3ra-1288/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil

3ra-1288/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1288/22

2-20164789-01-3ra-20122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de executorul judecătoresc Mihail

Beiu, reprezentat de avocatul Vasile Iamandii

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

executorului judecătoresc Mihail Beiu împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil

împotriva deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de executorul judecătoresc Mihail Beiu și menținută hotărârea

din 20 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care cererea de

chemare în judecată a fost respinsă

constată:

La 29 decembrie 2020, executorul judecătoresc Mihail Beiu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, terț Vasilii Banari cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că la 7 februarie 2020, Vasilii Banari a depus

la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal plângere pe

pretinsul fapt al încălcării principiilor de prelucrare a datelor cu caracter personal de

către executorul judecătoresc Mihail Beiu la eliberarea încheierii nr. 061S-90r/20

din 24 ianuarie 2020.

A menționat că la 9 iunie 2020, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a emis decizia nr. 151, prin care a fost constatată încălcarea

prevederilor art. 4 alin. (1), 5, 29, 30 și 31 din Legea privind protecția datelor cu

caracter personal de către dânsul, în calitate de executor judecătoresc la eliberarea

încheierii nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020.

1

A precizat că prin încheierea din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani, a fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind anularea deciziei

nr. 151 din 9 iunie 2020 din motivul nerespectării procedurii prealabile de

soluționare a litigiului.

La 2 noiembrie 2020, a depus la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal cerere prealabilă privind anularea deciziei nr. 151 din 9 iunie

2020, care a fost respinsă prin răspunsul, recepționat la 1 decembrie 2020, prin care

i-a fost comunicat că „în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (5) din Legea

nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, operatorul, persoana

împuternicita de către acesta sau subiectul datelor cu caracter personal pot contesta

decizia CNPDCP în instanța de contencios administrativ. Mai mult, potrivit pct. 4 al

deciziei nr. 151 din 9 iunie 2020, actul administrativ este cu drept de atac în instanța

de contencios administrativ în termen de 30 de zile”.

Cu referire la repunerea în termen Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal a comunicat că prin încheierea din 11 septembrie 2020,

Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani a explicat că declararea acțiunii ca inadmisibilă

nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu

aceeași acțiune, astfel fiind păstrat termenul de înaintarea acțiunii vizate.

A considerat decizia nr. 151 din 9 iunie 2020 ca fiind una neîntemeiată în

fond, emisă de pârât contrar prevederilor legii, cu încălcarea procedurii și care

urmează a fi anulată.

A remarcat că în plângerea depusă, Vasilii Banari a invocat că încheierea

nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020 conține o listă cu 21 de debitori, inclusiv și

debitorul Vasilii Banari, unde sunt indicate datele cu caracter personal ale acestora.

La fel, Vasilii Banari a pretins că încheierea dată este anexată la dosarul fiecărei

dintre persoanele vizate în încheiere, astfel se prezumă că datele sale cu caracter

personal pot fi distribuite oricărora dintre cei 20 de debitori care solicită să facă

cunoștință cu încheierea respectivă.

Așadar, a menționat reclamantul că în dosarele celor 21 de debitori nu există

o astfel de încheiere. Mai mult, încheierea pretinsă nu există nici în dosarul

administrativ. La dosarele celor 21 de debitori este anexat un extras al încheierii ce

se referă doar la debitorul vizat în procedura dată.

Prin urmare, a evidențiat că constatarea pârâtului este eronată, iar decizia a

fost emisă contrar prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea privind protecția datelor

cu caracter personal.

A subliniat că pârâtul a emis decizia nr. 151 din 9 iunie 2020 în privința celor

20 de debitori în calitatea lor de subiecți de date cu caracter personal cu încălcarea

procedurii primirii și soluționării plângerilor de către Centru. Or, conform art. 27

alin. (1) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, doar la cererea

subiectului datelor cu caracter personal, care este lipsă la caz, pârâtul este în drept

de a iniția un control cu privire la comiterea unei încălcări a drepturilor subiecților

datelor cu caracter personal. Iar, în lipsa unei plângeri din partea subiectului datelor

cu caracter personal, Centrul nu este în drept de a iniția control, mai mult, de a emite

decizie.

