3ra-349/16 — Contestarea actelor administrative

Prima instanţă, Jud. Botanica mun. Chişinău: A. Braga dosarul nr. 3ra-349/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: D. Manole, S. Arnăut, A. Bostan ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Aliner Service” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015, c o n s t a t ă La 12 noiembrie 2014, SRL „Aliner Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, solicitînd anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. 1260/14 şi deciziei şefului Biroului Vamal Chişinău din 02 octombrie 2014. În motivarea acţiunii a invocat că, la 12 mai 2014 specialistul în domeniul vămuirii al brokerului vamal SRL „Aliner Service” a perfectat declaraţia vamală nr. 3030110324 în numele SRL „Lismedfarm” privind importul dispozitivelor medicale din Germania. La depunerea documentelor necesare pentru vămuire, proprietarul mărfurilor dispunea doar de autorizaţia de import eliberată de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, neavînd perfectată licenţa privind importul şi comercializarea dispozitivelor medicale.

Titularul de operaţiuni urma să prezinte licenţa dată în termen limită de 5 zile stabilit în art. 199 Cod vamal şi aceasta a fost prezentată organului vamal la 16 mai 2014, pînă la finalizarea controlului vamal şi trecerea mărfurilor peste frontiera vamală. Indică reclamantul că, la 02 octombrie 2014, inspectorul Biroului Vamal Chişinău, în calitate de agent constatator, a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 1260/14 şi prin decizia şefului Biroului Vamal Chişinău din 02 1 octombrie 2014, SRL „Aliner Service” a fost sancţionată pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 231 pct. 14 Cod vamal cu amendă în mărime de 57 979, 82 lei. Nefiind de acord cu sancţiunea aplicată, reclamantul a contestat actele administrative la organul ierarhic superior, însă cererea prealabilă a fost respinsă.

Consideră SRL „Aliner Service” că, decizia Biroului Vamal Chişinău este ilegală şi pasibil a fi anulată, deoarece în cazul declaraţiei vamale nr. 3030110324, toate drepturile de import au fost achitate şi odată cu prezentarea licenţei, a decăzut şi restricţia la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală. În speţă, nu există faptul contravenţiei şi lipseşte încălcarea din partea brokerului vamal a reglementărilor vamale şi nerespectarea măsurilor de politică economică sau a restricţiilor, statul nefiind prejudiciat. Toate actele şi licenţa, necesare controlului vamal pentru trecerea mărfurilor peste frontiera vamală au fost prezentate organului vamal şi la 16 mai 2014 declaraţia vamală a fost validată cu nr. 10725. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015, acţiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de judecată a conchis că Biroul Vamal Chişinău a constatat corect comiterea contravenţiei vamale cu răspundere materială de către persoana juridică SRL „Aliner Service”, fiind acumulate probe suficiente ce demonstrează vinovăţia acesteia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Aliner Service” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 aprilie 2015. Instanţa de apel a considerat justă concluzia primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. La 29 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, SRL „Aliner Service”, prin intermediul avocatului Chibac Isai, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În susţinerea recursului, SRL „Aliner Service” a invocat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat în mod eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi au apreciat arbitrar probele prezentate de recurentul-reclamant. Astfel, consideră recurenta că, la 12 mai 2014, cînd a fost depusă declaraţia vamală, lipsa licenţei era o circumstanţă care făcea imposibilă validarea declaraţiei vamale, fapt care nu se încadrează în calificativul contravenţiei „nerespectarea măsurilor de politică economică sau încălcarea reglementărilor vamale”. Sub un alt aspect, remarcă recurenta, că în cazul în care statul nu a fost prejudiciat, titularul declaraţiei vamale achitînd toate drepturile de import la depunerea declaraţiei, sancţiunea pentru reţinerea prezentării unui document este disproporţională şi contravine Acordului de la Marrakesh.

Mai indică recurenta că, prin actul administrativ contestat, SRL „Aliner Service” a fost sancţionată nu pentru acţiunile sale, dar a titularului mărfurilor, SRL „Lismedfarm”, care la momentul prezentării documentelor brokerului vamal, nu dispunea de licenţă perfectată la zi. 2 La 28 ianuarie 2016, în adresa intimatului Biroul Vamal Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Aliner Service” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 18 februarie 2016, Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015, pe care le consideră legale şi întemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Aliner Service” este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Aliner Service” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. 3 Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că, depunerea declaraţiei vamale în lipsa cărorva documente nu atrage răspunderea administrativă şi/sau materială, sancţionarea urmînd doar pentru neînlăturarea neajunsurilor în termenul stabilit de către organul vamal, din următoarele.

Materialele pricinii relevă cert că recurentul, brokerul vamal SRL „Aliner Service”, a depus la 12 mai 2014 declaraţia vamală nr. 3030110324, în scopul vămuirii mărfurilor care se supun licenţierii, agentul economic în numele şi pentru care a acţionat brokerul vamal nedispunînd de licenţa necesară, aceasta fiind perfectată doar la 16 mai 2014. Astfel, în speţă, situaţia diferă de cazul cînd agentul economic ar fi dispus la momentul depunerii declaraţiei vamale de licenţă, dar din neatenţie (greşeală) nu a anexat-o, organul vamal acordînd termen pentru prezentarea documentelor lipsă.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei SRL „Aliner Service” precum că, nu poartă răspundere pentru încălcarea legislaţiei în vigoare în situaţia în care lipsa licenţei se datorează culpei titularului mărfurilor SRL „Lismedfarm”, deoarece în procesul întocmirii declaraţiei vamale, brokerul vamal era obligat să verifice corectitudinea şi existenţa tuturor documentelor necesare vămuirii în funcţie de destinaţia vamală solicitată pentru mărfurile ce fac obiectul declarării şi să depună setul de acte complet pentru acest regim. Neîntemeiată este şi afirmaţia recurentei precum că nu poate fi atrasă la răspundere materială, în condiţiile în care prin acţiunile sale statul nu a fost prejudiciat, titularul declaraţiei vamale achitînd toate drepturile de import la depunerea declaraţiei.

Or, nerespectarea măsurilor de politică economică şi altor restricţii prevăzute la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală - contravenţie prevăzută de art. 231 pct. 14 Cod vamal, pentru comiterea căreia brokerul vamal SRL „Aliner Service” a fost sancţionat cu amendă în mărime de 57 979, 82 lei, atrage răspundere materială indiferent de faptul dacă a fost sau nu cauzat un prejudiciu. În acest caz, legiuitorul nu a condiţionat atragerea la răspundere materială de cauzarea unui prejudiciu material statului. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Aliner Service” ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 5