2ra-540/16 — Restabilirea la lucru

prima instanţă: A. Furdui dosarul nr.2ra-540/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentin Vişnevschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Vişnevschi împotriva Administraţiei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo-Business- Chişinău” cu privire la declararea nulităţii adresării angajatorului către Comitetul Sindical nr. 27-004 din 25 februarie 2013, ca act care a condus la discriminare, restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului său - restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Valentin Vişnevschi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 18 mai 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 16 mai 2014, Valentin Vişnevschi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Administraţiei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo-Business- Chişinău” cu privire la declararea nulităţii adresării angajatorului către Comitetul Sindical nr. 27-004 din 25 februarie 2013, ca act care a condus la discriminare, restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului său - restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, s-a aflat în relaţii de munca cu Zona Antreprenoriatului Liber (ZAL) „Expo-Business-Chişinău” în baza contractului individual de munca pe o perioadă nedeterminata.

A menţionat că prin ordinul Administratorului Principal al ZAL „Expo- Business- Chişinău”, Nicolae Calin nr. 38-p din 07 mai 2013 a fost concediat din funcţie. Consideră că acest ordin a fost emis cu încălcarea unor prevederi ale Codului muncii. Mai consideră că motivul concedierii sale a fost vîrsta sa, deoarece aceasta a avut loc în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate. 1 A indicat că conform prevederilor art. 87 alin. (1) din Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin. (1) lit. c) poate avea loc doar cu acordul preliminar a organului sindical din unitate. A susţinut că în scopul respectării acestei prevederi pîrîtul în persoana administratorului, prin scrisoarea nr. 27-004 din 25 februarie 2013 a solicitat acordul preliminar a Comitetului Sindical a ZAL „Expo-Business-Chişinau” pentru concedierea sa.

În aceiaşi zi, prin scrisoarea din 25 februarie 2013 Comitetul Sindical a ZAL „Expo-Business-Chisinau” a dat acordul pentru concedierea sa. Reclamantul a indicat că în aceasta perioada el se afla în concediu medical şi nu putea fi cunoscut cu aceste acţiuni. A afirmat că în ziua concedierii a solicitat actele, care au stat la baza concedierii sale, însa i-a fost refuzat. Doar în urma depunerii cererii în scris, în ziua următoare concedierii, la 08 mai 2013 a obţinut actele solicitate. Făcînd cunoştinţa cu actele, a constatat că în scrisoarea nr. 27-004 din 25 februarie 2013, prin care Administraţia ZAL „Expo-Business-Chişinau” solicita acordul preliminar a Comitetului Sindical pentru concedierea sa, tendenţios este evidenţiată vîrsta lui, indicînd anul naşterii, ce este o acţiune de discriminare pe vîrstă.

A afirmat că asemenea acţiuni de discriminare sunt interzise de art. 6, art. 7 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea egalităţii nr. 121 din 25 mai 2012, art. 8 alin. (1) din Codul muncii, de Constituţia RM, de Convenţia pentru Apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04 noiembrie 1950. Or, scrisoarea Administraţiei nr. 27-004 din 25 februarie 2013 este un act ilegal, care a produs ilegalitatea concedierii lui din serviciu, pe motiv că temeiul concedierii a fost vîrsta sa, ce este o discriminare pe criteriu de vîrstă în sfera muncii şi, ca urmare a fost privat de dreptul de a munci, fiind grav încălcată legislaţia în vigoare, iar aceste împrejurări servesc drept temei de a solicita repararea prejudiciului material, prin încasarea de la pîrît în beneficiul lui mărimea salariului mediu, calculat pe toata perioada - de la data concedierii şi pîna la data restabilirii anterioare încălcării drepturilor, adică data restabilirii în serviciu.

A mai indicat că, la data de 06 mai 2014 a depus aceasta cerere de chemare în judecata la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău în raza de activitate în care se află cu domiciliu, însă prin încheierea din 12 mai 2014 Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cererea a restituit-o cu toate anexele. Cere, Valentin Vişnevschi declararea nulităţii actului care a condus la discriminare – adresarea Administraţiei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo- Business-Chişinău” către Comitetul Sindical cu nr. 27-004 din 25 februarie 2013, restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului său – restabilirea în serviciu, precum şi încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, începînd cu 07 mai 2013 şi pînă la data restabilirii situaţiei anterioare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 18 mai 2015 cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Vişnevschi împotriva Administraţiei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo-Business-Chişinău” cu privire la declararea nulităţii adresării angajatorului către Comitetul Sindical nr. 27-004 din 25 februarie 2013, ca act care a condus la discriminare, restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului său - restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru începînd cu 07 mai 2013 şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Valentin Vişnevschi la 16 iunie 2015 a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Valentin Vişnevschi şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Pentru a decide astfel instanţa de apel a stabilit că Valentin Vişnevschi s-a aflat în relaţii de muncă cu Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Business- Chişinău” din 14 ianuarie 1998, ulterior fiind transferat în funcţia de şef adjunct al Secţiei dezvoltare şi amenajare.