2

De altfel, conform alin. (3) din același articol, în urma examinării plângerii,

Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa încălcării prevederilor

legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal,

fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori obținute ilicit.

Așadar, a accentuat că decizia nr. 151 din 9 iunie 2020 emisă de Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal necesită a fi anulată,

deoarece, la caz, în lipsa plângerii/cererii subiectului datelor cu caracter personal,

celor 20 de debitori, pârâtul a emis decizie prin care a constatat că prelucrarea datelor

în privința celor 20 de debitori nu este conformă cu cerințele Legii privind protecția

datelor cu caracter personal.

A reiterat că la 2 noiembrie 2020, a depus în adresa pârâtului cerere prealabilă,

iar la 1 decembrie 2020, a recepționat răspunsul Centrului, prin care i-a fost

comunicat că „în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 133/2011

privind protecția datelor cu caracter personal, operatorul, persoana împuternicită de

către acesta sau subiectul datelor cu caracter personal pot contesta decizia CNPDCP

în instanța de contencios administrativ”.

Respectiv, odată cu examinarea pe fond a cererii prealabile depuse, tacit, a

fost repus în termenul de depunere a cererii prealabile. Astfel, la caz, fiind respectată

procedura prealabilă, extrajudiciară de soluționare a litigiului.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (1), (3) din Legea

privind protecția datelor cu caracter personal, art. 166-167, 206 alin. (1) CPC,

art. 189 alin. (1) lit. a), 208 alin. (3), 209, 211-212 Cod administrativ.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 151 din 9 iunie

2020.

Prin încheierea din 5 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, în

temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) Cod administrativ, a fost declarată inadmisibilă

cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Beiu.

A fost informat Mihail Beiu că declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza

temeiurilor specificate la art. 207 alin. (2) lit. a)-e) Cod administrativ, exclude

posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Prin decizia din 7 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost anulată

încheierea din 5 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și remisă cauza

în contencios administrativ la acțiunea depusă de executorul judecătoresc Mihail

Beiu, la Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani, în același complet de judecată.

Prin hotărârea din 20 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ depusă de

executorul judecătoresc Mihail Beiu, ca neîntemeiată.

La 3 septembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat de avocatul

Vasile Iamandii a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la

2 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

3

Prin decizia din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de executorul judecătoresc Mihail Beiu și menținută hotărârea din 20 august

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că prin plângerea depusă în adresa CNPDCP, Vasilii Banari a sesizat despre

faptul că executorul judecătoresc Mihail Beiu a încălcat principiile de prelucrare a

datelor cu caracter personal prin nerespectarea confidențialității datelor cu caracter

personal consemnate în încheierea nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că în conținutul încheierii

prenotate sunt incluse datele cu caracter personal ale 21 de debitori, cum ar fi:

numele, prenumele debitorilor, anul/luna/ziua nașterii, codul personal (IDNP) și

suma ce urmează a fi încasată.

Totodată, instanțele de judecată au constatat că cei 21 de debitori indicați în

încheierea nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020, emisă de executorul judecătoresc

Mihail Beiu, sunt debitori pe documente executorii diferite, încheierea enunțată a

executorului judecătoresc fiind emisă ca un act juridic unic pentru 21 de proceduri

de executare, fiind dispusă aplicarea sechestrelor asupra bunurilor a 21 de debitori.

La fel, prima instanță și instanța de apel au menționat că urmare a sesizării

depuse, prin decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nr. 151 din 9 iunie 2020, a fost constatată încălcarea prevederilor art. 4

alin. (1) lit. a), 5, 29, 30 și 31 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu

caracter personal de către Mihail Beiu, executor judecătoresc din circumscripția

Camerei teritoriale Centru a UNEJ, la eliberarea nedepersonalizată a datelor cu

caracter personal din încheierea nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020, în

circumstanțele descrise în decizie, fiind recomandat executorului judecătoresc

Mihail Beiu de a întreprinde măsuri de depersonalizare a datelor cu caracter personal

din încheierea nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020, anexată la dosarele de

procedura de executare, cu excepția datelor cu caracter personal ale debitorului vizat

în respectivul dosar.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că actul

administrativ contestat este unul legal și întemeiat, or, urmare a examinării cazului,

coroborat la prevederile art. 5 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu

caracter personal, nu a fost identificat temeiul legal care ar justifica dezvăluirea

datelor cu caracter personal din încheierea nr. 061S-90r/20 din 24 ianuarie 2020 în

adresa unor persoane terțe.

