3ra-812/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-812/2018

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: N. Pasecinic)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Roșca împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Buiucani cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 19 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2017 Ivan Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurării Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Buiucani cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 09 noiembrie 2016 s-a adresat

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat stabilirea și recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă procurorilor, începând cu data de 01 august 2016.

Prin decizia nr.176 din 16 noiembrie 2016 a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Buiucani, i s-a refuzat în stabilirea pensiei pentru vechime în muncă a

procurorilor conform Legii 156-XIV din 14 octombrie 1998, art.46/2 alin.(4), din

motiv că, procurorii militari cad sub incidența Legii asigurării cu pensii a militarilor și

a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, iar

vechimea în muncă a procurorilor transferați în procuraturile militare și în

subdiviziunea Procuraturii Generale investită cu atribuții în Forțele Armate se include

în vechimea totală a militarului.

Reclamantul a menționat că nefiind de acord cu decizia CTAS Buiucani, la 12

decembrie 2016, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale, care prin scrisoarea

nr.R-1508/16 din 04 ianuarie 2017, i-a respins cererea, menținând decizia Casei

1

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2016 ca

fiind legală.

Consideră reclamantul că decizia CTAS Buiucani nr.176 din 16 noiembrie 2016

și răspunsul nr.R-1508/16 din 04 ianuarie 2017 a CNAS sunt neîntemeiate și arbitrare.

Totodată a menționat că a activat în organele Procuraturii ale Republicii Moldova

fără întrerupere, începând cu 03 august 1987 până la 23 martie 2009 după cum

urmează: în perioada 03 august 1987 - 06 iulie 1992 în calitate de stagiar, ajutor al

procurorului, anchetator, ajutor superior al procurorului raionului Grigoriopol; în

perioada 07 iulie 1992 – 13 ianuarie 1997 - procuror adjunct-militar Bălți; în perioada

14 ianuarie 1997 – 18 iunie 2006 - procuror militar Bălți; în perioada 19 iunie 2006 –

23 martie 2009 - procuror militar Chișinău.

Prin ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr.706-L din 07 iulie

1992 a fost numit în funcția de procuror-adjunct-militar Bălți, în legătură cu care fapt,

prin ordinul Ministrului Apărării al Republicii Moldova nr.0194 din 15 iunie 1993 a

fost încorporat în serviciul militar și detașat la dispoziția Procurorului General al

Republicii Moldova.

Pe toată perioada de activitate în calitate de procuror militar, salariu de funcție și

alte plăți cuvenite procurorului, erau achitate în conformitate cu Legea nr.355 din 23

decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar prin intermediul

contabilității Procuraturii Generale, iar gradele militare erau acordate procurorilor

militari prin ordinul Procurorului General.

Prin ordinul Procurorului General al RM nr.263-p din 23 martie 2009, în

conformitate cu prevederile art.85 alin.(l), (3/1) din Codul Muncii, art.66 alin.(l) lit.b),

72 alin.(3), 27 lit.c) din legea cu privire la Procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie

2008, a fost eliberat din funcția de procuror militar Chișinău și din organele

Procuraturii Republicii Moldova, în baza cererii de demisie de la 23 martie 2009.

A mai relatat că, prin ordinul Ministrului Apărării al RM nr. 1-052 din 30 martie

2009 a fost eliberat din serviciul militar în rezervă, în baza pct.140 lit. m) din

Regulamentul privind modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate (la

inițiativa personală a militarului).

Dat fiind faptul că, la data demisionării din funcția de procuror militar Chișinău –

23 martie 2009, vechimea în muncă constituia 25 ani și 6 luni (21 ani 7 luni și 24 zile -

vechime în muncă în calitate de procuror) însă nu întrunea una din condițiile necesare

pensionării procurorului (vîrsta de 50 de ani), i-a fost calculată pensia în baza Legii

1544 din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Potrivit certificatului Direcției pensii a Ministerului apărării nr.48 din 03

februarie 2016, începând cu data de 24 martie 2009 până în prezent, reclamantul se

află la evidență ca pensionar al Ministerului Apărării, cu o vechime în muncă în calcul

calendaristic de 23 ani 7 luni, cu înlesniri - 25 ani 6 luni, iar conform certificatului

Procurorului General-interimar al RM Eduard Harunjen nr.33-20d/l6-434 din 30

septembrie 2016, vechimea în muncă în funcția de procuror a sa constituie 21 ani 7

luni 24 zile.