De asemenea, instanţa de apel a stabilit că prin ordinul nr. 38-p din 07 mai 2013 Valentin Vişnevschi a fost concediat din funcţia de şef adjunct al Secţiei dezvoltare şi amenajare în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, reducerea numărului şi statelor de personal de la 07 mai 2013. Incontestabil, a mai stabilit instanţa de apel, că la concedierea lui Valentin Vişnevschi, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin ordinul nominalizat, a fost respectată întru-totul procedura de concediere în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal stabilită la art. 88 din Codul muncii, or, aceste aspecte au fost constatate în cadrul examinării cererii de chemare în judecată a lui Vişnevshi Valentin împotriva ZAL „Expo-Business-Chişinău”, intervenient accesoriu Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, acţiune care a fost respinsă prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 august 2014, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 şi devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 aprilie 2015. Astfel, legalitatea ordinului de concediere nr. 38-p din 07 mai 2013 a lui Vişnevschi Valentin a fost verificată. Or, în conformitate cu art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

De asemenea, instanţa de apel ţinînd cont de prevederile art. 7 alin. (2) şi (5) din Codul muncii corect a stabilit că adresarea angajatorului ZAL „Expo-Business- Chişinău” către Comitetul Sindical nr. 27-004 din 25 februarie 2013, prin care s-a solicitat acordul preliminat pentru concedierea membrului de sindicat, în legătură cu reducerea statelor şi numărului de personal, şi anume, a lui Valentin Vişnevschi, anul naşterii 27 noiembrie 1949, şef adjunct al Secţiei dezvoltare şi amenajare, nu constituie drept act care a condus la discriminarea reclamantului-apelant.

Or, motivele invocate de către reclamantul-recurent şi aduse în susţinerea pretenţiei enunţate nu se încadrează în criteriile dispoziţiei legale care expres stabileşte care acţiuni ale angajatorului se consideră discriminatorii, cum de altfel nici indicarea anului de naştere a lui Vişnevschi Valentin în acest înscris nu poate fi privită drept o discriminare în sensul prevederilor legale, or după cum s-a stabilit incontestabil, reclamantul-apelant a fost concediat ca urmare a reducerii funcţiei pe care o deţinea şi nu pe motiv de vîrstă.

3 De altfel, şi acordul scris al Comitetului Sindical la concedierea lui Vişnevschi Valentin din 25 februarie 2013 nu conţine careva alegaţii la vîrstă salariatului, mai cu seamă de la momentul reducerii funcţiei deţinute de către ultimul, cît şi pînă în prezent în statele de personal a ZAL „Expo-Business- Chişinău” nu a mai fost inclusă funcţia de Şef adjunct al Secţiei dezvoltare şi amenajare, fapt ce indică indiscutabil că reducerea numărului şi a statelor de personal a avut loc din cauza inoportunităţii păstrării în continuare a acestei funcţii, inclusiv şi a celor care au fost reduse, dar nu din motiv de vîrstă a reclamantului.

În acelaşi timp, indicarea anului de naştere a lui Vişnevschi Valentin în această adresare nu poate constitui o încălcare a legislaţiei, dat fiind faptul că nici un act legislativ sau normativ nu reglementează forma sau conţinutul adresării angajatorului că Comitetul sindical în vederea obţinerii acordului pentru concedierea salariatului. Drept consecinţă, întemeiat a fost respinsă acţiunea reclamantului-apelant cu privire la restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului său -restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru începînd cu 07 mai 2013 şi repararea prejudiciului moral, dat fiind faptul că sunt pretenţii subsecvente, care derivă din cerinţa de bază, care la caz s-a constatat a fi netemeinică şi lipsită de suport legal.

La 04 ianuarie 2016, Valentin Vişnevchi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul, Valentin Vişnevschi, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la emiterea acesteia au fost aplicate eronat normele de drept material şi anume Capitolul VI a Codului muncii – Protecţia datelor personale ale salariatului în care sunt stipulate toate prevederile privind prelucrarea datelor personale ale salariatului şi garanţiile la prelucrarea lor, în scopul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului.

La fel menţionează că în procesul examinării pricinii au fost încălcate normele de drept procedural şi anume art. 130 alin. (3) şi (4) , art. 383 alin. (1) CPC, fiind puse la baza emiterii deciziei doar declaraţiile pîrîtului-intimat, fără a fi probate. Totodată a mai indicat că nu sunt justificative susţinerile instanţelor de judecată precum că nici un act legislativ sau normativ nu reglementează forma sau conţinutul adresării angajatorului către Comitetul Sindical în vederea obţinerii acordului pentru concedierea salariatului. La 23 februarie 2016, Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Business- Chişinău” a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului depus de Valentin Vişnevschi ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că decizia Curţii de Apel Chişinău este emisă la 18 noiembrie 2015, iar la 04 ianuarie 2016, adică în termenul prevăzut de lege, Valentin Vişnevschi a depus cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Valentin Vişnevschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti la emiterea hotărîrilor au aplicat greşit normele de drept material şi au încălcat normele de drept procedural nu poate fi reţinut, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele judecătoreşti şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept, ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, Valentin Vişnevschi nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi jurisprudenţa CEDO conform căreia recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele recursului indicate în cazul din speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii atît în 5 prima instanţă cît şi instanţa de apel, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valentin Vişnevschi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Valentin Vişnevschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6