3ra-222/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Lazareva dosarul nr. 3ra-222/16 instanţa de apel: A. Curdov, G. Colev, Şt. Starciuc ÎNCHEIERE 25 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan Vornicov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Vornicov împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz” cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 05 septembrie 2014, Ivan Vornicov a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Gagauz-Gaz” cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, prin decizia Comisiei pentru examinarea actului de depistare a încălcării de către consumator a clauzelor contractuale nr. 45 din 18 iunie 2014 i-a fost calculată suma de 8573,04 lei pentru încălcarea clauzelor contractuale. Susţine că, la data de 17 iulie 2014, el a depus o plîngere, iar ulterior, cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei enunţate, însă nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege. Afirmă că, la data de 28 martie 2014, colaboratorii SRL „Gagauz-Gaz”, neavînd încheiat cu el contract de furnizare a gazelor naturale, au întocmit actul de control al echipamentului de măsurare, în care au indicat faptul că, au fost depistate intervenţii în funcţionarea echipamentului de măsurare a gazelor naturale, după care au şi întocmit contractul de furnizare a gazelor naturale.

Relevă că, la emiterea deciziei enunţate, Comisia pentru examinarea actului de depistare a încălcării de către consumator a clauzelor contractuale s-a bazat pe raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică nr. 303 din 08 mai 2014, întocmit de Centrul expertize independente „Cexin” SRL. Consideră că, prin acţiunile pîrîtei au fost încălcate prevederile pct. 119, 120, 123, 124, 129 şi 151 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011. 1 Solicită anularea deciziei Comisiei pentru examinarea actului de depistare a încălcării de către consumator a clauzelor contractuale nr. 45 din 18 iunie 2014 şi a facturii de plată din 18 iunie 2014 în sumă de 8573,04 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 decembrie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, nu sunt temeiuri legale pentru anularea deciziei Comisiei pentru examinarea actului de depistare a încălcării de către consumator a clauzelor contractuale nr. 45 din 18 iunie 2014 şi a facturii de plată din 18 iunie 2014, deoarece s-a constatat cu certitudine că, pîrîtul a încălcat clauzele contractuale prin intervenţie în funcţionarea echipamentului de măsurare a gazelor naturale, invocînd la caz prevederile pct. 120, 128, 151 şi 152 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Ivan Vornicov şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 10 decembrie 2015, Ivan Vornicov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti nu au aplicat corect dispoziţiile prevăzute în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că, recurentul a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 26 octombrie 2015 (f. d. 151), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 10 decembrie 2015 (f. d. 174). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Ivan Vornicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au aplicat corect dispoziţiile prevăzute în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011 nu poate fi reţinut, deoarece la caz, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat asupra legalităţii actelor administrative contestate prin prisma prevederilor Regulamentului enunţat şi, anume, au probat faptul înştiinţării recurentului despre data şi locul efectuării constatării tehnico-ştiinţifice, stabilirea corectă a perioadei de calcul a consumului de gaze naturale şi respectarea termenului de emitere a facturii de plată.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Ivan Vornicov nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ivan Vornicov ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ivan Vornicov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4