Respectiv, prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia că cei 21 de

debitori incluși în încheierea nr. 061 S-90r/20 din 24 ianuarie 2020 au dreptul și pot

obține copii a materialelor de pe dosarul său, astfel, automat au acces la datele cu

caracter personal ale celorlalte persoane și anume: numele, prenumele debitorilor,

anul/luna/ziua nașterii, codul personal (IDNP) și suma ce urmează a fi încasată.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au evidențiat că urmare a

nedepersonalizării datelor cu caracter personal de executorul judecătoresc Mihail

Beiu, nu au fost îndeplinite cerințele pentru asigurarea securității și confidențialității

la prelucrarea datelor cu caracter personal.

4

Așadar, în urma examinării materialelor acumulate, CNPDCP întemeiat a

constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), 5, 29, 30 și 31 din Legea

nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, la eliberarea

nedepersonalizată a datelor cu caracter personal din încheierea nr. 061 S-90r/20 din

24 ianuarie 2020 de către Mihail Beiu, executor judecătoresc din circumscripția

Camerei teritoriale Centru a UNEJ.

La 8 decembrie 2022, executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat de

avocatul Vasile Iamandii a depus recurs motivat împotriva deciziei din 28 iunie 2022

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie casată hotărârea

primei instanțe, admisă cererea de chemare în judecată și anulată decizia Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 151 din 9 iunie 2020.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate integral, întrucât

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost elucidate pe deplin,

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat.

A remarcat că concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare nu

corespund circumstanțelor de fapt, care reprezintă motiv de casare a hotărârilor

(deciziei) adoptate. Or, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile

și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente

pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Un prim temei de casare a actelor judecătorești și de anulare a deciziei

contestate, reprezintă anume lipsa cererii personale/plângerii subiectului datelor cu

caracter personal necesară și obligatorie pentru inițierea controlului și emiterea

deciziei.

A reiterat că în baza plângerii lui Vasilii Banari, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis decizia nr. 151 din 9 iunie 2020, în

textul căreia a fost menționat că „prin anexarea și eliberarea nedepersonalizată a

încheierii menționate supra, a fost adusă atingere dreptului la viață a celor 20 de

debitori în calitatea lor de subiecți de date cu caracter personal...”.

Respectiv, intimatul a emis decizia nr. 151 din 9 iunie 2020 în privința celor

20 de debitori în calitatea lor de subiecți de date cu caracter personal, în lipsa unei

plângeri din partea acestora, fapt ce contravine prevederilor art. 27 alin. (1) și (3) din

Legea privind protecția datelor cu caracter personal

Prin urmare, a considerat că decizia nr. 151 din 9 iunie 2020 emisă de Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal este ilegală și necesită a fi

anulată. Or, la caz, în lipsa plângerii/cererii subiectului datelor cu caracter personal,

celor 20 de debitori, intimatul a emis decizie prin care a constatat că prelucrarea

datelor în privința celor 20 de debitori nu este conformă cu cerințele Legii privind

protecția datelor cu caracter personal.

Totodată, a accentuat că, la caz, este lipsă vreo autosesizare a Centrului pe

marginea pretinsei prelucrări ilegale de date cu caracter personal în privința celor 20

de debitori, ceea ce contravine art. 27 alin. (4) din legea menționată.

Așadar, a precizat că pentru emiterea unei decizii trebuie să existe plângerea

subiectului datelor cu caracter personal care consideră că prelucrarea datelor sale nu

5

este conformă cu cerințele legii, la caz, cei 20 de debitori sau actul de autosesizare

al CNPDCP – acte care lipsesc cu desăvârșire.

