2rc-194/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Lupaşcu 2rc-194/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc DECIZIE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azolux” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grinvitas” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Azolux” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii contractuale împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de scutire parţială de la achitarea taxei de stat înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Azolux”, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Azolux”, obligată Societatea cu Răspundere Limitată „Azolux” să achite taxa de stat în sumă de 3773,78 lei până la 18 noiembrie 2015 constată: La 02 iulie 2014, SRL „Grinvitas” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Azolux” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii contractuale.

În motivarea acţiunii a invocat că în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. GS-04/10-3 din 04 octombrie 2013, SRL „Grinvitas” a livrat SRL „Azolux” marfă (îngrăşăminte minerale), în conformitate cu cerinţele pârâtului. Menţionează că la 08 octombrie 2013, a furnizat în adresa pârâtului marfă în sumă de 628885,58 lei, care a fost recepţionată, fapt confirmat prin factura fiscală şi actul de verificare a decontărilor, însă preţul mărfii nu a fost achitat în totalitate până în prezent. Afirmă că până la 16 octombrie 2013 şi 28 octombrie 2013, pârâtul a achitat parţial datoria, astfel încât la 24 martie 2014, suma datorată constituia 344485,58 lei, iar la 25 martie 2014, pârâtul a mai achitat o parte din datorie, prin urmare, datoria de bază constituie suma de 170735,58 lei.

Indică că potrivit pct. 2.4. din contractul menţionat, preţul pentru marfa livrată trebuia să fie achitat până la 28 octombrie 2013. Relatează că prin pretenţia din 26 decembrie 2013 a solicitat pârâtului achitarea datoriei, acordându-i un termen suplimentar de 7 zile calendaristice, pârâtul însă nu s-a conformat obligaţiunilor asumate. Remarcă că la 06 martie 2014, pârâtul a întârziat cu achitarea datoriei pentru o perioadă de 128 zile, prin urmare, conform pct. 6.3. din contractul menţionat, suma penalităţii constituie 44094,72 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8-11, 512-514, 572, 585, 619, 624, 625, 666, 668, 753, 756, 759, 757 Cod civil, art. 7, 29, 35, 94, 96, 166, 167, 174, 175 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei în sumă de 170735,58 lei, penalităţii în sumă de 50321,37 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 decembrie 2014 a fost admisă acţiunea integral, încasat de la SRL „Azolux” în beneficiul SRL „Grinvitas” suma de 170735,58 lei cu titlu de datorie, 50321,37 lei cu titlu de penalităţi contractuale şi 6631,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 227688,66 lei. La 29 aprilie 2015, SRL „Azolux” a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii contestate cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

La 29 aprilie 2015, SRL „Azolux” a depus cerere cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat, solicitând admiterea acesteia, scutirea parţială de la plata taxei de stat, invocând că a achitat suma de 1100 lei Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 a fost respinsă cererea de scutire de la achitarea taxei de stat înaintată de SRL „Azolux”, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Azolux”, obligată SRL „Azolux” să achite taxa de stat în sumă de 3773,78 lei până la 18 noiembrie 2015. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2016 a fost acordat termen suplimentar până la 29 ianuarie 2016 pentru înlăturarea neajunsurilor, prin achitarea taxei de stat în sumă de 3773,78 lei.

La 28 ianuarie 2016, SRL „Azolux” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, solicitând admiterea acestuia şi casarea integrală a încheierii recurate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în cerere cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat a invocat că starea precară în care se află se datorează unor factori independenţi de voinţa sa, precum ar fi embargourile introduse în Federaţia Rusă, evenimentele din Ucraina, ce au generat imposibilitatea întreprinderii de a desfăşura în continuare activitatea ce constă în importul şi realizarea de produse. Menţionează că a achitat parţial taxa de stat şi anume, în sumă de 1100 lei.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului nu rezultă cu certitudine data expedierii în adresa părţilor a copiei încheierii recurate, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, la fel, lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din materialele cauzei rezultă că la 14 ianuarie 2015, SRL „Azolux” a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, iar la 29 aprilie 2015 apelantul SRL „Azolux”, a solicitat scutirea parţială de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Având în susţinere prevederile normei enunţate, la caz se constată că instanţa de apel temeinic şi legal, prin încheierea din 15 octombrie 2015, a respins cererea de scutire parţială de la achitarea taxei de stat înaintată de SRL „Azolux” şi nu a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Azolux”, stabilindu-i apelantei un termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat.

Astfel, instanţa de recurs constată că odată cu depunerea cererii de apel, SRL „Azolux” urma să achite, conform art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat, taxa de stat în cuantum de 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin prisma normei enunţate, la caz, având în vedere că prin hotărârea primei instanţe a fost încasată taxa de stat în cuantum de 6631,71 lei, taxa de stat pentru depunerea cererii de apel urma a fi achitată în sumă de 4973,78 lei. Se constată că SRL „Azolux” a prezentat bonul de plată pentru suma de 1200 lei, prin urmare suma taxei de stat neachitată la depunerea cererii de apel constituie 3773,78 lei, apelantul solicitând scutirea de la plata taxei de stat în partea dată.

Instanţa de recurs reţine că instanţa de apel corect a conchis netemeinicia cererii SRL „Azolux” cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat. Aceasta deoarece SRL „Azolux”, ca persoană juridică, nu a prezentat în susţinerea afirmaţiilor cu privire la starea grea materială, probe pertinente şi concludente care ar confirma situaţia economică precară a întreprinderii şi ar confirma faptul că nu dispune de mijloace băneşti suficiente, care ar permite achitarea taxei de stat în suma rămasă. Or, în susţinerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat în mărie de 3773,78 lei, SRL „Azolux” a menţionat în mod declarativ că societatea se află în starea precară care se datorează unor factori independenţi de voinţa sa, precum ar fi embargourile introduse în Federaţia Rusă, evenimentele din Ucraina, ce au generat imposibilitatea întreprinderii de a desfăşura în continuare activitatea ce constă în importul şi realizarea de produse.

Este de remarcat şi faptul că probe incontestabile ce ar demonstra aceste invocări nu au fost prezentate de către SRL „Azolux” nici instanţei de recurs. Distinct de cele menţionate, se constată temeinicia încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, ca urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Azolux” şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azolux”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grinvitas” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Azolux” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii contractuale.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă