3ra-1733/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: S. Tizu dosarul nr. 3ra-1733/16 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu Î N C H E I E R E 15 decembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bujac Valentina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Buiucani și Direcției Generale Educație, Tineret și Sport cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 c o n s t a t ă: La data de 05 august 2015 Bujac Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Buiucani și Direcției Generale Educație, Tineret și Sport cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, prin decizia nr. 29 din 20 ianuarie 2015 Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Buiucani a refuzat în stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în calitate de funcționar public. Menționează că, motivul refuzului pîrîților rezidă în insuficiența vechimii în muncă necesare în serviciul public. Relevă că, a înaintat cerere prealabilă în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitînd anularea deciziei disputate însă prin răspunsul nr. B-1003/15 din 08 iulie 2015 a primit refuz. Solicită recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul CNAS nr. B-1003/15 din 08 iulie 2015, anularea deciziei CTAS sec. Buiucani nr. 29 din 20 ianuarie 2015, obligarea 1 Direcției Generale Educație, Tineret și Sport de a corecta înscrierea din carnetul de muncă și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Buiucani de a stabili pensia de funcționar public.

În cadrul ședinței de judecată reclamanta a renunțat la cerința cu privire la obligarea Direcției Educație Tineret și Sport de a corecta înscrierea din carnetul de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 decembrie 2015 s-a admis integral acțiunea, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1003/15 din 08 iulie 2015, s-a anulat decizia Casei Teritoriale Buiucani de Asigurări Sociale nr. 29 din 20 ianuarie 2015 și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i stabili Valentinei Bujac pensia de funcționar public.

Instanța a constatat că, Bujac Valentina a activat în funcțiile de specialist coordonator și specialist principal care sunt funcții publice, în perioadele 09.11.1999- 01.09.2011 și 01.09.2011-28.08.2015, fapt confirmat atât prin carnetele de muncă a reclamantei, cît și prin ordinul nr. 1955 din 25.09.2011 și ordinul nr. 831-p din 11.09.2014, ceea ce constituie mai mult de 15 ani și oferă dreptul reclamantei de a beneficia de pensie de funcționar public. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 decembrie 2015. La data de 21 octombrie 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele nu au elucidat circumstanțele importante ale pricinii, au aplicat eronat normele de drept material precum și au apreciat arbitrar probele. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; 2 d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost exercitat în termen ținînd cont de faptul că la materialele dosarului nu există probe ce ar atesta cu certitudine momentul comunicării către recurent a deciziei instanței de apel pentru a verifica respectarea termenului de exercitare a căii de atac.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele nu au elucidat circumstanțele importante ale pricinii, au aplicat eronat normele de drept material precum și au apreciat arbitrar probele poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute deoarece instanțele inferioare au determinat raportul juridic litigios, legislația pertinentă, succesiunea funcțiilor ocupate în serviciul public de către Bujac Valentina și perioada cumulată în acest sens prin prisma probatoriului anexat la materialele pricinii, care-i conferă dreptul la stabilirea pensiei de funcționar public. Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

3 În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4