Un alt temei de casare a actelor judecătorești și anulare a deciziei contestate

este emiterea tardivă a deciziei nr. 151 din 9 iunie 2020, adică cu depășirea

termenului de 30 de zile fixat la art. 27 alin. (3) din Legea privind protecția datelor

cu caracter personal, care este unul imperativ.

A afirmat că la 7 februarie 2020, Vasilii Banari a depus plângere, însă

CNPDCP a emis decizia pe marginea plângerii acestuia la 9 iunie 2020.

În aceste circumstanțe, soluționarea abia la 9 iunie 2020 a unei plângeri inițiate

la 7 februarie 2020 este nerezonabilă pentru orice observator obiectiv și rezonabil.

A considerat că nu poate fi reținut argumentul intimatului privind prelungirea

termenului de examinare a plângerii la 9 martie 2020, deoarece în cazul dat,

plângerea urma a fi examinată de către CNPDCP în termen de 30 de zile de la data

primirii plângerii sau urma să prelungească termenul până la expirarea acestui

termen.

Pe când, la caz, termenul de 30 de zile pentru examinarea plângerii a expirat

la 8 martie 2020, luând în calcul depunerea acesteia la 7 februarie 2020 și până la

care dată (8 martie 2020) urma a fi prelungit termenul. Or, nu poate fi prelungit un

termen după expirarea acestuia, ci doar în interiorul termenului.

Așadar, a accentuat că examinarea tardivă a plângerii urmează a fi considerată

un viciu procedural esențial ce poate atrage doar anularea actului administrativ emis

în asemenea circumstanțe, deoarece reabilitatea actului cu asemenea deficiențe

nefiind posibilă.

A obiectat recurentul că, deși a invocat acest argument, instanța de apel nu a

verificat și nu s-a pronunțat asupra acestuia.

La 16 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a depus referință, solicitând

respingerea recursului formulat de executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat

de avocatul Vasile Iamandii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 iunie 2022, în

ședință publică (f. d. 170).

La materialele dosarului lipsesc date care ar confirma notificarea copiei

dispozitivului deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău către participanții

la proces.

Tot actele cauzei atestă că copia deciziei motivate din 28 iunie 2022 a Curții

de Apel Chișinău a fost notificată recurentului, prin intermediul oficiului poștal, la

6

9 noiembrie 2022, circumstanță ce se atestă prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f. d. 187).

Se mai constată că la 8 decembrie 2022, executorul judecătoresc Mihail Beiu,

reprezentat de avocatul Vasile Iamandii a depus recurs motivat împotriva deciziei

din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 189-193).

Astfel, recursul depus de Mihail Beiu, reprezentat de avocatul Vasile Iamandii

împotriva deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de executorul judecătoresc

Mihail Beiu, reprezentat de avocatul Vasile Iamandii, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

7

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Pe de altă parte, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că nu pot fi avute în vedere alegațiile invocate

în cererea de recurs de executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat de avocatul

Vasile Iamandii precum că termenul de 30 de zile pentru examinarea plângerii

depuse la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, a expirat

la 8 martie 2020, dată până la care urma a fi prelungit termenul, luând în calcul

depunerea acesteia la 7 februarie 2020.

Or, ținând cont de faptul că data de 8 martie 2020 a fost zi de duminică și zi

de sărbătoare conform Codului muncii, prin urmare zi nelucrătoare, termenul de 30

de zile pentru examinarea plângerii depuse la 7 februarie 2020 la Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, urma să expire la 9 martie 2020, ca

următoarea zi lucrătoare.

Respectiv, prelungirea de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, la 9 martie 2020, a termenului pentru examinarea plângerii, a avut

loc în interiorul termenului celor 30 de zile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea

privind protecția datelor cu caracter personal.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat de

avocatul Vasile Iamandii.

8

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de executorul judecătoresc Mihail Beiu, reprezentat de

avocatul Vasile Iamandii se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9