procedura administrativă a fost efectuată de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu încălcarea termenelor prevăzute atât în Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08 iulie 2011, cât și în Codul administrativ.

Ce ține de fapta constatată prin decizia nr.354 din 29 decembrie 2020, instanțele au menționat că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a axat pe proba de baza - înregistrarea audio prezentată de Alexei Lungu, din care rezultă că ultimul a avut o discuție cu o persoană pe nume Eduard, care ar fi responsabil de sistemul de acces din parcare.

Cu trimitere la prevederile art.42, art.87, art.92, art.195 din Codul administrativ și art.146 din Codul de procedură civilă, instanțele au stabilit că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în cadrul controlului nu a stabilit concret cine este persoana pe nume Eduard, dacă este angajat al intimatului sau nu, în ce condiții a fost efectuată înregistrarea, dacă a fost efectuată cu acordul persoanei și alte condiții prevăzute de lege. La fel, nu a fost anexat la dosarul administrativ înregistrarea audio pentru a fi cercetată în ședința de judecată, or, art.42 din Codul administrativ prevede expres că, probele se administrează nemijlocit de către instanţa de judecată competentă, care soluționează litigiul, dacă legea nu prevede altfel.

Din cele reținute, instanțele de judecată au conchis că, la emiterea deciziei contestate Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a bazat exclusiv pe o înregistrare audio dobândită cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce duce la nulitatea actului administrativ contestat.

Instanțele de judecată au rezumat că, operatorul de date cu caracter personal SRL „Basconslux” are dreptul de a prelucra date precum, e-mail-ul proprietarilor locurilor de parcare, acesta fiind utilizat doar în scopul transmiterii link-ului aplicației şi codului de acces la parcare. Iar, Alexei Lungu, deși a avut alternative în obținerea acestui link, pe suport de hârtie, e-mail sau telefon/viber/whatsapp, a ales totuși varianta obținerii link-ului, prin e-mail, fapt ce denotă acordul său tacit la prelucrarea unor astfel de date de către SRL „Basconslux”.

Instanțele au considerat că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu prevederile legale, emițând o decizie ce nu se bazează pe o investigație eficientă şi corespunzător scopului prevăzut de prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08 iulie 2011.

În susținerea recursului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a invocat ilegalitatea şi netemeinicia deciziei instanței de apel, menționând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu a dovedit circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, a aplicat și interpretat eronat normele de drept material.

Recurentul a indicat că nu a examinat și nu a emis actul administrativ în termenul stabilit de legislație, deoarece nu poate fi emisă o decizie motivată în lipsa unor elemente faptice și a unor probe pertinente, întrucât stabilirea încălcării/lipsei încălcării a unui drept nu poate fi stabilită pe bază de presupuneri.Termenul de examinare extins al petiției a fost dictat de perioada în care au fost solicitate materialele de la subiecții vizați, precum și de perioada de recepționare a răspunsurilor acestora, cu ulterioara analiză a informației furnizate.

Faptul neacumulării mijloacelor probatorii necesare pentru formarea unei poziții obiective asupra faptelor ce constituie obiectul examinării nu poate fi considerată ca o tergiversare a examinării plângerii depuse, cu atât mai mult că, nesoluționarea în termen a petiției și prelungirea este prevăzută de Codul administrativ.

Recurentul consideră că s-a încadrat în termenul maxim prevăzut de lege. Pe lângă acestea, pandemia de Covid-19 și-a adus aportul în extinderea termenului de examinare a petițiilor.

De asemenea, este eronată concluzia instanței de apel precum că Centrul în cadrul controlului nu a stabilit concret cine este persoana pe nume Eduard, dacă este angajat al intimatului sau nu, în ce condiții a fost efectuată înregistrarea, dacă a fost efectuată cu acordul persoanei și alte condiții prevăzute de lege, întrucât art.87 alin.(1) din Codul administrativ reglementează că, autoritatea publică se conduce de probele pe care le consideră necesare conform dreptului discreționar pentru investigarea stării de fapt.

La fel, și art.91 alin.(1) și (2) din Codul administrativ stipulează că, autoritatea publică decide conform convingerii sale libere dacă consideră o faptă drept existentă, luând în considerare întreaga procedură administrativă, inclusiv toate probele. Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care au importanță pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților.

În cadrul examinării petiției nr. L.A.-414/20 din 22 iulie 2020, s-a constatat că sistemul de control al accesului și sistemul de supraveghere video instalate în parcarea subterană din str. xxxxx, sunt gestionate de SRL „Basconslux”.

Totodată, din materialele acumulate în cadrul examinării nu rezultă existența unor documente care să confirme că SRL „Basconslux” avea obligația sau responsabilitatea de a asigura securitatea parcării ori a bunurilor aflate în aceasta. În lipsa unor asemenea documente, nu a fost demonstrat temeiul care ar justifica prelucrarea de către SRL „Basconslux”, în calitate de operator, a datelor cu caracter personal ale tuturor persoanelor care utilizează parcarea subterană. 6

Din aceste motive, Centrul a constatat că prelucrarea datelor cu caracter personal ce-l vizează pe Alexei Lungu, efectuate prin intermediul sistemului de control acces gestionat de intimată, s-a realizat contrar prevederilor legale, întrucât operatorul de date cu caracter personal nu a demonstrat caracterul legal al operațiunilor de prelucrare remarcate.

