3ra-608/17 — contestarea actului administrativ

3ra-608/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Rusu dosarul nr. 3ra-608/17

instanța de apel: Al. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineț,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu

răspundere limitată „Maconrut” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Edineț cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineț

și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 05 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 25 februarie 2016, SA „Maconrut” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Edineț cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 18 decembrie

2015, în rezultatul controlului fiscal efectuat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul

Edineț a emis decizia nr. 1231, prin care a dispus încasarea unor impozite,

inclusiv a amenzilor fiscale și a penalităților calculate la sumele impozitelor.

Relevă că, nefiind de acord cu decizia enunțată, la data de 12 ianuarie

2016, a constestat-o cu cerere prealabilă, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal

de Stat pe r-nul Edineț nr. 57 din 05 februarie 2016 a fost respinsă și menținută

decizia contestată.

Menționează că, nu este de acord decizia nr. 1231 din 18 decembrie

2015 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț și o consideră

ilegală.

Susține că, conform adeverinței nr. TC 0015439 din 02 decembrie 2015,

eliberată de către ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, 8

unități de transport de model KRAZ 256 au fost radiate de la evidența SA

„Maconrut”.

1

Astfel, invocă că, societatea nu mai deține calitatea de subiect al impunerii

cu taxa pentru folosirea drumurilor, iar unitățile de transport radiate nu mai pot

constitui obiect al impunerii fiscale și nu poate fi solicitată plata de impozit și

taxa în lipsa de obiect al impunerii fiscale.

Declară că, unitățile de transport de model KRAZ, BELAZ, menționate în

decizie și în actul de control aferent deciziei, nu sunt folosite/utilizate pe

drumurile și/sau zonele drumurilor publice, aceste unități de transport au o altă

destinație de folosință și, anume, în domeniul minier, fiind utilizate în cadrul

zonei de amplasare a carierelor de extragere a zăcămintelor minerale utile și nu

sunt utilizate pe drumurile publice sau în zonele de protecție a drumurilor

publice.

Consideră neîntemeiat și fără suport juridic argumentul Inspectoratului

Fiscal de Stat pe r-nul Edineț expus în decizia nr. 57 din 05 februarie 2016,

precum că, mijloacele de transport urmau a fi dezasamblate și rebutate și nu

folosite în procesul de producție cu calcularea uzurii deduse, piese de schimb,

carburanți, fără achitarea taxei pentru folosirea drumurilor.

Relevă că, conform prevederilor art. 338 din Codul fiscal, obiect al

impunerii sunt autovehiculele înmatriculate, iar din momentul radierii,

mijloacelor de transport nu mai există obiect al impozitării.

Prin urmare, consideră neîntemeiată suma stabilită la taxa pentru folosirea

drumului în mărime de 89 040 lei, suma de 12 500 lei - majorare de întârziere

pentru neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor, suma de 26 172

lei - amendă pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor și suma de

1000 lei - pentru prezentarea dării de seamă a taxei pentru folosirea drumurilor,

care conțin date neautentice.

Relevă că, în decizia contestată se invocă prevederile art. 10 alin. (7) al

Legii nr. 73 din 12 aprilie 2015 cu privire la bugetului asigurărilor sociale de stat

pentru anul 2015, însă prin declarația prezentată BASS 4, fondul de salarizare nu

a fost diminuat și nici tăinuit, acesta a fost declarat integral. Eroarea constă în

faptul că la pagina 2 sumele achitate din contul angajatorului au fost arătate

dintr-o eroare mecanică la rândul 204 și nu la rândul 201a, or, SA „Maconrut”

nu a diminuat fondul de salarizare și contribuțiile sociale de stat cu suma de

3 671,35 lei, astfel, nu este temei pentru încasarea sumei de 3 671 lei și nici a

sumei de 7 344 lei, cu titlu de amendă.

Menționează că, conform deciziei contestate, majorarea de întârziere

constituie suma de 297 lei, iar conform actului de control seria 675293 este de

187 lei, deci, nu este indentificată într-un mod cert, iar conform prevederilor art.

11 din Cod Fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor

interpreta în favoarea contribuabilului.

