2ra-739/16 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-739/16 prima instanţă – S. Teleucă instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Eduard Moraru în interesele lui Maxim Olari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” societate pe acțiuni împotriva lui Andrei Ignatiev și Maxim Olari cu privire la încasarea sumelor restante la contractul de credit, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Maxim Olari și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 29 aprilie 2014, prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 14 ianuarie 2015, BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Ignatiev și Maxim Olari cu privire la încasarea sumelor restante la contractul de credit, solicitând încasarea în mod solidar de la Andrei Ignatiev și Maxim Olari a datoriei în sumă de 19 058,02 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 571,78 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA a indicat că conform contractului de credit nr. 1668919 din 04 martie 2013, i-a acordat lui Andrei Ignatiev un credit în suma de 20 000 lei, cu termenul de scadență la 04 martie 2015. Invocă că pârâtul Andrei Ignatiev nu și-a onorat obligațiunile privind achitarea plăților stabilite prin contract, astfel datoria acumulată față de Bancă constituind suma de 19 058,02 lei, inclusiv 17 100,41 lei - datoria la credit, 280 lei - comision, 1 063,09 - dobânda și 614,52 lei - penalitatea. 1 Susține că întru garantarea obligațiilor asumate de către Andrei Ignatiev, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1668919-F din 04 martie 2013 cu Olari Maxim, prin care fidejusorul s-a obligat față de Bancă să execute obligațiile debitorului în suma maximă de 21 000 lei.

Totodată, menționează că la 14 noiembrie 2013 a expediat pârâtului şi fidejusorului notificările nr. 11/05-1-10222 şi 11/05-1-10223, prin care a comunicat despre faptul rezilierii contractului de credit nr. 1668919 din 04 martie 2013 şi a acordat termen de 15 zile pentru achitarea tuturor plăților debitoare față de Bancă, însă pârâtul nu a reacționat, deși termenul acordat a expirat. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 29 aprilie 2014 acțiunea a fost admisă și s-a încasat în mod solidar de la Andrei Ignatiev şi Maxim Olari în beneficiul BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA datoria în sumă de 19 058,02 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 571,78 lei. La 30 aprilie 2015, Maxim Olari a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Maxim Olari și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 aprilie 2014. La 16 decembrie 2015, avocatul Eduard Moraru, în interesele lui Maxim Olari, a declarat recurs nemotivat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015 și transmiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. La 19 februarie 2016, avocatul Eduard Moraru a depus recurs motivat. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pe care le consideră nefondate, neîntemeiate și ilegale. Invocă recurentul că despre existența acestui litigiu nu a cunoscut, iar cu hotărârea primei instanțe a luat cunoștință abia în instanța de apel.

Prin urmare, consideră că hotărârea primei instanțe a fost adoptată doar prin prisma poziției reclamantului, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare garantat de art. 26 din Constituție și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 11 ianuarie 2015 (f.d. 105), recursul depus de avocatul Eduard Moraru în interesele lui Maxim Olari la 16 decembrie 2015 se consideră declarat în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei 3 probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Eduard Moraru în interesele recurentului Maxim Olari în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Eduard Moraru în interesele lui Maxim Olari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4