A mai susținut că la momentul demisionării din funcția de procuror militar

Chișinău și din organele Procuraturii, era în vigoare Legea cu privire la Procuratură

nr.294-XVI din 25 decembrie 2008.

2

Consideră că, atât decizia CTAS Buiucani mun. Chișinău nr 176 din 16

noiembrie 2016, cât și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.R-1508/16

din 04 ianuarie 2017 sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece: condițiile de pensionare a

procurorului în baza art.73 alin.(l),(8) din Legea cu privire la Procuratură nr.294 din

25 decembrie 2008 le-a întrunit cumulativ la data de 01 octombrie 2010 la atingerea

vîrstei de 50 de ani (stagiul de cotizare de cel puțin 20 de ani în funcția de procuror îl

avea încă la data demisionării – 23 martie 2009), când era în vigoare Legea

menționată; prevederile legale în redacția alin.(4) art.46/2 din Legea privind pensiile

de asigurări sociale de stat, în vigoare de la 01 iulie 2011 au existat și anterior: art.34

alin.(2) din Legea cu privire la Procuratură nr.118 din 14 martie 2003 și în art.73

alin.(2) din Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25 decembrie 2008.

Astfel, în pofida prevederilor din Legea cu privire la Procuratură, mai mulți

procurori militari la întrunirea condițiilor stabilite prin lege, au beneficiat de pensia

procurorului în baza Legii cu privire la Procuratură și nu în condițiile Legii asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne.

A afirmat că odată ce un drept la determinarea cuantumului pensiei în dependență

de salariul procurorului în exercițiu, drept dobândit în temeiul legislației în vigoare la

data acordării acestuia, diminuarea drepturilor aplicată prin dispozițiile Legii nr.56 din

09 iunie 2011, în vigoare de la 01 iulie 2011 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă doar la viitorii procurori

cu drept de pensionare și nu produce efecte asupra drepturilor deja dobândite.

Reclamantul a solicitat anularea Deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Buiucani mun. Chișinău nr.176 din 16 noiembrie 2016 și a răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr.R-1508/16 din 04 ianuarie

2017, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a-i stabili și recalcula

pensia pentru vechimea în muncă procurorilor, începând cu data de 01 august 2016.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus cereri suplimentare de

concretizare a pretențiilor prin care a solicitat anularea Deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău nr.176 din 16 noiembrie 2016 și a

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr.R-1508/16

din 04 ianuarie 2017, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a-i

stabili pensia pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului - șef al Procuraturii specializate și a-i recalcula pensia pentru vechimea în

muncă, ținându-se cont de majorarea salariului procurorului, începând cu data de 09

noiembrie 2016.

Prin hotărârea din 19 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a admis

parțial acțiunea; s-a anulat ca fiind neîntemeiată decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Buiucani, mun. Chișinău nr.176 din 16 noiembrie 2016 și răspunsul Casei

Naționale de Asigurării Sociale nr.R-1508/16 din 04 ianuarie 2017; s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să stabilească lui Ivan Roșca pensia pentru vechimea în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului – șef al Procuraturii

specializate și să-i recalculeze pensia pentru vechimea în muncă, ținând cont de

3

majorarea salariului procurorului, începând cu data de 09 noiembrie 2016; în rest,

acțiunea a fost respinsă ca neântemeiată.

La 05 iunie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 19 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 19 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La data de 04 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe ca

fiind ilegale.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele inferioare au încălcat și aplicat

eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 februarie

2018.

Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la data de 21 aprilie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 04 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 23 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Ivan Roșca

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

4

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au fost

verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

5