3ra-189/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-189/16 prima instanţă: Gh.Purici instanţa de apel: E. Ababei, A. Garbuz , G. Polivenco ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Zubati Axenia împotriva pîrîţilor Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca şi Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 iulie 2015, c o n s t a t ă: La 27 mai 2015, Zubati Axenia a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca şi Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca cu cerere prin care a solicitat stabilirea pensiei de funcţionar public. Prin decizia directorului Casei Teritorială de Asigurări Sociale Soroca nr. 21/2015/834 din 02.03.2015, a fost refuzată stabilirea pensiei din motiv că reclamanta nu întruneşte condiţiile art. 44 al Legii privind pensia de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14.10.1998, or, perioada de activitate în funcţie de „traducător” şi „grefier”, poate fi luată în calcul începând cu 28 noiembrie 2003, iar stagiul în funcţie publică poate fi luat doar pe perioada de activitate în calitate de executor judecătoresc, adică de la 02 octombrie 2000 şi până la 15 octombrie 2010, fiind confirmaţi doar 10 ani şi 13 zile de stagiu ca funcţionar public.

1 Nefiind de acord cu decizia reclamanta s-a adresat către Casa Naţională de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă. Prin răspunsul autorităţii nr. Z-615/15 din 30 aprilie 2015, i-a fost adus la cunoştinţă că decizia de respingere a cererii de stabilire a pensiei de funcţionar public, emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca este legitimă. Menţionează reclamanta că nu este de acord cu deciziile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca şi Casei Naţională de Asigurări Sociale pe motiv că, potrivit clasificatorului unic al funcţionarilor publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 151 din 23.02.2001, funcţiile pe care le-a deţinut cad sub incidenţa codurilor 01.03.26 „grefier al instanţei judecătoreşti”, 01.03.27 „traducător” şi „executor judecătoresc”.

Potrivit prevederilor Legii serviciului public nr. 443-XIII din 04.05.1995, vechimea în muncă în serviciul public include perioadele de activitate în funcţii publice în autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, de asemenea, perioadele de activitate în autorităţile administraţiei care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova până la punerea în aplicare a legii. Conform Legii serviciului public, funcţiile pe care le-a deţinut din 04 septembrie 1995, cad sub incidenţa legii şi calificatorului unic, iar potrivit modificărilor aceleiaşi norme legale din 31.05.2003, funcţiile de traducător şi grefier au statut de funcţie publică fără însă, a se face referire la faptul că persoanele care deţin această funcţie, din data modificărilor, li se calculează stagiul de cotizare.

Precizează că a activat în funcţie publică în cadrul instanţei de judecată având stagiul de cotizare de peste 33 de ani şi stagiul de cotizare în serviciul public de 15 ani, 1 lună, 11 zile. Consideră că, de către pîrîţi a fost interpretate eronat prevederile legii, întrucât actele normative ce ţin de stabilirea pensiei funcţionarilor publici au efect în timp şi se referă la întreaga perioadă de activitate în funcţiile respective, chiar şi până la adoptarea Legii serviciului public. Solicită Zubati Axenia, anularea deciziilor Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca nr. 21/2015/834 din 02.03.2015 şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale din 30.04.2015. De asemenea, solicită stabilirea pensiei ca funcţionar public în mărimea prevăzută de legislaţia în vigoare, calculîndu-se stagiul începând cu 04 septembrie 1995. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 iulie 2015, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca nr.21/2015/834 din 02.03.2015, prin care i s-a refuzat Axeniei Zubati stabilirea pensiei de funcţionar public. A fost obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale să îi stabilească reclamantei Axenia Zubati pensia de funcţionar public, conform stagiului de cotizare în serviciul public pe perioada de 04 septembrie 1995 – 15 octombrie 2010, de 15 ani, 1 lună şi 11 zile. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 octombrie 2015, apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. 2 La 23 decembrie 2015, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 06 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 24 noiembrie 2015. Dovada recepţiei la dosar nu este. Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 18 ianuarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatei copia recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. (f.d. 78) La 29 ianuarie 2016, Axenia Zubati a depus referinţă la recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat respingerea recursului. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 3 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare, în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4 Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5