2ra-2463/16 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: G. Moscaliuc dosarul nr. 2ra-2463/16 Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță Î N C H E I E R E 09 noiembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druță Mariana Pitic examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focșa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focșa Anatolie împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de către Focșa Anatolie, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 17 martie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 29 decembrie 2014, Focșa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiție cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 22 martie 2012 a expediat o plângere în adresa Procurorului General al RM pe marginea acțiunilor ilegale ale procurorilor Procuraturii Căușeni la emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale din 11 ianuarie 2011 în baza plângerii cet. Baltag Ecaterina conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) și 328 alin. (1) Cod Penal.

Plângerea a fost înregistrată la procuratura Generală cu nr. 11- 1147/11 la 27 martie 2012. Susține că, conform scrisorii Procuraturii Generale nr. 11-1147/11-2321 din 29 martie 2012, plângerea a fost remisă spre examinare Judecătoriei Căușeni care a înregistrat-o la 04 aprilie 2012 cu nr. de intrare 542, fiind repartizată spre examinare Judecătorului Judecătoriei Căușeni, I. Țonov, care avea în procedură cauza penală indicată . Invocă Focșa Anatolie că potrivit art. 313 alin. (4) Cod de Procedură Penală plângerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile, însă de către Judecătorii Judecătoriei Căușeni plângerea nu s-a examinat în termenul stabilit de lege – nefiind soluționată nici până în prezent, respectiv după o perioadă de 2 ani și 9 1 luni de zile (22 martie 2012-22 decembrie 2014), plângerea a rămas neexaminată, neefectuându-se efectiv nici o operațiune procedurală pentru examinarea plângerii date.

Menționează că, din vina instanței de judecată, în special a judecătorului Judecătoriei Căușeni – I. Țonov, i-a fost cauzat un prejudiciu moral fiind lipsit de dreptul de judecare în termen rezonabil a plângerii. Cere Focșa Anatolie constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexaminarea în termen rezonabil a plângerii. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 martie 2015, acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

Instanța de fond a conchis că cererea de chemare în judecată a fost depusă peste termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la judecarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, având în vedere că încheierea Judecătoriei Căușeni prin care a fost respinsă plângerea lui Focșa Anatolie împotriva ordonanței de pornire a urmăririi penale în baza plângerii cet. Baltag Ecaterina conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) și 328 alin. (1) Cod Penal a fost emisă la 10 februarie 2014, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă abia la 29 decembrie 2014. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, a fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 17 martie 2015. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016 a fost admis recursul declarat de către Focșa Anatolie, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015 cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, a fost admis apelul declarat de Focșa Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani din 17 martie 2015 și emisă o hotărâre nouă prin care procesul civil la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat a fost încetat în temeiul art. 265 lit. b) CPC.

Curtea de Apel a concluzionat că prima instanță nu a aplicat normele procedurale ce instituie interdicția dublei examinări a acelorași pretenții, întrucât într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri a fost emisă deja o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă și respectiv au fost întrunite toate temeiurile legale pentru încetarea procesului. La 17 august 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Focșa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani din 17 martie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Focșa Anatolie a invocat ilegalitatea și netemeinicia hotărîrilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare. 2 De asemenea a indicat că, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel și anume, că plângerea din 22 martie 2012 nu a fost examinată de către instanța de judecată, fiind încălcat dreptul de examinare în termen rezonabil a cauzei. Consideră recurentul că instanța de apel eronat a stabilit că există deja o hotărâre pe un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri și a încetat procesul, deoarece plângerea din 22 martie 2012 adresată Procurorului General remisă spre examinare Judecătoriei Căușeni și înregistrată cu nr. 542, nu a fost transmisă aceluiași judecător de instrucție în procedura căruia s-a aflat plângerea cu nr. 426, așa cum afirmă instanța de apel, ci altui judecător de instrucție, respectiv rămânând nesoluționată.

La 19 septembrie 2016, în adresa intimatului Ministerului Justiției, a fost expediată copia recursului declarat de către Focșa Anatolie cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Focșa Anatolie este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră 3 că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Focșa Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului Focșa Anatolie precum că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel și anume, că plângerea din 22 martie 2012 înregistrată cu nr. 542 nu a fost examinată, prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 10 februarie 2014 fiind examinată o altă plângere și anume plângerea înregistrată cu nr. 426 din 23 martie 2012, deoarece atât plângerea înregistrată cu nr. 542 cât și cea cu nr. 426 au același obiect – legalitatea ordonanței SUP CPR Căușeni de pornire a urmăririi penale din 11 noiembrie 2011 și sunt depuse de aceeași persoană – Focșa Anatolie, transmisă spre examinare aceluiași judecător, în procedura căruia se afla spre examinare cauza penală, care în consecință le-a examinat cu emiterea încheierii din 10 februarie 2014. În consecință, dat fiind că plângerea nr. 542 are același obiect al controlului judecătoresc ca și cel invocat în plângerea 426, și anume ordonanța OUP CPR Căușeni, Coarța Veaceslav, de pornire a urmăririi penale din 11 ianuarie 2011, la plângerea cet.

Baltag Ecaterina conform semnelor art. 310 alin. (1) și art. 328 alin. (1) Cod Penal împotriva persoanelor responsabile din Primăria or. Căușeni , este cert că expunerea de către judecătorul raportor în încheierea din 10 februarie 2014 asupra obiectului contestației viza soluția pe ambele plângeri. Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel eronat a stabilit că există o hotărâre pe un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că la 08 iulie 2014 Focșa Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii împotriva Ordonanței SUP CPR Căușeni din 11 ianuarie 2011 și repararea prejudiciului cauzat, iar la 01 octombrie 2014 a fost emisă hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015 și devenită irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015 prin care s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului Focșa Anatolie la examinarea în termen rezonabil a plângerii împotriva ordonanței din 11 ianuarie 2011. Astfel s-a stabilit cert că există deja o hotărîre judecătorească irevocabilă într-un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, ceea ce exclude examinarea repetată a aceleiași pricini civile. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept 4 procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focșa Anatolie ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Focșa Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druță Mariana Pitic 5