2ra-2463/16 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii şi repararea prejudiciului moral cauzat
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2463/16 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: G. Moscaliuc dosarul nr. 2ra-2463/16
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță
Î N C H E I E R E
09 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Ion Druță
Mariana Pitic
examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind
admisibilitatea recursului declarat de către Focșa Anatolie,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focșa Anatolie împotriva
Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinare în
termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, prin care a fost
admis apelul declarat de către Focșa Anatolie, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 17 martie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre,
c o n s t a t ă
La 29 decembrie 2014, Focșa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiție cu privire la constatarea încălcării dreptului la
examinarea în termen rezonabil a plângerii și repararea prejudiciului moral cauzat.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 22 martie 2012 a expediat o
plângere în adresa Procurorului General al RM pe marginea acțiunilor ilegale ale
procurorilor Procuraturii Căușeni la emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale
din 11 ianuarie 2011 în baza plângerii cet. Baltag Ecaterina conform semnelor
infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) și 328 alin. (1) Cod Penal. Plângerea a fost
înregistrată la procuratura Generală cu nr. 11- 1147/11 la 27 martie 2012.
Susține că, conform scrisorii Procuraturii Generale nr. 11-1147/11-2321 din 29
martie 2012, plângerea a fost remisă spre examinare Judecătoriei Căușeni care a
înregistrat-o la 04 aprilie 2012 cu nr. de intrare 542, fiind repartizată spre examinare
Judecătorului Judecătoriei Căușeni, I. Țonov, care avea în procedură cauza penală
indicată .
Invocă Focșa Anatolie că potrivit art. 313 alin. (4) Cod de Procedură Penală
plângerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile, însă de
către Judecătorii Judecătoriei Căușeni plângerea nu s-a examinat în termenul stabilit de
lege – nefiind soluționată nici până în prezent, respectiv după o perioadă de 2 ani și 9
1
luni de zile (22 martie 2012-22 decembrie 2014), plângerea a rămas neexaminată,
neefectuându-se efectiv nici o operațiune procedurală pentru examinarea plângerii
date.
Menționează că, din vina instanței de judecată, în special a judecătorului
Judecătoriei Căușeni – I. Țonov, i-a fost cauzat un prejudiciu moral fiind lipsit de
dreptul de judecare în termen rezonabil a plângerii.
Cere Focșa Anatolie constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen
rezonabil a plângerii, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului
Justiției sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexaminarea în
termen rezonabil a plângerii.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 martie 2015, acțiunea
a fost respinsă ca tardivă.
Instanța de fond a conchis că cererea de chemare în judecată a fost depusă peste
termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de
către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la judecarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești, având în vedere că încheierea Judecătoriei Căușeni prin care a fost
respinsă plângerea lui Focșa Anatolie împotriva ordonanței de pornire a urmăririi
penale în baza plângerii cet. Baltag Ecaterina conform semnelor infracțiunii prevăzute
de art. 310 alin. (1) și 328 alin. (1) Cod Penal a fost emisă la 10 februarie 2014, însă
cererea de chemare în judecată a fost depusă abia la 29 decembrie 2014.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, a fost respins apelul
declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 17 martie 2015.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016 a fost admis recursul
declarat de către Focșa Anatolie, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29
septembrie 2015 cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în
alt complet de judecători.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, a fost admis apelul
declarat de Focșa Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani din 17 martie 2015
și emisă o hotărâre nouă prin care procesul civil la cererea de chemare în judecată
depusă de Focșa Anatolie împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea
încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii și repararea
prejudiciului moral cauzat a fost încetat în temeiul art. 265 lit. b) CPC.
Curtea de Apel a concluzionat că prima instanță nu a aplicat normele procedurale
ce instituie interdicția dublei examinări a acelorași pretenții, întrucât într-un litigiu
între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri a fost emisă deja
o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă și respectiv au fost întrunite toate
temeiurile legale pentru încetarea procesului.