Pe lângă acestea petentului nu i-au fost oferite alte oportunități/modalități care ar face posibil evitarea prelucrării datelor cu caracter personal în vederea realizării de către ultimul a drepturilor constituționale garantate, or, ieșirea/intrarea din parcarea subterană din str. xxxxx, care este condiționată de trecerea printr-un sistem de control acces, constituie unicele căi spre locul de parcare.

Astfel, la emiterea actului administrativ contestat s-a ghidat de elementele probatorii.

De asemenea, la examinarea prezentei cauze, instanțele de judecată ierarhic inferioare au încălcat normele de drept procedural, or, contrar art.205 alin.(2) lit.b) din Codul administrativ, nu a fost atras în proces în calitate de terț Alexei Lungu, având în vedere că decizia contestată a fost emisă la plângerea acestuia pe acțiunile SRL „Basconslux”, prin care au fost lezate nemijlocit drepturile petentului.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului): „recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”. 7

Art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, stipulează că: ” „instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți”.

Art. 247 din Codul administrativ, până la modificările operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023) „ Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.2451 alin.(1) lit.b) şi d). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.

Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ: „În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: admite recursul, casează integral decizia instanţei de apel şi trimite cauza spre rejudecare în instanţa de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.”

Art. 205 alin. (1), (2) lit. b) Cod administrativ „(1) La examinarea acţiunii în contencios administrativ, instanţa de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la cerere, persoane ale căror drepturi sînt afectate de litigiul în cauză. (2) Dacă un terţ participă la raportul juridic litigios în aşa fel încît hotărîrea instanţei de judecată ar interveni direct în drepturile lui, atunci această persoană terţă trebuie atrasă în proces. Această prevedere se aplică, în special, cînd: b) o persoană contestă un act administrativ individual defavorabil emis la cererea unui terţ sau cere constatarea nulităţii acestuia.~

La 24 martie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL „Basconslux” copia recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței, cu toate acestea intimatul nu a prezentat referință (f.d.128).

Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept aplicabile speţei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. 8

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului material şi procedural, instanţa de recurs reține că circumstanțele prezentate de părți și determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare denotă următoarele.

La 29 decembrie 2020 Centrul National pentru Protectia Datelor cu Caracter Personal a emis decizia nr. 354, în baza plângerii petentului Lungu Alexei, care a solicitat verificarea legalității colectării/utilizării datelor cu caracter personal cu privire la accesul în parcarea aflată la subsolul blocului locativ situat pe adresa xxxxx precum şi legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere video instalat pe tot perimetrul parcării la adresa menționată (f. 1 dosar administrativ).

Potrivit deciziei menționate s-a dispus: „Constatarea încălcării de către gestionarul sistemului de evidenţă control-acces-compania „Basconslux” SRL a prevederilor art.4 alin. (1) lit. a) art. 5, din Legea nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, în circumstanțele de fapt expuse în partea constatatoare a deciziei; Compania „Basconslux” SRL, va întreprinde măsuri în vederea notificării sistemului de evidență control-acces din cadrul sistemului informațional de date cu caracter personal gestionat de companie, cu informarea CNPDCP, în termen de 30 zile, despre acţiunile întreprinse în acest sens” (f. 49-57 dosar administrativ).

La 04 februarie 2021 SRL „Basconslux” a depus prezenta acțiune prin care contestă decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 354 din 29.12.2020.

Fiind învestite cu examinarea cauzei, atât prima instanță, cât și instanța de apel au concluzionat că decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 354 din 29.12.2020 este ilegală.

Instanța de apel, examinând legalitatea deciziei nr. 354 din 29 decembrie 2020, a stabilit că CNPDCP și-a întemeiat concluziile, în principal, pe o înregistrare audio prezentată de Alexei Lungu, fără a verifica în mod corespunzător identitatea persoanei indicate ca „Eduard”, calitatea acesteia și raportul său cu SRL „Basconslux”, precum și condițiile în care a fost efectuată și obținută înregistrarea. Instanța a reținut, de asemenea, că înregistrarea audio nu a fost anexată la dosarul administrativ pentru a putea fi cercetată nemijlocit în cadrul judecății. În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că autoritatea publică nu și-a fundamentat în mod suficient constatările de fapt și că utilizarea unei probe obținute și administrate cu nerespectarea cerințelor legale afectează legalitatea actului administrativ contestat, ceea ce a determinat concluzia privind nulitatea acestuia. Totodată, instanța a reținut că SRL „Basconslux”, în calitate de operator de date cu caracter personal, era îndreptățită să prelucreze adresele de e-mail ale proprietarilor locurilor de parcare în scopul transmiterii linkului aplicației și a codului de acces, iar opțiunea lui Alexei Lungu de a primi aceste date prin e-mail, deși avea și alte modalități disponibile, a fost apreciată de instanță drept manifestare a acordului său pentru o asemenea prelucrare.

