3ra-388/16 — Anularea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-388/16 prima instanţă - M. Iftodi, instanţa de apel –N. Chircu, A. Toderaş, G. Liulca, ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat or.

Edineţ privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 29 decembrie 2014 societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat or. Edineţ prin care a solicitat anularea rezultatele controlului din 17 septembrie 2014 întocmite prin actul nr.1-699424 şi a deciziei nr.1466 a Inspectoratului Fiscal de Stat or. Edineţ din 13 octombrie 2014 prin care s-a aplicat întreprinderii amenda în mărime de 10000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a reiterat că, la 17 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat or. Edineţ s-a prezentat la sediul societăţii cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” fară de a prezenta o decizie sau mandat de control şi au solicitat de a efectua un control inopinat. Susţine că colaboratorilor Inspectoratului Fiscal de Stat or. Edineţ li s-a explicat că întreprinderea nu activează, iar persoana care se afla în sediu are funcţie de paznic, însă ultimului i-a fost propus să semneze actul precum ca întreprinderea nu activează şi careva consecințe nu vor fi. A semnat actul de control fară a fi îndeplinit, la acel moment nu i-a fost înmânată copia actului de 1 control şi i-a fost propus ca să prezinte acte pentru a arăta, că a fost controlul.

Peste o lună a fost emisă Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat or. Edineţ din 13 octombrie 2014 prin care i-a fost aplicată amendă în mărime de 10000 lei conform art.253 alin. l) Cod Fiscal, pentru împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea de documente necesare organului fiscal. Indică că cu decizia şi cu actul nr.1-699424 din 17.09.2014 a Inspectoratului Fiscal de Stat or. Edineţ nu este de acord deoarece anume la efectuarea controlului au fost încălcată Legea nr.131 din 08 iunie 2012 şi anume, art.6 p.3(3),fiecare controlor este obligat să înregistreze în condiția faptului controlului autentificat prin semnătură, precum şi celelalte mențiuni cerute de persoana supusă controlului şi să lase o copie ori al doilea exemplar al delegației de control şi al mandatului de control, în cazul în care controlul este efectuat de o autoritate cu funcții de supraveghere.

Menţionează că colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat or. Edineţ nu sunt înregistrați în condiția de controale.

Conform art. 21 p. 1(1), controlorul are dreptul să înceapă controlul conform procedurii stabilite de prezenta lege doar în cazul cînd sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii şi anume: prezentarea legitimaţiei şi a deciziei de control; înmînarea exemplarului delegaţiei de control; existenţa probelor care demonstrează prezenţa unuia sau mai multor temeiuri dintre cele specificate la art. 19, în cazul controalelor inopinate; expirarea termenului de notificare la art. 18, în cazul controalelor planificate; completarea condiţiei de înregistrare a controalelor " Nu i-a fost prezentată decizia sau mandatul de control, nu i-au arătat probele unui control inopinat indicate în art. 19. Potrivit art.25 alin. 1) p. f) să solicite o singură dată, în cazuri temeinic justificate, organului de control suspendarea sau amînarea controlului pentru o altă perioadă în cazul în care efectuarea controlului va afecta funcţionarea sa normală sau va duce la suspendarea activităţii sale ori în cazul în care din considerente obiectiv poate fi supusă controlului.

Relatează că la momentul controlului întreprinderea nu activa şi era imposibil de a prezenta careva acte deoarece contabilul se afla în deplasare. La fel a fost încălcate prevederile art.28 p.2) lit. c) denumirea completă a persoanei supuse controlului. In cazul dat este indicat greșit codul fiscal al întreprinderii. A fost încălcat art.28 p.7 (7) , actul de control intră în vigoare la expirarea a 30 de zile lucrătoare de la data comunicării lui persoanei vizate în act dacă nu a fost contestat conform prezentei legii.

Actul a fost înmânat la 17 septembrie 2014 atunci actul nu a intrat în vigoare, deoarece decizia a fost emisă la 13 octombrie 2014, iar înmânată la 16 octombrie 2014. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” a solicitat repunerea în termen a acţiunii înaintate, şi anularea actului de control şi a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Edineţ din 13 octombrie 2014 prin care s-a aplicat amenda în mărime de 10 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2015 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” s-a respins, ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2015. 2 La 19 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd, casarea acestora, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, este contrară prevederilor legale fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept şi de fapt. Consideră recurentul că nu au constatate şi elucidate corect circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii.

Prin respingerea cererii de repunere în termen instanţa a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice în sensul art. 6 al Convenţiei CEDO şi dreptul la un proces echitabil. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. Potrivit avizului de recepţie (f.d.142) recurentul societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” a recepţionat decizia instanţei de apel la 05 ianuarie 2016, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 19 ianuarie 2016, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de 3 recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată "Covilora-G.A.” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată "Covilora- 4 G.A.” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5