2ra-351/16 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-351/16 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Brașoveanu Ion împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Iațco Serghei cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 aprilie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 aprilie 2015 a fost menținută, CONSTATĂ : La data de 11 ianuarie 2012, reclamantul Braşoveanu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA”Asito”SA, intervenient accesoriu Iaţco Serghei privind încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la data de 17.10.2011 în mun. Bălţi, a fost deteriorat automobilul Toyota Avensis, n/î FL AN 129, care îi aparţine cu drept de proprietate. Conform deciziei agentului constatator din 17.10.2011, vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut Iaţco Serghei, care deţinea un contract de asigurare de răspundere civilă cu CIA”Asito”SA, la care s-au adresat cu cerere de achitare a despăgubirii de asigurare, prezentînd pachetul de documente ce confirmă vinovăţia asiguratului de la organele de poliţie.

La data de 14.11.2011, de către SRL „Exauto-Plus” SRL a fost efectuat act de examinare al mijlocului de transport auto nr.945/HA la care compania de asigurări 1 a fost invitată prin telegramă, însă nu s-a prezentat. În urma examinării automobilului Toyota Avensis, n/î FL AN 129, s-a constatat că reclamantului i-a fost provocat un prejudiciu material în sumă de 16735,35 lei. La data de 23.11.2011, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului o reclamaţie, însă care a fost lăsată fără răspuns. Consideră reclamantul că, pîrîtul a încălcat prevederile art. 28(1) şi (3) al Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006, astfel, fiindu-i lezat dreptul său prin refuzul de a achita o despăgubire de asigurare în termenii indicaţi de legislaţia în vigoare, precum şi prin manifestarea unui comportament care duce la tărăgănarea achitării despăgubirii.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrîtul CIA „Asito”SA a sumei de 16735,35 lei cu titlu de prejudiciu material, 400 lei - costul expertizei şi 503 lei - taxa de stat. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 aprilie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea de la CIA „Asito”SA în beneficiul lui Braşoveanu Ion suma de 16 354 lei în calitate de prejudiciu material şi 3 949 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 20 303 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. Prin decizi Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, apelul depus de către CIA „Asito”SA a fost respins, hotărîrea priemei instanțe a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 21 decembrie 2015, CIA „Asito”SA a depus cerere de recurs împotriva acesteia, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 07 octombrie 2015 și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii. În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenta CIA „Asito”SA că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 07 octombrie 2015 a fost contestată cu recurs la data de 21 decembrie 2015. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate materiale confirmative ce ar certifica data recepționării deciziei contestate cu recurs, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus de către CIA „Asito”SA în termen. 2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 22 ianuarie 2016, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa lui Ion Brașoveanu și Iațco Svetlana copia recursului depus de către CIA „Asito”SA, cu informarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. La 04 ianuarie 2016, Brașoveanu Ion prin intermediul avocatului Rusanovschi Radu a depus referința la cererea de recurs depusă de către CIA „Asito” SA prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de CIA „Asito” SA, Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de CIA „Asito” SA, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către CIA „Asito” SA ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, 3 Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către CIA „Asito” SA ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4