Efectuând controlul judiciar al deciziei Curții de Apel Chișinău, colegiul instanței de recurs constată că instanța de apel a judecat formal cauza, nu a cercetat pe 9 deplin starea de fapt a speței, iar drept consecință nu a stabilit cercul tuturor persoanelor ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Este cert că decizia nr. 354 din 29 decembrie 2020 în privința SRL „Basconslux” a fost emisă de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în baza cererii lui Lungu Alexei, care a reclamat prelucrarea neconformă de către SRL „Basconslux” a datelor sale cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere video instalat pe tot perimetrul parcării și respectiv, încălcarea drepturilor sale.

Astfel, deși procedura administrativă a fost inițiată în urma plângerii depuse de Lungu Alexei, iar actul administrativ individual contestat a fost emis ca urmare a examinării acesteia, reclamanta SRL „Basconslux” nu l-a indicat pe Lungu Alexei în cererea de chemare în judecată în calitate de terț.

În acest context, instanța de recurs reține incidența art. 205 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, potrivit căruia persoana terță trebuie atrasă în proces atunci când hotărârea instanței poate interveni direct în drepturile acesteia, inclusiv în cazul contestării unui act administrativ individual defavorabil emis la cererea unui terț. Această prevedere se aplică, în special, când o persoană contestă un act administrativ individual defavorabil emis la cererea unui terț sau cere constatarea nulității acestuia.

Or, Lungu Alexei este participant la raportul juridic litigios, întrucât anume la cererea sa a fost inițiată procedura administrativă și, ca urmare a acesteia, a fost emis actul administrativ prin care s-a constatat încălcarea de către SRL „Basconslux” a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), art. 5 și art. 23 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Soluționarea litigiului privind legalitatea deciziei nr. 354 din 29 decembrie 2020 era susceptibilă să producă efecte directe asupra intereselor sale, inclusiv asupra rezultatului demersului formulat de acesta în fața autorității de protecție a datelor.

Totodată, instanța de recurs reține că Lungu Alexei a încercat să conteste hotărârea primei instanțe, însă apelul acestuia a fost declarat inadmisibil prin încheierea Curții de Apel Centru din 2 februarie 2022, pe motiv că acesta nu avea calitatea de participant la proces și, prin urmare, nu era în drept să declare apel.

Astfel, în situația în care Lungu Alexei nu a fost indicat în cererea de chemare în judecată în calitate de terț, această obligație revine instanțelor de judecată învestite cu împuterniciri de soluționare a litigiului în fond. Or, conform art. 205 alin. (1) din Codul administrativ, la examinarea acțiunii în contencios administrativ, instanța de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la cerere, persoane ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Prin urmare, raportat la circumstanțele speței și la prevederile art. 205 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, instanța urma să verifice necesitatea atragerii lui Lungu Alexei în calitate de terț, având în vedere că acesta este persoana la cererea căreia fusese emis actul administrativ individual contestat și ale cărei drepturi și interese pot fi afectate în mod direct de soluționarea litigiului.

Instanţa de recurs consideră că neatragerea în proces a tuturor subiecților raportului juridico-public litigios afectează grav echitabilitatea procesului, deoarece nu 10 se garantează egalitatea părţilor în drepturile procedurale și disponibilitatea în drepturi a participanților la proces, procesul fiind astfel lipsit de contradictorialitate.

Cerința procedurilor de contradictorialitate prevăzute de articolul 6 CEDO implică oportunitatea de a cunoaște și a comenta la proces observațiile făcute sau dovezile prezentate de cealaltă parte litigantă. Contradictorialitatea, în esență, presupune că materialul în cauză sau probele sunt puse la dispoziția ambelor părți (Ruiz Mateos c. Spaniei, 23 iunie 1993).

Întru respectarea contradictorialității, procesul judiciar trebuie organizat astfel încât părţile şi ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalitățile şi mijloacele susținerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept, care are legătură cu pricina dată judecății şi de a-şi expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Colegiul conchide că nici prima instanță, nici instanţa de apel nu au asigurat măsuri minime de protecție a unui proces judiciar echitabil, contradictoriu, cu antrenarea în proces a tuturor subiecților participanți la raportul juridico-public litigios, garantându-le posibilitatea de a se folosi în condiții egale de toate mijloacele procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt şi de drept, astfel încât nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Această ipoteză profilează ideea că instanțele inferioare au judecat formal cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil.

Având în vedere că instanțele de judecată învestite cu examinarea fondului cauzei nu au atras în proces toți subiecții participanți la raportul juridico-public litigios, precum și nu le-au asigurat un proces judiciar echitabil și contradictoriu, iar acest lucru poate fi rectificat de către instanța abilitată să se pronunțe atât cu privire la chestiuni de fapt, cât și la cele de drept și să reexamineze pe deplin litigiul, Colegiul consideră necesar de a casa integral decizia din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și să restituie cauza instanței de apel, pentru o nouă judecare în ordine de apel, în alt complet de judecată.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,