La 17 august 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Focșa Anatolie a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea
deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani
din 17 martie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.
În susținerea recursului Focșa Anatolie a invocat ilegalitatea și netemeinicia
hotărîrilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.
2
De asemenea a indicat că, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate
în cererea de apel și anume, că plângerea din 22 martie 2012 nu a fost examinată de
către instanța de judecată, fiind încălcat dreptul de examinare în termen rezonabil a
cauzei.
Consideră recurentul că instanța de apel eronat a stabilit că există deja o hotărâre
pe un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri și a
încetat procesul, deoarece plângerea din 22 martie 2012 adresată Procurorului General
remisă spre examinare Judecătoriei Căușeni și înregistrată cu nr. 542, nu a fost
transmisă aceluiași judecător de instrucție în procedura căruia s-a aflat plângerea cu nr.
426, așa cum afirmă instanța de apel, ci altui judecător de instrucție, respectiv
rămânând nesoluționată.
La 19 septembrie 2016, în adresa intimatului Ministerului Justiției, a fost
expediată copia recursului declarat de către Focșa Anatolie cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței.
Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural și nu a depus referință în termenul
stabilit.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
că recursul declarat de către Focșa Anatolie este inadmisibil, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.
(2), (3) și (4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
3
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul declarat de către Focșa Anatolie nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.
Nu poate fi reținut argumentul recurentului Focșa Anatolie precum că instanța de
apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel și anume, că plângerea
din 22 martie 2012 înregistrată cu nr. 542 nu a fost examinată, prin încheierea
Judecătoriei Căușeni din 10 februarie 2014 fiind examinată o altă plângere și anume
plângerea înregistrată cu nr. 426 din 23 martie 2012, deoarece atât plângerea
înregistrată cu nr. 542 cât și cea cu nr. 426 au același obiect – legalitatea ordonanței
SUP CPR Căușeni de pornire a urmăririi penale din 11 noiembrie 2011 și sunt depuse
de aceeași persoană – Focșa Anatolie, transmisă spre examinare aceluiași judecător, în
procedura căruia se afla spre examinare cauza penală, care în consecință le-a examinat
cu emiterea încheierii din 10 februarie 2014.
În consecință, dat fiind că plângerea nr. 542 are același obiect al controlului
judecătoresc ca și cel invocat în plângerea 426, și anume ordonanța OUP CPR
Căușeni, Coarța Veaceslav, de pornire a urmăririi penale din 11 ianuarie 2011, la
plângerea cet. Baltag Ecaterina conform semnelor art. 310 alin. (1) și art. 328 alin. (1)
Cod Penal împotriva persoanelor responsabile din Primăria or. Căușeni , este cert că
expunerea de către judecătorul raportor în încheierea din 10 februarie 2014 asupra
obiectului contestației viza soluția pe ambele plângeri.
Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel eronat a stabilit că
există o hotărâre pe un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe
aceleași temeiuri, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că la 08 iulie 2014 Focșa Anatolie s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării
dreptului la examinarea în termen rezonabil a plângerii împotriva Ordonanței SUP
CPR Căușeni din 11 ianuarie 2011 și repararea prejudiciului cauzat, iar la 01
octombrie 2014 a fost emisă hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău menținută
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015 și devenită irevocabilă prin
încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015 prin care s-a constatat
încălcarea dreptului reclamantului Focșa Anatolie la examinarea în termen rezonabil a
plângerii împotriva ordonanței din 11 ianuarie 2011.
Astfel s-a stabilit cert că există deja o hotărîre judecătorească irevocabilă într-un
litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, ceea ce
exclude examinarea repetată a aceleiași pricini civile.
Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
4
procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a
fi respinse.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,
verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a
acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să
dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.
Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele
recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,
asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul
corespunzător.
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focșa Anatolie
ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.
433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Focșa Anatolie se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Ion Druță
Mariana Pitic
5