Solicită anularea deciziei nr. 1231 emisă de către Inspectoratul Fiscal de

Stat pe r-nul Edineț la data de 18 decembrie 2015 asupra cazului de încălcare a

legislației în partea pct. 1 ce ține de taxa pentru folosirea drumurilor, în sumă de

89 040 lei și a sumei de 3 671 lei - contribuții sociale de stat obligatorii, precum

și a pct. 3 în partea sumei de 12 500 lei - majorare de întârziere pentru

2

neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor, a sumei de 26 172 lei -

amendă pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor, a sumei de 1 000

lei - pentru prezentarea dării de seamă a taxei pentru folosirea drumurilor, care

conțin date neautentice și a sumei de 7 344 lei - amendă pentru diminuarea

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru anul 2015, precum și a sumei de

297 lei - majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a contribuțiilor de

aigurări sociale de stat.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat cerințele

solicitând, anularea deciziei nr. 1231 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe r-nul Edineț la data de 18 decembrie 2015 asupra cazului de încălcare a

legislației și, anume, a pct. 1 în partea ce ține de suma de 89 040 lei - taxa pentru

folosirea drumurilor și a sumei de 3 671 lei - contribuțiile sociale de stat

obligatorii și a pct. 3 al deciziei în partea ce ține de majorarea de întârziere

pentru neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor în sumă de

12500 lei, a sumei de 26 712 lei - amenda pentru diminuarea taxei pentru

folosirea drumurilor și a sumei de 7 344 lei - amenda pentru diminuarea

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru anul 2015, precum și a sumei de

297, 00 lei - majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de

asigurări sociale.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 05 mai 2016 a fost admisă acțiunea

și a fost anulată parțial ca ilegală decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Edineț nr. 1231 din 18 decembrie 2015 asupra cazului de încălcare a legislației

de SA „Maconrut” și, anume, pct. 1 al deciziei în partea ce ține de taxa pentru

folosirea drumurilor în sumă de 89 040 lei și a contribuțiilor sociale de stat

obligatorii în sumă de 3 671 lei, precum și pct. 3 în partea ce ține de majorarea

de întârziere pentru neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor în

sumă de 12 500 lei, a amendei pentru diminuarea taxei pentru folosirea

drumurilor în sumă de 26 712 lei și a amendei pentru diminuarea contribuțiilor

de asigurări sociale de stat pentru anul 2015, în sumă de 7 344 lei, cât și în

partea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de

asigurări sociale în sumă de 297 lei.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin constatarea faptului că,

decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Edineț nr. 1231 din 18 decembrie

2015 este neîntemeiată, deoarece nu au fost prezentate probe, care confirmă că,

SA „Maconrut” a avut abateri la compartimentele impozit pe venit, taxa pe

valoarea adăugată, pentru care ar fi fost calculate majorări la impozitul pe venit,

taxa pe valoare adăugată și amenzi din neonorarea obligațiunilor susmenționate,

la fel, nu au fost prezentate nici probe, care ar confirma încălcarea prevederilor

Codului fiscal și ale Legii contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, cu atât mai

mult că, conform adeverinței nr. 2516VP din 02 decembrie 2015, eliberată de

Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor, la data de 29

decembrie 2012, de la evidența SA „Maconrut” au fost radiate 7 unități de

transport, iar unitatea de model KRAZ 256 cu nr. de înmatriculare MBD-63 nu

figurează înregistrată în Registrul de stat al transporturilor.

3

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2016, SA

„Maconrut” a fost înlocuită în proces cu SRL „Maconrut” în legătură cu

reorganizarea acesteia.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 14 martie 2017, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului și casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate și ilegale.

Menționează că, instanța de apel a concluzionat eronat faptul că, nu au

fost prezentat probe care confirmă comiterea de către intimată a abaterilor la

compartimentul impozit pe venit, taxa pe valoare adăugată, pentru care au fost

calculate majorări de întârziere, iar taxa pentru folosirea drumurilor în mărime

de 89 040 lei nu este legală, motivând că, transportul pentru care urma să fie

plătită taxa respectivă a fost radiat de la evidența acesteia, or, organul fiscal la

efectuarea controlului la SRL „Maconrut” a stabilit cu certitudine că, unitățile de

transport incluse în adeverința nr. 2516VD din 02 decembrie 2015, eliberată de

Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, continue să figureze în

datele contabile a societății și să fie folosite în procesul tehnologic, deducându-

se pe ele uzura, piese de schimb, carburanți și plata șoferilor.

