2ra-563/16 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: I. Morozan nr. 2ra-563/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Focşa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Focşa împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la apărare, precum şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Anatolie Focşa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 mai 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 20 ianuarie 2015, Anatolie Focşa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la apărare, precum şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii. În motivarea acţiunii a invocat că a recepţionat citaţia de la Judecătoria Căuşeni prin care a fost informat că la 14 martie 2012 urmează să fie examinată cauza penală în privinţa sa în baza art. 310 alin. (1) Cod penal. Indică că la 14 martie 2012, a depus la Judecătoria Căuşeni plângerea nr. 348 prin care a solicitat obligarea Procuraturii raionului Căuşeni să-i remită în adresa sa rechizitoriul pe cauza penală nr. 2011180028 şi a tuturor materialelor cauzei penale.

Susţine că au fost încălcate prevederile art. 346 şi art. 352 alin. (1) şi (3) CPP, deoarece plângerea depusă nu a fost examinată în termenul stabilit de lege, nefiind examinată nici în prezent. Invocă că la 10 februarie 2014 Judecătoria Căuşeni a pronunţat sentinţa de încetare a procesului penal, dar fără a se expune asupra cererii, lăsând-o fără examinare. Prin urmare, după o perioadă de 2 ani şi 10 luni de zile plângerea rămâne a fi neexaminată. 1 Invocă că instanţa de judecată a încălcat grav prevederile art. 24 alin. (3) CPP, conform căror instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele probe la cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură. Remarcă că dânsul nu a avut acces la probele din cauza penală atât în cadrul urmării penale, cât şi la finalizarea ei, dar nici pe parcursul judecării cauzei penale în instanţa de judecată.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) lit. f), h), 11 lit. g), 14, 1398, 1422-1423 Cod civil, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevederile din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului examinării în termen rezonabil a plângerii din 14 martie 2012 nr. 348, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi încălcarea dreptului la apărare, încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral suma de 50000 lei cu titlu de satisfacţie echitabilă în contul reparării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la apărare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 mai 2015 a fost respinsă acţiunea, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Anatolie Focşa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 ianuarie 2016, Anatolie Focşa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Consideră eronată concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că el ar fi făcut cunoştinţă cu materialele cauzei, deoarece instanţa de apel nu a indicat când anume el a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei, cine i-a prezentat materialele cauzei spre cunoştinţă, unde este semnătura lui care confirmă că el personal după finalizarea urmăririi penale, cât şi pe parcursul urmăririi penale ori în instanţa de judecată a luat cunoştinţă cu materialele cauzei. Remarcă că în obiecţiile la procesul – verbal al şedinţelor de judecată din Judecătoria Căuşeni, dânsul expres a indicat că nu a luat cunoştinţă cu materialele cauzei penale, solicitând instanţei de judecată obligarea Procuraturii raionului Căuşeni să–i permită accesul la materialele cauzei, obiecţii care însă au fost lăsate fără examinare.

Menţionează că instanţa de fond, în hotărârea emisă, a făcut trimitere la decizie Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 potrivit căreia procurorul i-a prezentat materialele de urmărire penală apărătorului D. Pălărie. Afirmă că instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului că instanţa de fond a confundat obiectul litigiului de judecată care constă în încălcarea dreptului examinării în termen rezonabil a plângerii din 14 martie 2012, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la apărare, la judecarea cauzei penale intentate în privinţa sa şi nu în cadrul urmăririi penale, deoarece Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 2 03 februarie 2015 s-a expus asupra faptului prezentării materialelor cauzei penale la sfârşitul urmăririi penale avocatului D. Pălărie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 19 noiembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 159), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolie Focşa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolie Focşa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Focşa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anatolie Focşa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4