Invocă că, conform regulilor de înmatriculare a mijloacelor de transport,

aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1047 din 08 noiembrie 1999 cu

privire la reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare

„Automobilul” în Registrul de Stat al Transporturilor și introducerea testării a

autovehiculelor și remorcilor acestora, SRL „Maconrut”, radiind vehiculele din

evidența Registrului de Stat a Transporturilor, urma, conform pct. 31 din Anexa

nr. 2 a Hotărârii Guvernului enunțate, să le exporte din Republica Moldova,

reutilize, urmate de schimbul numărului de înmatriculare ori să le utilizeze

(rebuteze).

Afirmă că, radierea fictivă a transporturilor din Registrul de stat al

transporturilor a fost efectuată cu scopul de a se eschiva de la achitarea taxei

pentru folosirea drumurilor, iar faptul folosirii acestor mijloace de transport

radiate a fost invocat și de reprezentanții intimatei în cadrul procesului, însă

instanța nici nu s-a expus asupra acestui fapt.

Califică ca eronată concluzia instanțelor de judecată precum că, SRL

„Maconrut” din data de 29 decembrie 2012 nu mai deține cele 7 unități de

transport, iar unitatea de transport KRAZ 256 cu nr. de înmtriculare MBD-63 nu

figurează în Registrul de stat al transporturilor și, respectiv, nu exista act

normativ fiscal pentru a impune taxă pentru autocamioanele care nu sunt

înmatriculate pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece contravine Anexei nr. 2

a Hotărârii Guvernului RM nr. 1047 din 08 noiembrie 1999.

4

Mai invocă că, instanța de apel eronat a calificat ca declarative

argumentele sale precum că, intimata a radiat fictiv autocamioanele de la

evidență, dar continuă să le folosească, or, conform actului de control întocmit

de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț, expres a fost indicat că, SRL

„Maconrut” a desfășurat activitate în domeniul extragerii și comercializării

minereurilor utile cu utilizarea autocamioanelor (radiate din evidența Registrului

de stat al transporturilor) care sunt reflectate în contul contabil nr. 123/4, mai

mult, despre folosirea mijloacelor de transport radiate în proces tehnologic au

confirmat și reprezentanții intimatei în cadrul ședințelor de judecată.

Prin referința depusă la data de 30 mai 2017 SRL „Maconrut” a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu

omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, instanța de apel a emis

decizia contestată la data de 29 noiembrie 2016 (f.d. 144), iar la data de 09

ianuarie 2017, a expediat copia deciziei contestate în adresa recurentului (f.d.

157).

Mai mult ca atât, din cererea de recurs precum și din materialele

probatorii anexate, rezultă cert că, decizia contestată a fost recepționată de

către recurent la data de 12 ianuarie 2017, fapt confirmat prin avizul de

recepție (f. d. 159).

Astfel, termenul de declarare a recursului de 2 luni prevăzut de lege a

început să curgă pentru Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț din data

comunicării deciziei contestate – 12 ianuarie 2017 și a expirat la data de 12

martie 2017.

Dat fiind faptul că, 12 martie 2017 a fost zi de duminică, prin prisma art.

112 alin. (2) CPC, care stabilește că, dacă ultima zi a termenului este

nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare, termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei din 29 noiembrie 2016 a expirat pentru

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț la data de 13 martie 2017.

Cu toate acestea, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț a

depus cererea de recurs la data de 14 martie 2017 (f.d. 163).

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul a fost depus de

recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, Completul apreciază cu certitudine că,

contestarea actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat

demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale

conferite de legislația națională.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva

unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul

intimatei la un proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărârea CEDO pronunțată în cauza

Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conținutul

căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși, în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de

atac.

Curtea a admis că, revine în primul rând instanțelor interne să decidă

asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se

bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice

motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar

putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către

autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea,

posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților

de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au

cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele

de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de

lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale

au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Urmare celor menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

6

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineț

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

7